Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 738 din 20 noiembrie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 738 din 20 noiembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 260 din 4 aprilie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) şi ale art. 164 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, excepţie ridicată de Societatea Polaris M Holding - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 583/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.423D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 noiembrie 2018, în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Mihai Adrian Hotca din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei a amânat pronunţarea pentru data de 20 noiembrie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 583/54/2017, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) şi ale art. 164 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. Excepţia a fost invocată de Societatea Polaris M Holding - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin care a fost respinsă contestaţia formulată de autoarea excepţiei.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate înfrâng principiul prezumţiei de nevinovăţie şi principiul egalităţii în faţa legii, întrucât împiedică participarea unor operatori economici în procedurile de achiziţie publică. Astfel, se aplică o sancţiune unei persoane doar pentru că este supusă unei proceduri judiciare de investigaţie în legătură cu săvârşirea anumitor fapte, fără ca instanţa să pronunţe o hotărâre definitivă de condamnare pentru comiterea vreunei infracţiuni.
    5. Se apreciază că numai judecătorul, în condiţiile legii, poate dispune, cu titlu provizoriu şi temporar, instituirea interdicţiei de participare la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică. Existenţa unui proces penal pe rol, în care o persoană juridică are calitatea de inculpat, este o împrejurare care, per se, nu poate determina excluderea unui operator economic de la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică. Atât timp cât o persoană este considerată nevinovată, în lipsa unei justificări obiective şi necesare, apare ca fiind discriminată în raport cu ceilalţi operatori economici care doresc să participe la o procedură de atribuire a contractului de achiziţie publică.
    6. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile art. 164 din Legea nr. 98/2016 prevăd expres că sancţiunea excluderii unui operator economic din procedura de atribuire intervine atunci când autoritatea contractantă stabileşte că acesta a fost condamnat prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, iar art. 167 alin. (1) lit. c) coroborat cu alin. (4) din lege califică ipoteza existenţei unei proceduri de investigaţie în curs de derulare ca fiind o abatere profesională gravă ce poate pune în discuţie integritatea şi reputaţia operatorului, în sensul art. 167 alin. (3) din lege.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 164 şi ale art. 167 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 98/2017 a fost modificată, iar prin art. I pct. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 22 decembrie 2017, a fost abrogat alin. (4) al art. 167 din lege.
    12. Însă, având în vedere atât dispoziţiile art. 236 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 potrivit cărora „Procedurilor de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data iniţierii procedurii de atribuire“, cât şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea va analiza prevederile legale criticate cu a căror constituţionalitate a fost sesizată. Aşadar, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece procedura de licitaţie deschisă a fost iniţiată de autoritatea contractantă prin publicarea în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice a anunţului de concesionare din 30 noiembrie 2016, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 98/2016.
    13. Totodată, având în vedere cadrul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi motivarea acesteia, Curtea reţine că obiect al acesteia îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, care au următorul cuprins:
    - Art. 167 alin. (4): „(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. c) sunt aplicabile şi în situaţia în care operatorul economic sau una dintre persoanele prevăzute la art. 164 alin. (2) este supusă unei proceduri judiciare de investigaţie în legătură cu săvârşirea uneia/unora dintre faptele prevăzute la art. 164 alin. (1).“

    14. Dispoziţiile legale la care face trimitere textul criticat, prevăd următoarele:
    - Art. 167. - „(1) Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situaţii: [...] c) a comis o abatere profesională gravă care îi pune în discuţie integritatea, iar autoritatea contractantă poate demonstra acest lucru prin orice mijloc de probă adecvat, cum ar fi o decizie a unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi administrative;“
    – Art. 164:
    "(1) Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic cu privire la care a stabilit, în urma analizei informaţiilor şi documentelor prezentate de acesta, sau a luat cunoştinţă în orice alt mod că a fost condamnat prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni:
    a) constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
    b) infracţiuni de corupţie, prevăzute de art. 289-294 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 10-13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
    c) infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute de art. 18^1-18^5 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
    d) acte de terorism, prevăzute de art. 32-35 şi art. 37-38 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
    e) spălarea banilor, prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, sau finanţarea terorismului, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 535/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
    f) traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, prevăzute de art. 209-217 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sau de dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei penale a statului în care respectivul operator economic a fost condamnat;
    g) fraudă, în sensul articolului 1 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 27 noiembrie 1995.
