Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 74 din 25 februarie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 74 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 662 din 15 iulie 2025

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Minodora Ioana Niculeasa în Dosarul nr. 7.668/94/2018 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 739D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, pe de o parte, că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul particular de comunicare a actului administrativ-fiscal, iar, pe de altă parte, că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, legea fiind clară şi previzibilă, stabilind în mod expres paşii care trebuie urmaţi pentru a se realiza comunicarea actului administrativ-fiscal, iar partea interesată are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti cu privire la modul în care a fost realizată comunicarea.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 31 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 7.668/94/2018, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Minodora Ioana Niculeasa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actele administrativ-fiscale trebuie comunicate într-o aşa manieră încât să îi permită contribuabilului căruia îi sunt adresate să ia cunoştinţă de conţinutul lor în mod efectiv şi în timp util.
    6. Comunicarea actelor administrativ-fiscale prin poştă, astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 47 alin. (3) din Codul de procedură fiscală cu Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 313/2017, nu asigură faptul că acestea vor ajunge la destinatar. Modalitatea de predare a trimiterilor poştale nu este eficientă în raport cu importanţa actelor trimise de organele fiscale.
    7. În continuare, se arată că alin. (4) al art. 47 din acelaşi act normativ creează confuzie în legătură cu următorul pas pe care organul fiscal ar trebui să îl facă în momentul în care ia cunoştinţă de faptul că nu s-a reuşit comunicarea prin poştă. Astfel, în condiţiile în care alin. (2) al art. 47 enumeră mai multe modalităţi eficiente de comunicare către contribuabil, precizarea de la alin. (4) privind comunicarea prin publicitate, ca fiind subsidiară celei prin poştă, nu poate fi considerată previzibilă şi clară.
    8. Dispoziţiile alin. (8) al art. 47 prevăd că organele fiscale pot decide comunicarea prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin angajaţii proprii, însă această modalitate de comunicare este prevăzută doar cu titlu de excepţie. Or, în cazul în care comunicarea nu s-a putut face prin poştă, prin raportare la alin. (2) al art. 47, metoda subsidiară ar trebui să fie tocmai cea prevăzută de alin. (8) al aceluiaşi articol, şi anume comunicarea prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului, prin angajaţii proprii ai organului fiscal.
    9. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia doar dispoziţiile art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, care au următorul cuprins:
    - Art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Codul de procedură fiscală:
    "(3) Actul administrativ-fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)–(7).
    (…)
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ-fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajaţii proprii ai organului fiscal."


    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că actul administrativ-fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în cuprinsul acestuia, potrivit art. 48 din Legea nr. 207/2015. În lipsa comunicării, care are loc potrivit art. 47 din legea menţionată, actul administrativ-fiscal nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun fel de efect juridic.
    17. Referitor la modalităţile de efectuare a comunicării actului administrativ-fiscal, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 664 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 10 februarie 2020, paragrafele 20, 21 şi 24, că acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 47 din Legea nr. 207/2015, însă nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată gradual o ierarhie a modalităţilor de comunicare. Astfel, prin art. 47 din Legea nr. 207/2015, legiuitorul a prevăzut în mod concret modalităţile în care pot fi comunicate actele administrativ-fiscale, şi anume: actul administrativ-fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ-fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [alin. (2)]; actul administrativ-fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare [alin. (3)]; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuieşte prin publicitate. Prin urmare, modalităţile de comunicare a actului administrativ-fiscal consacrate de Legea nr. 207/2015 sunt: comunicarea directă, această modalitate de comunicare presupunând înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/ plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ-fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, şi comunicarea prin publicitate. În cazul actelor administrativ-fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.
    18. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile legale criticate sunt conforme exigenţelor constituţionale, îndeplinind condiţia de claritate a textului, în sensul că organele fiscale au obligaţia să comunice actul administrativ-fiscal contribuabilului/plătitorului sau împuternicitului acestuia la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ-fiscal; prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin mijloace electronice, dacă contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare; ori, în măsura în care în niciuna dintre modalităţile de mai sus nu a fost posibilă, comunicarea se realizează prin publicitate.
    19. Astfel, comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate este doar o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare folosită numai în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, însă deja acest aspect ţine de aplicarea şi interpretarea legii. Numai instanţa de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ-fiscal a fost efectuată în condiţiile Codului de procedură fiscală.
    20. În continuare, Curtea observă că particularitatea comunicării prin poştă cu confirmare de primire constă în predarea către expeditor a dovezii privind predarea trimiterii poştale înregistrate, confirmată în scris de destinatar, astfel cum rezultă din pct. 1.1 lit. f) din anexa nr. 1 - Regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poştale la Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 313/2017 privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 20 aprilie 2017, în vigoare la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit pct. 3.10.2 din anexa nr. 1 la decizia menţionată, predarea trimiterii poştale care face obiectul serviciului confirmare de primire se realizează numai în una dintre următoarele modalităţi: a) la adresa indicată de expeditor, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poştală; b) la punctul de contact deservit de personal, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poştală, după transmiterea prealabilă a unui aviz care să anunţe sosirea trimiterii poştale. Prin urmare, nu pot fi reţinute criticile autoarei excepţiei potrivit cărora comunicarea actelor administrativ-fiscale prin poştă nu asigură faptul că acestea vor ajunge la destinatar, deoarece modalitatea de comunicare arătată mai sus este în măsură să asigure faptul că actul administrativ-fiscal a fost comunicat destinatarului său, care a şi luat cunoştinţă despre acesta.
    21. Celelalte susţineri ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la modalitatea în care organul fiscal îşi duce la îndeplinire obligaţia de comunicare a titlurilor de creanţă, respectiv prin publicitate, în condiţiile în care contribuabilul a comunicat o adresă de e-mail sau o altă adresă poştală, precum şi problemele de comunicare a corespondenţei prin Poşta Română, dar şi coroborarea prevederilor criticate cu Decizia nr. 313/2017, reprezintă aspecte ce ţin de modalitatea de aplicare a prevederilor legale, fără a evidenţia vreun viciu de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate. Totodată, alegerea de către organul fiscal a modalităţii de comunicare prin angajaţi proprii ţine tot de aplicarea şi interpretarea prevederilor legale la particularităţile fiecărui caz. În plus, critica formulată tinde la modificarea şi completarea dispoziţiei legale în sensul dorit de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Minodora Ioana Niculeasa în Dosarul nr. 7.668/94/2018 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016