Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 742 din 4 noiembrie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 742 din 4 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor sintagmei "de instanţa respectivă" cuprinsă în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 173 din 22 februarie 2022

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor sintagmei „de instanţa respectivă“ cuprinsă în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Liliana Carmen Stan Anghel în Dosarul nr. 48.931/3/2005/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.696D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ci are caracter de incident procedural, nu vizează fondul cauzei şi nu presupune dezbateri contradictorii. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 298 din 27 martie 2012.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 16 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 48.931/3/2005/a1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor sintagmei „de instanţa respectivă“ cuprinsă în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost invocată de Liliana Carmen Stan Anghel într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional deoarece printr-o formulare eliptică şi imprecisă creează posibilitatea eludării legii, prin nerepartizarea cauzelor pe complete de judecată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Astfel, se susţine că, în fapt, textul de lege criticat reglementează procedura de judecată a cererilor de recuzare, prevăzând că „acestea se hotărăsc de instanţa respectivă“, fără să menţioneze expres că respectivele cereri se repartizează aleatoriu unui complet de judecată. Or, în măsura în care nu este impusă obligativitatea repartizării aleatorii, legiuitorul a lăsat loc arbitrarului, textul fiind deficitar şi din perspectiva lipsei de corelare cu alte prevederi similare din acelaşi cod. Se mai invocă şi dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005, referitor la soluţionarea incidentelor procedurale privind incompatibilitatea, abţinerea sau recuzarea tuturor membrilor completului de judecată, care permite inexistenţa unei repartizări aleatorii a soluţionării cererilor de recuzare. În acelaşi sens, se mai susţine că dispoziţiile legale criticate sunt incomplete, deficitare şi imprecise, întrucât creează posibilitatea ca o altă autoritate a statului, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, să intervină pentru a clarifica procedura desemnării completului de judecată ce urmează să soluţioneze abţinerile/recuzările.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate, în condiţiile în care recuzarea se hotărăşte de un alt complet al instanţei, iar însăşi interdicţia participării judecătorilor recuzaţi la soluţionarea incidentelor procedurale reprezintă o garanţie a imparţialităţii. Se mai apreciază că situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii de soluţionare a acestor incidente a justificat instituirea unor norme de procedură speciale, fapt ce nu înseamnă că nu se asigură o garanţie efectivă a tuturor celor implicaţi.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând cele statuate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 298 din 27 martie 2012 sau nr. 567 din 29 mai 2012.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile sintagmei „de instanţa respectivă“ cuprinse în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit căruia: „1. Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.“
    12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (2) referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederea legală referitoare la soluţionarea cererilor de recuzare a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Curtea a statuat, prin raportare la dispoziţiile art. 124 din Constituţie, că prevederile legale criticate se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător şi, cu atât mai puţin, nerespectarea regulilor şi garanţiilor procedurale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.
    14. Totodată, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că principiul alcătuirii completelor de judecată din mai mulţi judecători oferă garanţia imparţialităţii actului de justiţie, prin aceea că soluţia adoptată este rezultatul confruntării de opinii şi argumente, în cadrul deliberării care o precedă, hotărârea dând expresie punctului de vedere unanim sau majoritar.
    15. Considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, dat fiind faptul că este criticată sintagma „de instanţa respectivă“, care instituie soluţionarea cererii de recuzare de aceeaşi instanţă, fără participarea celui recuzat.
    16. Raportat la susţinerile autoarei excepţiei referitoare la lipsa repartizării aleatorii, în sistem informatizat, a soluţionării cererilor de recuzare, Curtea mai reţine că, în prezent, art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, reglementează în mod detaliat soluţionarea incidentelor procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată.
    17. Chiar dacă textul de lege criticat nu stabileşte în mod expres modalitatea de repartizare a cererilor antereferite în vederea soluţionării lor, Curtea reţine că acesta cuprinde în sine o exigenţă implicită referitoare la respectarea condiţiilor de imparţialitate obiectivă a instanţelor judecătoreşti. În acest sens, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, reglementează principiul repartizării cauzelor în mod aleatoriu, aspect specific imparţialităţii obiective a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, paragraful 188). Prin urmare, dezvoltarea acestui principiu printr-un act normativ infralegal şi reglementarea modalităţii concrete prin care acesta se materializează nu pot duce decât la concluzia că această procedură este stabilită prin lege, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate.
    18. De altfel, Curtea mai reţine că, odată ce completul competent să soluţioneze cauza a fost desemnat printr-o repartizare aleatorie, în sistem informatizat, judecarea incidentelor procedurale în legătură cu această cauză, de un complet stabilit printr-o modalitate care valorifică însăşi repartizarea aleatorie realizată iniţial, reprezintă tot o expresie a repartizării aleatorii, neexistând completuri predeterminate care soluţionează astfel de cereri.
    19. În fine, în legătură cu susţinerile privind lipsa de corelare a textului de lege criticat cu alte prevederi similare din acelaşi cod şi cu dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, antereferit, Curtea reţine că acestea nu intră în competenţa sa de soluţionare, dat fiind faptul că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Carmen Stan Anghel în Dosarul nr. 48.931/3/2005/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile sintagmei „de instanţa respectivă“ cuprinsă în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016