Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 742 din 21 noiembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 742 din 21 noiembrie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 742 din 21 noiembrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 49 din 23 ianuarie 2020

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Horia Simu în Dosarul nr. 2.014/100/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.456 D/2017.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât se critică modalitatea de aplicare a art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea nr. F.N. din 12 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.014/100/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Horia Simu în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva Sentinţei penale nr. 146 din 11 iulie 2017 a Tribunalului Maramureş, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia la executare împotriva cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin Încheierea nr. 72/2017 a Curţii de Apel Cluj.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, prin obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Astfel, în procedura de cameră preliminară, ca urmare a verificărilor întreprinse de judecător, nu se va stabili vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, nu se va soluţiona acţiunea penală şi nici cea civilă, ci, după caz, la finalul procedurii, va fi permisă trecerea cauzei în faza de judecată ori, în anumite situaţii, cauza va fi reîntoarsă în faza anterioară, cea de urmărire penală. Abia la finalul ciclurilor procesuale normale, când va fi pronunţată o soluţie pe fond, vor putea fi stabilite în sarcina inculpaţilor, dacă vor fi condamnaţi, cheltuieli judiciare. În camera preliminară, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, însă, conform art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, dacă se formulează contestaţie, cheltuielile vor fi suportate de partea căreia i s-a respins calea de atac. Se apreciază că, în cazul special al unei contestaţii la încheierea dată de judecătorul de cameră preliminară, nu este echitabilă suportarea cheltuielilor de judecată de către partea care pierde contestaţia.
    6. Se mai arată că, potrivit art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă o persoană este condamnată atunci cheltuielile judiciare reprezentând onorariu de avocat din oficiu vor rămâne în sarcina statului. Cu alte cuvinte, chiar şi în ipoteza unei culpe infracţionale dovedite, onorariile avocaţilor din oficiu vor rămâne în sarcina statului. De asemenea, cuantumul unor cheltuieli generate de avocaţi numiţi din oficiu pentru părţile civile nu sunt predictibile, rămânând la latitudinea judecătorului câţi avocaţi numeşte şi care e onorariul acestora. Or, norma juridică trebuie să fie clară pentru justiţiabil în ceea ce priveşte eventualele cheltuieli ce îi vor fi trasate în sarcină. Se apreciază că „interpretarea dată de instanţa de fond textelor legale invocate este una care poate duce la situaţia în care, deşi la sfârşitul procesului penal un inculpat ar putea fi achitat astfel încât nu ar avea nicio culpă infracţională dovedită în sarcina sa, ar fi obligat să suporte cheltuieli judiciare în virtutea unei aşa-zise culpe procesuale pentru o cale de atac ce i-a fost respinsă.“ În opinia autorului excepţiei, textul criticat, în forma actuală şi pornind de la premisa unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri de cameră preliminară, nu garantează egalitatea în faţa legii. Astfel, „un contestator care a fost obligat înainte de începerea judecăţii pe fond la plata unui onorariu de 28.000 de lei şi pus în executare cu această sumă nu are aceleaşi drepturi la apărare ca o parte civilă care a beneficiat în mod gratuit de asistenţă juridică.“ Se încalcă şi prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, care este obligat chiar înainte de condamnarea pe fond, la plata unor cheltuieli de judecată voluptorii.
    7. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori arată că „achiesează motivelor pertinente expuse în memoriul depus la dosar“ de către apărătorul autorului excepţiei.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care face trimitere la soluţia şi considerentele Deciziilor nr. 87 din 23 februarie 2016 şi nr. 752 din 18 septembrie 2007.
    10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care face trimitere la argumentele Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016. De asemenea apreciază că, din perspectiva criticilor formulate, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei este nemulţumit că a fost obligat la plata cheltuielilor avansate de stat pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru părţile civile, în condiţiile în care, potrivit prevederilor art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, „Cheltuielile privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului“. Or, modul de interpretare şi aplicare a textului de lege incident în litigiu ţine de resortul instanţei de judecată care se pronunţă asupra fondului cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri, potrivit cărora „(2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.“
    14. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale în raport cu aceleaşi temeiuri constituţionale.
    16. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, paragrafele 15-20, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie referitoare la dispoziţiile din Codul de procedură penală din 1968, instanţa de contencios constituţional a statuat că nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea şi nu împiedică părţile interesate să se adreseze justiţiei şi să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispoziţiile constituţionale ale art. 21. Mai mult, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie.
    17. De asemenea, prin Decizia nr. 254 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iunie 2019, Curtea a statuat că determinarea cheltuielilor se realizează potrivit prevederilor art. 272-275 din Codul de procedură penală, conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a instanţei de judecată. Astfel, în calculul cheltuielilor judiciare, instanţele judecătoreşti determină cheltuielile avansate de stat şi cele făcute de părţi şi de alţi subiecţi procesuali. Din prima categorie fac parte cheltuieli precum cele necesare efectuării actelor de procedură sau de probaţiune dispuse de organele judiciare şi cheltuielile pentru conservarea obiectelor ridicate sau sechestrate în cursul procesului. În acest context, cheltuielile judiciare avansate de stat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfăşurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, din bugetul Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfăşurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 şi art. 273 din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 272 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor art. 273 alin. (1) din Codul de procedură penală, sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor în faţa organelor judiciare. Referitor la acestea din urmă, art. 273 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală reglementează modul de stabilire a respectivelor sume, martorul, expertul şi interpretul, care sunt salariaţi, având dreptul la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei. Pentru cazul în care persoanele anterior enumerate nu sunt salariate, aceleaşi dispoziţii legale prevăd că martorul, care are venit din muncă, este îndreptăţit să primească o compensare, iar expertul şi interpretul au dreptul la o retribuţie pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile şi în condiţiile prevăzute prin dispoziţii legale. În cea de-a doua categorie se încadrează cheltuielile făcute de părţi şi de ceilalţi subiecţi procesuali în cursul procesului, din proprie iniţiativă, cum sunt angajarea unui apărător, depunerea de cereri şi memorii şi administrarea de mijloace de probă pentru susţinerea acţiunii civile, sau pe baza dispoziţiilor instanţei, cum sunt deplasarea la sediul organului judiciar pentru audiere. Prin urmare, aceste două categorii de cheltuieli însumează subcategorii determinate de particularităţile fiecărei cauze penale. Valoarea acestora este atestată prin documente justificative sau este determinată numeric pe baza unor criterii legale, cum sunt ordinele şi normele metodologice de stabilire a onorariilor cuvenite experţilor sau interpreţilor.
    18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că prevederile art. 275 din Codul de procedură penală se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor care formulează cereri, contestaţii sau care promovează căile de atac enumerate în cuprinsul acestor norme legale, în situaţia în care aceste cereri sunt respinse ori retrase.
    19. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    20. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia în cuantumul cheltuielilor judiciare pot fi incluse şi sumele ocazionate de plata avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru părţile civile, Curtea reţine că determinarea acestor cheltuieli nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii. Această determinare se realizează, aşa cum s-a arătat, potrivit prevederilor art. 272-275 din Codul de procedură penală, conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli. În calculul cheltuielilor judiciare, procurorul/instanţa de judecată determină cheltuielile avansate de stat şi cele făcute de părţi şi de alţi subiecţi procesuali, iar, în ceea ce priveşte cheltuielile privind avocaţii din oficiu desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, în conformitate cu art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, acestea rămân în sarcina statului.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Horia Simu în Dosarul nr. 2.014/100/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi constată că dispoziţiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Marieta Safta


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016