Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (9) şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii coroborate cu cele ale art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Blistex V.N.S.“ - S.R.L. din Galaţi, în Dosarul nr. 14.376/233/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.240D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale să stabilească legea aplicabilă litigiului său. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.376/233/2015, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (9) şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii coroborate cu dispoziţiile art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea „Blistex V.N.S.“ - S.R.L. din Galaţi, într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei susţine că instanţa de contencios constituţional trebuie să stabilească dacă debitele reţinute în sarcina sa, de către instanţa care a soluţionat fondul cauzei, reprezintă creanţe fiscale sau nefiscale, dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile codului de procedură civilă sau codului de procedură fiscală şi dacă termenul în care se poate cere executarea silită este de 3 sau 5 ani. 6. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu a motivat de ce textele legale criticate sunt neconstituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere faptul că aspectele invocate ţin de interpretarea şi aplicarea legii. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 2 alin. (9) şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii coroborate cu dispoziţiile art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Curtea observă că anterior sesizării sale, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din data de 28 august 2015, dându-se textelor o nouă numerotare, normele de lege supuse controlului de constituţionalitate regăsindu-se la art. 2 alin. (8) şi art. 320. Cât priveşte dispoziţiile art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea observă că, la data de 1 ianuarie 2016, prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, a fost abrogată Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Însă, dispoziţiile art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, continuă să îşi producă efectele juridice în cauză, astfel încât pot fi supuse controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (8) şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii coroborate cu cele ale art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având următorul cuprins: - Art. 2 alin. (8) din Legea nr. 95/2006: „Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.“; – Art. 320 din Legea nr. 95/2006: "(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.(2) Furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.;" – Art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "Stingerea creanţelor fiscale Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.;" – Art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.“. 12. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (2) referitor la instanţele judecătoreşti. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică dispoziţiile art. 2 alin. (8) şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din perspectiva aplicării acestora la speţa dedusă judecăţii. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (8) şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este inadmisibilă. 14. De altfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu respectă condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, norme ce impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate instanţei de contencios constituţional. 15. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în care s-a statuat asupra acestei cerinţe, excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură, fiind, în mod esenţial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei contrarietăţi existente între cele două texte (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 16. În cauza de faţă, excepţia nu cuprinde motivarea pretinsei contrarietăţi între textul criticat şi normele constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce priveşte formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). 17. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, Curtea a observat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ipoteză ce corespunde situaţiei din prezenta cauză. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (8) şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, coroborate cu cele ale art. 24 şi art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea „Blistex V.N.S.“ - S.R.L. din Galaţi, în Dosarul nr. 14.376/233/2015 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
