Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 727 din 13 decembrie 2023 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 727 din 13 decembrie 2023 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 276 din 1 aprilie 2024

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, formulată de Preşedintele României.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.138 din 9 noiembrie 2023 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.043A/2023.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate au fost formulate atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.
    (1) Criticile de neconstituţionalitate extrinsecă
    4. Preşedintele României arată că Legea nr. 80/1995 asupra căreia se realizează intervenţia legislativă criticată reglementează statutul cadrelor militare. Or, în timp ce obiectul de reglementare al Legii nr. 80/1995 îl reprezintă statutul juridic al unei anumite categorii profesionale, sediul dispoziţiilor ce vizează derularea procesului de învăţământ al studenţilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar este reprezentat de Legea învăţământului superior nr. 199/2023, şi nu de Legea nr. 80/1995.
    5. Prin intervenţia legislativă asupra unui act care are un obiect de reglementare complet diferit de obiectul de reglementare al normelor criticate, se încalcă art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, aducându-se atingere, implicit, art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la standardele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi prin raportare la art. 32 alin. (1) şi (4) din Constituţie. În sensul celor expuse se menţionează Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019.

    (2) Criticile de neconstituţionalitate intrinsecă
    6. Se arată că, în forma iniţiatorilor, propunerea legislativă avea în vedere clarificarea statutului studentului devenit inapt din motive neimputabile lui şi posibilitatea acestuia de a opta pentru finalizarea programelor de studii şi a obţine, la final, diploma de licenţă, fără a i se acorda gradul militar, indiferent de instituţia de învăţământ superior militar la care studentul a studiat. Din această perspectivă, soluţia legislativă propusă de iniţiatori, care nu realiza o distincţie între instituţiile de învăţământ superior militar la care studenţii deveniţi inapţi din motive neimputabile lor ar fi studiat, instituia un tratament egal între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.
    7. Potrivit legii adoptate, vor avea posibilitatea să opteze pentru continuarea studiilor în aceeaşi instituţie, cu exonerarea de obligaţia restituirii cheltuielilor efectuate pe timpul desfăşurării programelor de studii doar studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne. Or, organizarea şi funcţionarea învăţământului superior militar sunt reglementate de Legea nr. 199/2023. Astfel, la titlul I, cap. VIII din acest act normativ reglementează unitar învăţământul superior militar şi învăţământul superior de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională. Prin urmare, această soluţie legislativă instituie o discriminare a studenţilor din cadrul celorlalte instituţii de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională din cadrul sistemului naţional de învăţământ, studenţi care s-ar putea afla în situaţia descrisă de ipoteza normei, respectiv cea de a fi declaraţi inapţi pentru serviciul militar de către autorităţile competente, în urma unor expertize medicale definitive.
    8. Lipsirea studenţilor din cadrul celorlalte instituţii de învăţământ superior militar de posibilitatea de a-şi manifesta voinţa, în sensul de a opta pentru continuarea studiilor cu exonerarea în mod implicit de la plata cheltuielilor de şcolarizare, creează un tratament juridic diferenţiat, o situaţie de natură a discrimina persoane devenite inapte din punct de vedere medical, din motive neimputabile lor, pe parcursul desfăşurării studiilor, contrar art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
    9. Distinct de situaţia medicală în care s-ar putea afla studenţii respectivi, cu consecinţa declarării lor inapţi pentru serviciul militar de către autorităţile competente, în urma unor expertize medicale definitive, se arată că Legea nr. 199/2023 a reglementat în mod unitar învăţământul superior militar şi învăţământul superior de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională. Aşadar şi din această perspectivă se poate constata că studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne se află în aceeaşi situaţie juridică în care se află studenţii din cadrul altor instituţii de învăţământ superior militar.
    10. Existenţa, în această situaţie, a unei discriminări, şi nu a unui privilegiu trebuie analizată în strânsă legătură cu obligaţia constituţională a statului de asigurare şi realizare a dreptului la învăţătură, inclusiv prin organizarea învăţământului superior, şi cu principiul constituţional al gratuităţii învăţământului de stat, precum şi în acord cu obligaţiile asumate de România pe plan internaţional, cum ar fi prevederile art. 1 pct. 1, ale art. 4 şi 6 din Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, adoptată la Paris la 14 decembrie 1960, ori prevederile art. 13 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966, ratificat prin Decretul nr. 212/1974.
