Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a celor ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Morlux Florena - S.R.L. din comuna Vânători, satul Criveşti, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.675D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa relevantă în cauză a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 şi Decizia nr. 355 din 11 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a celor ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Morlux Florena - S.R.L. din comuna Vânători, satul Criveşti, judeţul Iaşi, cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 1.216 din 22 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi, într-o cauză având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie, în contradictoriu cu Inspecţia muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „numai cu apel“ din cuprinsul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât accesul la o cale extraordinară de atac, atunci când hotărârea dată de instanţa de apel este nemotivată, pe de o parte, nu se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, de această cale de atac - recurs - putând beneficia doar justiţiabilii care promovează anumite categorii de acţiuni, iar, pe de altă parte, îngrădeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Or, atâta vreme cât hotărârea în apel nu este motivată, singura cale de atac într-o asemenea situaţie ar rămâne recursul, dar de această cale de atac pot beneficia doar anumiţi justiţiabili, în cauza de faţă recursul fiind exceptat expres prin dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă. 6. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa de judecată învederează faptul că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale extraordinară de atac, având caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanţa de apel statuează atât în fapt, cât şi în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. Arată că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite de lege. 7. De asemenea, arată că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toate persoanele aflate în ipoteza normei criticate pot uza numai de calea de atac a apelului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea contravenţională. 8. Cât priveşte dreptul la apărare, instanţa de judecată arată că acesta conferă oricărei părţi implicate într-un proces posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca elemente în apărarea sa. Exercitându-se circumscris procedurii reglementate de lege, care, în materie contravenţională, prevede calea de atac a apelului împotriva soluţiei de primă instanţă date plângerii contravenţionale, instanţa de judecată apreciază că nu se poate reţine nici afectarea sa. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că din examinarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 rezultă că, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârile în primă instanţă în materia contenciosului contravenţional pot fi atacate numai cu apel, iar, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Învederează faptul că, în materia căilor de atac, noul Cod de procedură civilă prevede calea ordinară de atac a apelului, care este integral devolutivă. Prin reglementarea căii de atac a apelului în materie contravenţională nu se încalcă însă dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Constituţie, de vreme ce părţile beneficiază pe tot parcursul judecării căii de atac de toate garanţiile necesare asigurării unui proces echitabil şi dreptului la apărare. 11. De asemenea, precizează că, prin raportare la art. 129 din Constituţie şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Legea fundamentală nu prevede obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează referitor la posibilitatea de a se exercita căile de atac, în condiţiile legii. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar în conformitate cu art. 129, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Aşa fiind, în virtutea mandatului său constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Prevederile criticate au următorul cuprins: - Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Apelul suspendă executarea hotărârii.“; – Art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă: „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. Totodată, din perspectiva art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 14 coroborate cu art. 1 şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 20 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi protocoalele sale adiţionale, precum şi cele ale art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. 16. Examinând criticile formulate, Curtea reţine că în procesul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie plângerea contravenţională formulată de către Societatea Morlux Florena - S.R.L. în data de 13 octombrie 2015 împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Iaşi. Prin urmare, Curtea observă că plângerea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, iar sub aspectul formulării recursului sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Chiar dacă conţinutul acestui text este similar cu cel al art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta, sub aspectul criticat, nu este în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016. 17. Aşadar, raportat la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, şi având în vedere că prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu şi-au produs efecte în cauza în cadrul căreia au fost invocate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. 18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate ce vizează prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea reţine că acestea reglementează norme de procedură. Prin urmare, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, şi art. 129, care prevede că „împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. De asemenea, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, şi Decizia nr. 820 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, Curtea a reţinut că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, atât timp cât instanţele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanţiile unui proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie a contravenienţilor. 19. Analizând conţinutul normativ al art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea reţine că, potrivit acestor prevederi legale, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea poate fi atacată numai apel. În intenţia legiuitorului, acest text a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă tocmai pentru a fi în concordanţă cu reglementările noului Cod de procedură civilă, în condiţiile în care, anterior modificării, acesta stabilea că hotărârea primei instanţe este atacabilă cu recurs. În optica noului Cod de procedură civilă, calea de atac de drept comun a redevenit apelul, recursul în casaţie putând fi declarat în mod excepţional şi pentru motive stricte de procedură. Astfel, orice parte va putea declara apel împotriva hotărârii judecătoriei, acesta putându-se formula în termen de 30 de zile, potrivit art. 468 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, urmând a fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, o prevedere rezonabilă luând în considerare natura administrativă a procesului-verbal. Curtea observă că, spre deosebire de dreptul comun, motivarea apelului nu este însă obligatorie, iar în această situaţie, persoana în cauză poate să-şi susţină motivele de apel şi oral în faţa tribunalului. 20. În reglementarea noului Cod de procedură civilă, dacă motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină apelul nu sunt invocate în condiţiile legale, apelul nu va fi respins sau anulat ca nemotivat, deoarece art. 478 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă permite părţilor să se folosească în faţa instanţei de apel de motivele şi mijloacele de apărare invocate la prima instanţă. Această regulă este, de altfel, prevăzută în mod expres şi de art. 476 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă. Datorită naturii administrative a procesului-verbal contravenţional, apelul va suspenda executarea hotărârii atacate. 21. Aşa fiind, Curtea constată că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanţa de apel statuează atât în fapt, cât şi în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Morlux Florena - S.R.L. din comuna Vânători, satul Criveşti, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