(2) Obligaţia de a exclude din procedura de atribuire un operator economic, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), se aplică şi în cazul în care persoana condamnată printr-o hotărâre definitivă este membru al organului de administrare, de conducere sau de supraveghere al respectivului operator economic sau are putere de reprezentare, de decizie sau de control în cadrul acestuia."


    15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 4 din Codul de procedură penală, art. 11 alin. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privind prezumţia de nevinovăţie, art. 20 şi art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind egalitatea în faţa legii şi prezumţia de nevinovăţie, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovăţie, precum şi ale art. 57 din Directiva 2014/24/UE.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 164-167 din Legea nr. 98/2016 reglementează motive de excludere a unui operator economic de la participarea la procedura de achiziţii publice. Aceste dispoziţii legale reprezintă o transpunere în legislaţia naţională a Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 94 din 28 martie 2014.
    17. Astfel, art. 164 din Legea nr. 98/2016 prevede ca motiv de excludere condamnarea operatorului economic, prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru constituirea unui grup infracţional organizat, infracţiuni de corupţie, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, acte de terorism, spălarea banilor, traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, fraudă, în sensul art. 1 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 27 noiembrie 1995. În ceea ce priveşte motivele de excludere, potrivit art. 167 alin. (1) lit. c) din lege, autoritatea contractantă, având în vedere o decizie a unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi administrative, exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care a comis o abatere profesională gravă care îi pune în discuţie integritatea. În înţelesul legii [art. 167 alin. (3) din lege], abatere profesională gravă reprezintă orice abatere comisă de operatorul economic care afectează reputaţia profesională a acestuia, cum ar fi încălcări ale regulilor de concurenţă de tip cartel care vizează trucarea licitaţiilor sau încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală, săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă. Din conţinutul normativ al art. 167 alin. (1) lit. c) şi al art. 167 alin. (3) din Legea nr. 98/2016, Curtea reţine că, indiferent de înţelesul dat de lege, abaterea profesională gravă trebuie stabilită în mod definitiv de o instanţă de judecată sau de o autoritate administrativă competentă în domeniul respectiv. Aşadar, în ambele ipoteze, operatorul economic va fi exclus din procedura de achiziţie numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, respectiv al unei decizii emise de o autoritate administrativă.
    18. În continuare, Curtea constată faptul că printre motivele de excludere, astfel cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 164 cu cele ale art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016, se regăseşte şi excluderea operatorului economic de la procedura de atribuire a contractului în situaţia în care există în curs de derulare o procedură judiciară de investigaţie a săvârşirii unei infracţiuni, pe motivul că aceasta reprezintă o abatere profesională gravă, care pune în discuţie integritatea operatorului economic. Astfel, autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului orice operator economic şi în situaţia în care acesta sau orice membru al organului de administrare, de conducere sau de supraveghere sau care are putere de reprezentare, de decizie sau de control în cadrul acestuia este supus unei proceduri judiciare de investigaţie în legătură cu săvârşirea unor fapte dintre cele expres prevăzute de art. 164 alin. (1) din lege, şi nu doar atunci când există o condamnare definitivă. Totodată, prin trimiterea făcută la art. 167 alin. (1) lit. c) din lege, textul califică situaţia operatorului economic ca fiind o abatere profesională gravă ce poate pune în discuţie integritatea şi reputaţia acestuia. Cu alte cuvinte, Curtea reţine că, potrivit art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, existenţa în curs de derulare a unei proceduri judiciare de investigaţie a săvârşirii unei infracţiuni constituie temei de excludere a operatorului economic, pe motivul că aceasta reprezintă o abatere profesională gravă.
    19. Din analiza conţinutului normativ al art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, Curtea observă că acest motiv de excludere a operatorului economic reprezintă o prevedere suplimentară faţă de art. 57 din Directiva 2014/24/UE potrivit căruia „Autorităţile contractante pot exclude sau statele membre le pot solicita acestora să excludă de la participarea la o procedură de achiziţie publică orice operator economic aflat în oricare din următoarele situaţii: [..] (c) dacă autoritatea contractantă poate demonstra prin mijloace adecvate că operatorul economic se face vinovat de o abatere profesională gravă, care pune sub semnul întrebării integritatea sa“. În acest sens, Curtea constată, astfel cum a reţinut la paragraful 11 al prezentei decizii, că dispoziţiile art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 au fost abrogate prin art. I pct. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2017, intervenţia legislativă fiind motivată prin faptul că această dispoziţie legală restricţiona participarea la procedura de atribuire a ofertanţilor care nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, fiind, astfel, contrară sensului prevăzut de Directiva 24/2014/UE.