    11. Nu în ultimul rând, efectele discriminatorii generate prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor criticate sunt susceptibile de a pune în discuţie însăşi respectarea dreptului la învăţătură din perspectiva asigurării posibilităţii continuării studiilor şi a gratuităţii învăţământului de stat, precum şi din perspectiva limitelor legale ale autonomiei universitare, componentă a dreptului la învăţătură, aspecte prevăzute de art. 32 alin. (1), (4) şi (6), coroborat cu art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în ceea ce îi priveşte pe studenţii de la celelalte instituţii de învăţământ superior militar.
    12. Din perspectiva asigurării posibilităţii continuării studiilor şi a gratuităţii învăţământului de stat, lipsirea studenţilor din celelalte instituţii de învăţământ superior militar de posibilitatea de a opta pentru continuarea studiilor în aceeaşi instituţie, posibilitate recunoscută doar pentru studenţii din cadrul instituţiilor militare de învăţământ superior format pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne, echivalează şi cu o încălcare a dreptului lor la învăţătură, garantat de art. 32 alin. (1) din Constituţie. Exmatricularea unui student din motive neimputabile acestuia reprezintă un efect disproporţionat, discriminatoriu şi lipsit de un scop legitim, prin raportare la art. 53 alin. (2) din Constituţie.
    13. Totodată, potrivit art. 32 alin. (4) din Constituţie, învăţământul de stat este gratuit, în condiţiile legii. Gratuitatea învăţământului de stat este, aşadar, unul dintre principiile constituţionale ale realizării dreptului la învăţătură. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că gratuitatea învăţământului trebuie înţeleasă în sensul că procesul de învăţământ în unităţile de învăţământ de stat nu poate să fie condiţionat de niciun fel de taxe de şcolarizare (Decizia Curţii Constituţionale nr. 548 din 15 mai 2008).
    14. Se arată că Legea nr. 199/2023 reia acest principiu constituţional, prin raportare la cifra de şcolarizare aprobată anual, în condiţiile legii, respectiv prevederile art. 9 şi ale art. 148 alin. (2) şi (3) din legea menţionată. Dreptul la învăţătură reprezintă un drept social-economic şi cultural, care implică obligaţii pozitive din partea statului, de natură să asigure exerciţiul acestuia. Componenta prevăzută de art. 32 alin. (4) din Constituţie referitoare la gratuitatea învăţământului de stat, potrivit legii, nu consacră un drept absolut, iar sintagma „potrivit legii“ presupune faptul că statul are posibilitatea introducerii de taxe în sistemul de învăţământ, însă fără a afecta principiul gratuităţii.
    15. Principiul gratuităţii presupune atât o obligaţie pozitivă a statului de a asigura locuri gratuite în învăţământul superior, finanţate de la bugetul de stat, dar şi o obligaţie negativă, corelativă, din partea acestuia, respectiv aceea de a nu institui mecanisme prin care studenţii admişi pentru studii la o instituţie de învăţământ superior, pe un loc ce se înscrie în cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern, să fie obligaţi la restituirea unor cheltuieli de şcolarizare.
    16. În acest sens, Legea nr. 199/2023 dezvoltă principiul constituţional al gratuităţii învăţământului de stat, fără a institui în vreo situaţie obligaţia studenţilor de a restitui cheltuielile de şcolarizare, nici în ipoteza abandonării studiilor din motive imputabile, nici în ipoteza întreruperii studiilor din motive neimputabile studenţilor. Aşadar, odată admis pe un loc finanţat de la bugetul de stat, un student are aşteptarea legitimă că nu va fi obligat la restituirea cheltuielilor de şcolarizare.
    17. Per a contrario, din dispoziţiile nou introduse ale art. 42^1 din legea modificată prin legea supusă controlului de constituţionalitate se poate interpreta că studenţii care nu fac parte din categoria amintită ar putea fi obligaţi la restituirea unor cheltuieli de şcolarizare. Or, obligaţia restituirii unor cheltuieli de şcolarizare efectuate pe timpul desfăşurării programelor de studii - consecinţă a efectelor discriminatorii ale normei criticate - echivalează, în fapt, cu existenţa unor taxe pentru învăţământul superior de stat, pentru locurile finanţate de la bugetul de stat, un efort patrimonial ce incumbă studentului devenit inapt din punct de vedere medical, pe parcursul desfăşurării studiilor, aspect ce anulează ideea de gratuitate a învăţământului, contrar art. 32 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală.
    18. Independent de modul de calificare a cheltuielilor de şcolarizare, ca echivalente între suma plătită şi serviciul primit (taxe parafiscale) ori lipsite de echivalenţă, dar în considerarea cheltuielilor publice locale sau naţionale (taxe fiscale), natura juridică a obligaţiei de restituire a cheltuielilor de şcolarizare nu poate fi disociată, cel puţin în unele componente ale sale, de natura juridică a unei taxe.
    19. În consecinţă, instituirea unei obligaţii de restituire a cheltuielilor de şcolarizare este contrară jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, care a statuat că gratuitatea învăţământului trebuie înţeleasă în sensul că procesul de învăţământ în unităţile de învăţământ de stat nu poate să fie condiţionat de niciun fel de taxe de şcolarizare.
    20. Mai mult, sintagma „cheltuieli efectuate pe timpul desfăşurării programelor de studii“ în instituţii de învăţământ superior militar este lipsită de claritate, contrar standardelor de calitate a legii, prin raportare la exigenţele constituţionale ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, destinatarii normei neputând anticipa sfera cheltuielilor realizate, respectiv dacă acestea privesc cheltuieli privind cazarea, hrana, logistica, echipamentele folosite, plata cadrelor didactice, materialele didactice, cheltuieli administrative, cheltuieli pentru asistenţa medicală militară etc., şi nici întinderea unor astfel de obligaţii la momentul înscrierii pentru admiterea pe un loc finanţat de la bugetul de stat, la o instituţie de învăţământ superior militar.
    21. În final, prin efectul cumulat al dispoziţiilor criticate, se aduce atingere şi principiului echităţii pe care se bazează întreg sistemul de învăţământ superior, reglementat de art. 3 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 199/2023.
    22. Din perspectiva criticilor referitoare la limitele legale ale autonomiei universitare, Preşedintele României arată că, potrivit iniţiatorilor legii supuse controlului de constituţionalitate, în prezent, studentul care din motive neimputabile lui devine inapt este exmatriculat, fără a obţine diplomă de licenţă, şi este obligat să restituie cheltuielile pentru studiile efectuate.
    23. Se arată că, în absenţa unor reglementări primare care, garantând gratuitatea învăţământului superior de stat în acord cu dispoziţiile art. 32 alin. (4) din Constituţie, să interzică expres obligarea studenţilor înmatriculaţi în instituţii de învăţământ superior de stat la restituirea unor cheltuieli de şcolarizare, în urma întreruperii sau încetării studiilor din motive neimputabile lor, instituţiile de învăţământ au adoptat reglementări proprii în această materie. În practică, unele universităţi au adoptat regulamente privind activitatea profesională a studenţilor, în care au fost stabilite drepturile şi obligaţiile celor declaraţi inapţi pentru serviciul militar şi potrivit cărora un student militar este exmatriculat dacă a fost declarat inapt pentru serviciul militar, dar fără plata cheltuielilor de întreţinere şi instruire, putând continua numai dacă starea de sănătate îi permite şi numai după obţinerea aprobărilor necesare. Aşadar, în prezent, în absenţa unor reglementări în legislaţia primară, declararea ca inapt pentru serviciul militar conduce la exmatriculare, cu anumite particularităţi sau cu anumite condiţii în care studenţii pot finaliza semestrul, anul de studiu sau poate chiar ciclul de învăţământ.
    24. Or, asigurarea principiului gratuităţii învăţământului de stat în sensul art. 32 alin. (4) din Constituţie, inclusiv în ceea ce priveşte învăţământul superior de stat, intrând în sfera de protecţie a unui drept fundamental social-economic şi cultural de generaţia a doua, nu poate fi decisă de la caz la caz, în funcţie de reglementările interne existente la nivelul fiecărei universităţi.
    25. Constituţia garantează autonomia universitară, potrivit art. 32 alin. (6), ca o componentă a dreptului la învăţătură, dar aceasta se exercită în condiţiile legii şi în limitele trasate de legiuitor. Însă asigurarea unui tratament egal şi asigurarea gratuităţii învăţământului superior de stat, ca expresie a unui drept fundamental, inclusiv prin absenţa oricăror prevederi de natură să genereze o sarcină financiară - cea de obligare la restituirea unor cheltuieli de şcolarizare pentru studenţii înmatriculaţi pe locurile finanţate de la bugetul de stat - nu pot reprezenta aspecte care să intre în sfera autonomiei universitare, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituţie, ci reprezintă limite ale acesteia. Cu alte cuvinte, autonomia universitară nu poate fi opusă garantării conţinutului unui drept fundamental, dreptul la învăţătură.
    26. În concluzie, prin efectul discriminatoriu produs cu privire la studenţii de la celelalte instituţii de învăţământ superior militar, altele decât cele din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, legea supusă controlului de constituţionalitate contravine nu numai art. 16 alin. (1) şi (2), ci şi art. 32 alin. (4) care consacră gratuitatea învăţământului şi art. 32 alin. (6) din Constituţie referitor la limitele legale în care poate fi exercitată autonomia universitară, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie coroborat cu art. 11 din Legea nr. 199/2023.
    27. O interpretare contrară, în care s-ar considera că restituirea cheltuielilor de şcolarizare nu intră în sfera de protecţie a art. 32 alin. (4) din Constituţie şi ar reprezenta un aspect care poate fi decis de universităţi în baza autonomiei universitare, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituţie, ar conduce la rândul său tot la neconstituţionalitatea legii criticate. Într-o astfel de interpretare, prin stabilirea exonerărilor introduse prin articolul unic pct. 2 din legea criticată, legiuitorul a reglementat măsuri care puteau fi instituite doar de universităţi, în baza autonomiei universitare.
    28. Intervenţia legislativă nu poate fi calificată nici ca stabilind măsuri de natură să detalieze limitele autonomiei universitare, în aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 199/2023, întrucât noile norme nu îndeplinesc condiţia de generalitate, nefiind aplicabile tuturor universităţilor din învăţământul superior militar, ci vizează un număr determinat de entităţi destinatare ale legii, reglementând cu caracter individual anumite relaţii sociale, contrar caracterului general specific unei legi, ca act al Parlamentului, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    29. Se mai menţionează jurisprudenţa considerată relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020.
    30. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.
    31. Preşedintele Senatului apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată.
    32. Astfel, arată că Legea nr. 80/1995 asupra căreia se realizează intervenţia legislativă reglementează statutul cadrelor militare şi nu vizează aspecte privind învăţământul superior militar. Aceste aspecte sunt prevăzute de Legea învăţământului superior nr. 199/2023, în cap. VIII, care reglementează unitar învăţământul superior militar şi învăţământul superior de informaţii, ordine publică şi siguranţă naţională.
    33. În consecinţă, modificările şi completările legislative ar fi trebuit să fie aduse actului normativ de bază (Legea nr. 199/2023), care are ca obiect de reglementare inclusiv învăţământul superior militar, iar nu Legii nr. 80/1995 care are ca obiect de reglementare statutul cadrelor militare. În acest fel, se încalcă principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 24/2000.
    34. Se arată că legea supusă controlului de constituţionalitate reglementează doar pentru studenţii (declaraţi inapţi pentru serviciul militar de către autorităţile competente) din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne dreptul de a opta pentru continuarea studiilor în aceeaşi instituţie, fără a li se acorda gradul militar şi fără a fi încadraţi în structurile Ministerului Afacerilor Interne, ceea ce reprezintă o discriminare, un tratament juridic diferit, care nu este justificat printr-un criteriu obiectiv şi raţional.
    35. În primul rând, toţi studenţii care urmează o formă de învăţământ superior militar, reglementat unitar în cap. VIII din Legea nr. 199/2023 (Învăţământul superior militar şi învăţământul superior de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională) se află în aceeaşi ipoteză juridică de student în cadrul unei instituţii de învăţământ superior militar. În al doilea rând, nu există nicio particularitate obiectivă care să rezulte dintr-o situaţie concretă pentru studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne, care să justifice un tratament juridic diferenţiat faţă de alţi studenţi din cadrul altor instituţii de învăţământ superior militar. În al treilea rând, inclusiv raportat la scopul urmărit de legiuitor, nu se justifică un tratament juridic diferenţiat între studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne faţă de ceilalţi studenţi din cadrul altor instituţii de învăţământ superior militar. Scopul urmărit prin propunerea legislativă a fost acela de a se asigura că, în situaţia obiectivă şi certă a declarării ca inapt pentru serviciul militar de către o autoritate competentă, din motive neimputabile lor, studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar vor putea opta pentru continuarea studiilor, fără acordarea gradului militar şi fără a fi încadraţi în structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
    36. Raportat la argumentele de mai sus şi ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, se arată că legea supusă controlului de constituţionalitate instituie o discriminare prin excluderea celorlalţi studenţi din cadrul altor instituţii de învăţământ superior militar de la beneficiul dreptului recunoscut doar pentru studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
    37. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.

    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    38. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care are următorul conţinut:
    "ARTICOL UNIC
    Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:
    1. La articolul 36, după alineatul 1 se introduc două noi alineate, alin. 1^1 şi 1^2, cu următorul cuprins:
    Studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne, formaţi pentru nevoile acestui minister, care, din motive neimputabile lor, sunt declaraţi inapţi pentru serviciul militar de către autorităţile competente, în urma unei expertize medicale definitive, pot opta pentru continuarea studiilor în aceeaşi instituţie. Programul de studiu al acestora va fi organizat la forma de învăţământ cu frecvenţă, cu înlocuirea în curriculă a disciplinelor cu specific militar.
    La absolvire, persoanelor prevăzute la alin. (1^1) nu li se acordă gradul militar şi nu sunt încadrate în structurile Ministerului Afacerilor Interne.
    2. După articolul 42 se introduce un nou articol, art. 42^1, cu următorul cuprins:
    ART. 42^1
    Studenţii prevăzuţi la art. 36 alin. (1^1) sunt exoneraţi de obligaţia restituirii cheltuielilor efectuate pe timpul desfăşurării programelor de studii atât în cazul definitivării studiilor, cât şi în cazul părăsirii instituţiei militare de învăţământ."

    39. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt dispoziţiile art. 1 alin. (5) în componentele sale referitoare la calitatea legii şi la principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 32 alin. (1), (4) şi (6) privind dreptul la învăţătură, precum şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    40. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate.
    41. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38).
    42. Obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare.
    43. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de două zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.
    44. În cauză, propunerea legislativă (Pl-x nr. 724/2022) a fost iniţiată de 121 de deputaţi şi senatori şi a fost adoptată de Camera Deputaţilor la data de 5 aprilie 2023, iar la 16 octombrie 2023 legea a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională. La data de 23 octombrie 2023 legea a fost depusă la secretarii generali ai celor două Camere pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii şi trimisă la promulgare în data de 28 octombrie 2023. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională la data de 9 noiembrie 2023.
    45. Aşadar, cu privire la termenul de sesizare, condiţia este îndeplinită, ţinând cont că Preşedintele României a sesizat instanţa de contencios constituţional în intervalul de 20 de zile aflat la dispoziţia sa pentru promulgarea legii.
    46. În ceea ce priveşte obiectul sesizării, condiţia este îndeplinită, fiind vorba despre o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată încă.
    47. În considerarea celor de mai sus, nefiind incident un fine de neprimire a sesizării formulate, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, ale art. 10, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate
    48. Actul normativ supus controlului de constituţionalitate are ca obiect de reglementare completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Intervenţiile legislative prevăd că studenţii din instituţiile de învăţământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne, care în urma unei expertize medicale sunt declaraţi inapţi din motive neimputabile lor, să poată să îşi continue studiile până la absolvirea lor, fără însă a beneficia de gradul militar şi de posibilitatea de a fi încadraţi în structurile Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, aceşti studenţi sunt exoneraţi de la restituirea cheltuielilor de şcolarizare.
    49. Autorul sesizării, Preşedintele României, arată că Legea nr. 80/1995 asupra căreia se realizează intervenţia legislativă criticată reglementează statutul cadrelor militare şi nu vizează aspecte privind învăţământul superior militar. Sediul dispoziţiilor ce vizează derularea procesului de învăţământ pentru studenţii din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar şi învăţământul superior de informaţii, ordine publică şi siguranţă naţională este reprezentat de cap. VIII din Legea învăţământului superior nr. 199/2023, şi nu de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
    50. Autorul sesizării arată deci că legea criticată reglementează relaţii sociale ce îşi au sediul materiei în Legea nr. 199/2023, şi nu în Legea nr. 80/1995. Cu alte cuvinte, legiuitorul a adoptat prevederi care privesc derularea procesului de învăţământ al studenţilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar printr-un act normativ ce modifică o lege ce priveşte statutul cadrelor militare, deci care are un obiect de reglementare complet diferit de obiectul de reglementare al normelor criticate, fapt de natură să afecteze calitatea legii.
    51. Într-adevăr, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 56 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 13 aprilie 2022, paragraful 49 şi următoarele), instanţa de contencios constituţional a statuat că iniţiativa legislativă trebuie să vizeze relaţii sociale omogene, pe care să le reglementeze în mod unitar. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia inadmisibilă ca printr-o lege să se reglementeze relaţii sociale variate, fără legătură între ele, fără ca actul normativ astfel adoptat să reflecte o unitate normativă şi un scop unic (Decizia nr. 61 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 5 iunie 2020, paragraful 76).
    52. Parlamentul este organul legislativ suprem al poporului român, însă în procedura de legiferare trebuie să respecte exigenţele constituţionale referitoare la aspectele formale ale acesteia. Este adevărat că iniţiatorul legii sau deputaţii/senatorii, pe calea amendamentelor, au şi posibilitatea să modifice alte legi, aşadar, să extindă obiectul de reglementare al legii, cu condiţia menţinerii caracterului omogen şi unitar al relaţiilor sociale reglementate.
    53. Legea criticată încalcă însă principiul unicităţii reglementării în materie, potrivit căruia reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ. Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act. Însă, în cazul de faţă, se aplică regula, şi nu excepţia de la aceasta, pentru că nu există o conexiune între legea criticată, pe de o parte, şi Legea nr. 80/1995, pe de altă parte.
    54. Astfel, Legea nr. 80/1995 priveşte statutul cadrelor militare. Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 prevede că, prin cadre militare, se înţelege cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege. Deci, Legea nr. 80/1995 nu are ca obiect de reglementare derularea procesului de învăţământ al studenţilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior militar.
    55. În schimb, Legea învăţământului superior nr. 199/2023 cuprinde reglementarea pe larg a procesului de învăţământ menţionat, de exemplu, la art. 34 alin. (2), la art. 35 alin. (8) lit. c), la art. 35 alin. (15), la art. 81 şi 82, la art. 122 alin. (2) - (4) şi la art. 125.
    56. Prin aceste soluţii legislative, legea criticată încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ“, iar „un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act“.
    57. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a României a evidenţiat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 232 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016). Totodată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile constituţionale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, şi cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora, „în România, respectarea (...) legilor este obligatorie“. Astfel, Curtea a constatat că reglementarea adoptată cu nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019).
    58. De asemenea, prin Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 mai 2018, paragraful 74, Curtea Constituţională a statuat că, în cadrul controlului de constituţionalitate, principiul legalităţii a fost analizat inclusiv prin încorporarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, iar temeiul constituţional al valorificării normelor de tehnică legislativă în controlul de constituţionalitate a fost identificat aşadar în dispoziţiile art. 1 alin. (3), precum şi ale art. 1 alin. (5).
    59. Prin urmare, prin prisma criticii de neconstituţionalitate a întregului act normativ supus controlului a priori, Curtea constată că respectivele critici de neconstituţionalitate extrinsecă sunt întemeiate şi că legea criticată este neconstituţională în ansamblul său, întrucât încalcă principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 24/2000.
    60. Întrucât a fost constatat viciul de neconstituţionalitate de natură extrinsecă mai sus arătat, care, în final, atrage neconstituţionalitatea legii criticate în ansamblul său, Curtea reţine că nu mai este necesară examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020, paragraful 62, Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 11 martie 2019, paragraful 253, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 33, Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, sau Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009).

    61. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este neconstituţională, în ansamblul său.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2023.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 727 din 13 decembrie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 727 din 13 decembrie 2023 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 727 din 13 decembrie 2023 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare