Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 724 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 724 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 224 din 23 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Loredan George Grecică în Dosarul nr. 11.700/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.246D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în esenţă, că norma criticată se circumscrie fazei de executare a unei pedepse, fază care nu este supusă regulilor care guvernează faza de judecată. În acest context, situaţia juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului în procesul penal, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie. De asemenea, se susţine că procedura instituită prin Legea nr. 254/2013 nu implică în mod necesar prezenţa persoanei condamnate, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Persoana condamnată poate formula apărări fie prin depunerea unor memorii ori concluzii scrise, fie prin angajarea unui apărător, fiind astfel garantat dreptul la apărare. Cu privire la criticile privind lipsa reglementării asistenţei juridice obligatorii, se arată că acest drept nu trebuie confundat cu dreptul la apărare, doar acesta din urmă având caracter obligatoriu, în timp ce stabilirea cazurilor în care se impune asistenţa juridică obligatorie intră în competenţa legiuitorului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 23 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.700/302/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Loredan George Grecică într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de autorul excepţiei împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în temeiul art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că aducerea la judecată a persoanei condamnate doar la solicitarea instanţei, precum şi lipsa caracterului obligatoriu al asistenţei juridice în procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva încheierilor judecătorului de supraveghere a privării de libertate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Se apreciază că, întrucât, prin reglementarea criticată, autorul contestaţiei nu beneficiază de dreptul la asistenţă juridică obligatorie, iar prezenţa acestuia la termenul de judecată este condiţionată de solicitarea instanţei, sunt încălcate principiul oralităţii şi cel al contradictorialităţii procesului penal, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. În continuare, se susţine că dreptul la un proces echitabil este încălcat şi prin prisma faptului că persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în timp ce reprezentantul administraţiei penitenciarului, precum şi procurorul au posibilitatea de a participa la judecată. Pentru aceleaşi argumente, se arată că este încălcat şi dreptul la apărare.
    7. În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie se susţine că se creează o stare de inegalitate între persoana condamnată, pentru care instanţa nu a solicitat aducerea la termen, pe de o parte, şi procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului, pe de altă parte, întrucât persoana condamnată nu poate avea cunoştinţă de cele susţinute în şedinţa de judecată de ceilalţi participanţi la proces. Se mai susţine că dispoziţiile art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora asistenţa juridică a persoanei condamnate nu este obligatorie în procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, contravin şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, întrucât, prin încălcarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, este nesocotit principiul constituţional al statului de drept. Totodată, se susţine că sintagma „doar la solicitarea instanţei“ din cuprinsul art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013 nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la precizia şi claritatea legii, fiind invocate dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    8. Sunt invocate Directiva 2016/343/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, precum şi Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate.
    9. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că procedura prevăzută de art. 39 alin. (14)-(19) din Legea nr. 254/2013 la care face trimitere art. 56 alin. (12) din aceeaşi lege nu are caracterul unei acuzaţii în materie penală, ci reprezintă o facultate a persoanei condamnate de a contesta pretinsele încălcări ale drepturilor persoanelor private de libertate de către administraţia penitenciarului în cadrul căruia este executată pedeapsa. În acest sens, nu se poate reţine o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Cu privire la încălcarea dreptului la apărare se apreciază că o asemenea critică nu poate fi reţinută întrucât persoana condamnată are posibilitatea să depună concluzii scrise, fiind citată la proces cu această menţiune.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2014, care au următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător.“
    14. Dispoziţiile la care fac trimitere prevederile art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 şi care sunt criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:
    - Art. 39 din Legea nr. 254/2013:
    "[...] (16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în acest caz fiind audiată.
    [...]
(17) Asistenţa juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului participă la judecată, aceştia pun concluzii."


    15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră statul de drept şi calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 cu referire la art. 39 alin. (16) şi (17) din aceeaşi lege, privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Curtea reţine că prevederile art. 39 şi cele ale art. 56 din Legea nr. 254/2013 se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, art. 56 reglementând atât cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, cât şi cu privire la plângerea ce poate fi formulată de către acestea împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor reglementate prin Legea nr. 254/2013, luate de către administraţia penitenciarului, şi cu privire la contestaţia ce se poate formula împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care a fost soluţionată plângerea.
    17. Curtea reţine că dispoziţiile art. 56 alin. (12) cu referire la art. 39 alin. (16) şi (17) din Legea nr. 254/2013 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare, fiind pronunţate, printre altele, Decizia nr. 187 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 13 iunie 2018, şi Decizia nr. 310 din 18 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1224 din 5 decembrie 2024, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.
    18. Prin Decizia nr. 310 din 18 iunie 2024, precitată, paragrafele 14-17, Curtea a reţinut că prevederile art. 39 şi 56 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală, astfel încât aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situaţia juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Curtea a constatat că, în considerarea diferenţei mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluţionare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezenţa persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Curtea a invocat, deopotrivă, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că garanţiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenţie - egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea - nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor (a se vedea, în acest sens, Decizia din 27 iunie 2006, pronunţată în Cauza Szabo împotriva Suediei, şi Decizia din 23 octombrie 2012, pronunţată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33).
    19. De asemenea, tot prin Decizia nr. 310 din 18 iulie 2024, precitată, paragraful 18, Curtea a statuat şi cu privire la asistenţa juridică, apreciind că aceasta nu este obligatorie în procedura de soluţionare a contestaţiei. În acest sens, Curtea a arătat că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind reglementat de legiuitor, care stabileşte şi cazurile în care consideră că este necesar. Aşadar, Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu şi pe cel la asistenţă juridică obligatorie. Curtea a reţinut, prin aceeaşi jurisprudenţă, că stabilirea cazurilor în care asistenţa juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care, conform art. 126 din Constituţie, are deplină libertate de a reglementa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.202 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, şi Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005). Curtea a arătat, totodată, că împrejurarea că o persoană este privată de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură să atragă aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie (a se vedea, Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014). De asemenea, Curtea reţine că în procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunţată în soluţionarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea să îşi formuleze apărările prin intermediul memoriilor şi concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată.
    20. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate în susţinerea prezentei excepţii, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior invocate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
    21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Constituţie, motivată de faptul că persoana condamnată se află într-o poziţie de inegalitate faţă de procuror şi reprezentantul administraţiei penitenciarului, care pot participa la şedinţa de judecată, Curtea reţine că persoana condamnată poate depune memorii şi concluzii scrise, iar conform tezei a doua a art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului pun concluzii scrise în cazul în care participă la judecată. Prin urmare, persoana condamnată, procurorul şi administraţia penitenciarelor beneficiază de aceleaşi drepturi procesuale, neputând fi reţinută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie.
    22. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează critici distincte de cele mai sus analizate, nerespectarea principiului constituţional al statului de drept reprezentând o consecinţă a pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie. Totodată, Curtea constată că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie susţinând lipsa de claritate a sintagmei „doar la solicitarea instanţei“ din cuprinsul art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013, nu poate fi identificată o veritabilă critică de neconstituţionalitate.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loredan George Grecică în Dosarul nr. 11.700/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 decembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 724 din 9 decembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016