    20. Sub acest aspect, având în vedere critica formulată prin raportare la încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, precum şi calitatea de persoană juridică a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că devin incidente dispoziţiile titlului VI din Codul penal care reglementează răspunderea penală a persoanei juridice. Pentru a putea fi angajată răspunderea penală a acesteia, entitatea trebuie să aibă personalitate juridică, să nu facă parte din categoria celor excluse (statul şi autorităţile publice), iar infracţiunea să fie săvârşită în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Vinovăţia persoanei juridice se raportează la organele şi organizarea acesteia, respectiv la conduita unor persoane fizice din cadrul persoanei juridice. Corelativ răspunderii penale a persoanei juridice devin aplicabile în privinţa acesteia, chiar dacă fac referire la noţiunea generică de „persoană“, dispoziţiile art. 4 din Codul de procedură penală potrivit cărora „Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă“. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că din analiza acestui text de lege rezultă fără echivoc că, în absenţa unei hotărâri de condamnare, persoana în cauză beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. De altfel, prezumţia consacrată nu are în vedere existenţa sau inexistenţa unor proceduri preliminare în funcţie de care aceasta operează, ci are în vedere, pe de o parte, un termen până la care este activă, respectiv până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive, şi, pe de altă parte, vizează dreptul suspectului de a nu fi obligat să îşi probeze nevinovăţia. Altfel spus, până la dovedirea vinovăţiei de către organele judiciare, suspectul este presupus inocent. Prezumţia are deci caracter procesual, aşa încât, atunci când sunt indicii sau chiar probe temeinice de vinovăţie, persoana în cauză continuă să beneficieze de această prezumţie până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre definitivă de condamnare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 27 aprilie 2012).
    21. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicat în jurisprudenţa sa garanţiile dreptului la apărare prevăzute de art. 6 din Convenţie şi persoanelor juridice, considerând că acesta se aplică în acelaşi mod ca şi persoanelor fizice şi că o societate poate fi „acuzată de o infracţiune“, în sensul autonom al expresiei respective, în temeiul art. 6 (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 12 noiembrie 2002 pronunţată în Cauza Fortum Oil & Gas Oy împotriva Finlandei, Hotărârea din 10 decembrie 1982, pronunţată în Cauza Corigliano împotriva Italiei, paragraful 34, Hotărârea din 25 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Aannemersbedrijf Gebroeders Van Leeuwen B.V. împotriva Ţărilor de Jos). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că prezumţia de nevinovăţie figurează printre elementele procesului penal echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi garantează dreptul oricărei persoane de a nu fi considerată sau tratată ca fiind vinovată de săvârşirea unei infracţiuni înainte ca o instanţă să decidă cu privire la vinovăţia sa (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 25 martie 1983, pronunţată în Cauza Minelli împotriva Elveţiei, paragraful 27, Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, paragraful 35, sau Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Pandy împotriva Belgiei, paragraful 42, Hotărârea din 13 martie 2012, pronunţată în Cauza Societe Bouygues Telecom împotriva Franţei, paragraful 53).
    22. Garantarea dreptului la prezumţia de nevinovăţie incumbă nu numai autorităţilor judiciare, ci şi oricărei persoane sau autorităţi publice. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a extins sfera de aplicare a art. 6 paragraful 2 din Convenţie la diferite proceduri administrative care au avut loc în acelaşi timp cu procedurile penale împotriva unei persoane sau după încheierea acestor proceduri, fără ca o decizie privind stabilirea vinovăţiei penale să fie emisă, atât timp cât există o legătură între cele două proceduri (Hotărârea din 27 septembrie 2007, pronunţată în Cauza Vassilios Stavropoulos împotriva Greciei, paragrafele 31 şi 32).
    23. Şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sa statuat că persoanele juridice beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de dreptul la apărare, acest principiu presupunând că orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până în momentul în care vinovăţia ei a fost legal stabilită. Astfel, ea se opune oricărei constatări formale şi chiar oricărei aluzii referitoare la răspunderea unei persoane acuzate de o încălcare, formulată într-o decizie care pune capăt procedurii, fără ca această persoană să fi putut beneficia de toate garanţiile care trebuie să însoţească exercitarea dreptului la apărare în cadrul unei proceduri care îşi urmează cursul normal şi care se finalizează printr-o decizie privind caracterul întemeiat al contestaţiei (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 26 noiembrie 2013 pronunţată în Cauza C-58/12P, Groupe Gascogne împotriva Comisiei, paragraful 32, Hotărârea din 6 octombrie 2015, pronunţată în Cauza T-22/02, Sumitomo Chemical şi Sumika Fine Chemicals împotriva Comisiei, paragraful 106, Hotărârea din 12 octombrie 2007 pronunţată în Cauza T-474/04, Pergan Hilfsstoffe für industrielle Prozesse împotriva Comisiei, paragraful 76, şi Hotărârea din 16 septembrie 2013, pronunţată în Cauza T-373/10, Villeroy & Boch Austria împotriva Comisiei, paragraful 158).
    24. În ceea ce priveşte art. 47 şi art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că aceste drepturi trebuie să fie respectate în toate procedurile cu privire la încălcări ale normelor de concurenţă susceptibile să conducă la aplicarea unor sancţiuni, cum ar fi amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu, chiar dacă este vorba de o procedură care are un caracter administrativ. În această privinţă, Curtea s-a întemeiat în mod expres pe natura încălcărilor în cauză, precum şi pe natura şi pe gradul de severitate ale sancţiunilor aferente. Curtea a mai reţinut, de asemenea, că respectarea acestor garanţii este de o importanţă cu atât mai mare, cu cât ne aflăm în cadrul unei proceduri cu caracter cvasipenal, în care Comisia exercită funcţii de investigaţie, de cercetare şi de decizie şi dispune, în această privinţă, de o largă putere de apreciere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 8 iulie 1999, pronunţată în Cauza Hüls împotriva Comisiei, paragrafele 149 şi 150 şi Hotărârea din 21 noiembrie 1991, pronunţată în Cauza Technische Universitδt München, paragraful 14).
    25. În acest context, raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că sancţiunea excluderii unui operator economic din procedura de atribuire intervine atunci când autoritatea contractantă stabileşte că acesta a fost condamnat prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti pentru una dintre infracţiunile enumerate strict şi limitativ de art. 164 alin. (1) din Legea nr. 98/2016. De asemenea, potrivit art. 167 alin. (1) lit. c) din lege, autoritatea contractantă, având în vedere o decizie a unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi administrative, exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care a comis o abatere profesională gravă care îi pune în discuţie integritatea. Aşadar, în ambele ipoteze operatorul economic va fi exclus din procedura de achiziţie numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, respectiv al unei decizii a unei autorităţi administrative.
    26. În schimb, Curtea reţine că în ipoteza art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 care extinde sfera situaţiilor în care un operator economic este exclus din procedura de achiziţii publice la situaţia în care acesta este subiectul unei investigaţii în derulare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 164 din lege, autoritatea contractantă are rolul de a stabili în sarcina operatorului economic săvârşirea unei abateri profesionale grave prin raportare la presupusa săvârşire a unei infracţiuni, substituindu-se, în acest fel, unei instanţe de judecată sau unei autorităţi administrative competente, întrucât, potrivit art. 167 alin. (1) din lege, dovedirea abaterii profesionale grave se face de către aceasta prin orice mijloc de probă adecvat, cum ar fi o decizie a unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi administrative. Astfel, potrivit dispoziţiei legale criticate, autoritatea contractantă dispune de o marjă largă de apreciere cu privire la condiţiile săvârşirii unei presupuse infracţiuni, precum şi la integritatea şi reputaţia operatorului economic determinate prin raportare la circumstanţele faptei penale, putând decide cu privire la aceste elemente înainte ca vinovăţia acestuia să fi fost stabilită de o instanţă de judecată.
    27. Prin urmare, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu a pronunţat o hotărâre definitivă în sensul condamnării operatorului economic pentru săvârşirea unei infracţiuni, Curtea reţine că autoritatea contractantă restricţionează participarea acestuia la procedura de achiziţie prin încălcarea prezumţiei sale de nevinovăţie, fiind astfel nesocotit art. 23 alin. (11) din Constituţie, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    28. Totodată, Curtea constată că prin încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a operatorului economic, acesta este pus într-o situaţie defavorizată faţă de alte persoane juridice participante la procedură şi care se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului şi că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Aşadar, sintagma „fără privilegii şi fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite, astfel cum s-a arătat mai sus.
    29. Or, în cauza de faţă, Curtea constată existenţa unei discriminări, remediul constituţional specific fiind acordarea sau accesul la beneficiul dreptului, respectiv a dreptului operatorului economic de a participa la procedură.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Polaris M Holding - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 583/54/2017 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice