Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, „astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018“ privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români, excepţie ridicată de Ion Moisei în Dosarul nr. 13.752/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 318D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.752/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, „astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018“ privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români. Excepţia a fost ridicată de Ion Moisei în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Direcţia de Evidenţa Persoanelor Sector 5 Municipiul Bucureşti - Serviciul stare civilă, având ca obiect, în principal, acţiunea în constatarea refuzului nejustificat al serviciului de stare civilă de a înregistra şi de a soluţiona cererea de transcriere a certificatului de naştere emis de Republica Moldova, cerere făcută prin reprezentant convenţional cu procură notarială, şi obligarea autorităţii menţionate să înregistreze cererea făcută prin acesta şi să elibereze certificatul de naştere. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, cu privire la neconstituţionalitatea extrinsecă a legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români, devenită Legea nr. 14/2018, că nu a fost respectat principiul bicameralismului, respectiv dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Constituţie, deoarece forma adoptată de Camera Deputaţilor cuprinde 18 modificări şi completări importante faţă de forma adoptată de Senat. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în special Decizia nr. 377 din 31 mai 2017. Totodată, arată că Legea nr. 14/2018 a fost adoptată cu încălcarea art. 79 alin. (1) din Constituţie deoarece lipseşte avizul Consiliului Legislativ asupra formei diferite pe care a dobândit-o proiectul de lege în Camera Deputaţilor. 6. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate ce vizează prevederile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996, se arată, în esenţă, că textul criticat încalcă dreptul la apărare, deoarece titularilor cererii de transcriere nu li se permite solicitarea transcrierii prin reprezentant convenţional - avocat -, sens în care este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 653 din 17 octombrie 2017. 7. Totodată, susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece încalcă art. 2, 3 şi 29 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat - prin restrângerea dreptului avocatului de a asista şi de a reprezenta persoanele fizice în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi a dreptului corelativ al persoanelor de a fi asistate şi reprezentate de avocat în efectuarea demersurilor legale în vederea transcrierii/înscrierii certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă -, precum şi prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la criteriile de claritate, accesibilitate şi previzibilitate ale legii. Astfel, temeiul instituţiei reprezentării este art. 1.295 din Codul civil. Cu toate acestea, noţiunea de „reprezentant legal“, în ceea ce priveşte persoana fizică, este utilizată, în general, atunci când este vorba despre persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, cum ar fi minorul cu vârsta de până la 14 ani sau interzisul judecătoresc. Se observă că teza finală a textului de lege criticat tratează, în mod distinct, tocmai situaţia persoanelor fără capacitate de exerciţiu. În acest context, s-ar putea ajunge la concluzia că prin noţiunea de „reprezentant legal“ legiuitorul a avut în vedere reprezentarea ce îşi are izvorul în lege, în sensul art. 1.295 din Codul civil, însă urmează să se facă distincţia între izvorul puterii de reprezentare şi „mandatul“ de reprezentare propriu-zis. Aşadar, chiar dacă reprezentarea minorului de până la 14 ani de către părinte sau a interzisului judecătoresc de către tutore este o reprezentare legală, în sensul în care legea prevede că este obligatorie reprezentarea acestora, este necesară intervenţia puterii judecătoreşti pentru a fi stabilită, în concret, persoana responsabilă cu exercitarea drepturilor minorului sau ale interzisului judecătoresc. Prin urmare, chiar dacă reprezentarea prin avocat este, în esenţă, convenţională, la fel ca în cazul tutorelui, puterea avocatului de a reprezenta îşi are izvorul în lege, şi anume în Legea nr. 51/1995. Aşadar, interpretarea noţiunii de „reprezentant legal“ prin raportare la art. 1295 din Codul civil generează, la rândul său, grave probleme de neclaritate şi imprevizibilitate, care sunt incompatibile cu prevederile Legii nr. 24/2000. 8. De asemenea, autorul excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cetăţenii români care au dobândit cetăţenia română în temeiul art. 10 şi 11 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, care sunt obligaţi să depună personal cererile de transcriere, sunt trataţi diferit în raport cu cetăţenii români care au dobândit cetăţenia română în temeiul art. 5 şi 8 din Legea nr. 21/1991. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să fie justificat raţional, cu respectarea principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice. Nici din analiza expunerii de motive a legii criticate, nici din analiza reglementării în ansamblu nu reies elemente care să conducă la introducerea unor bariere administrative. Or, câtă vreme nu există o expunere de motive corespunzătoare care să releve „scopul legitim“ al ingerinţei în dreptul persoanei de a dispune liber în raport cu treburile care îl vizează, în speţă, dreptul de a fi reprezentat în executarea obligaţiilor impuse de lege prin reprezentant convenţional liber ales, există o ingerinţă în drepturile consacrate de art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, nu există nicio justificare care să corespundă exigenţelor instituite de art. 53 din Constituţie. Aşadar, prevederile de lege criticate reprezintă o discriminare directă, multiplă (conform doctrinei şi jurisprudenţei Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a cetăţenilor care au dobândit cetăţenia română conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, faţă de cetăţenii români care au dobândit cetăţenia în temeiul art. 5 şi 8 din aceeaşi lege, mai ales că cetăţenii din prima categorie se află în afara teritoriului României, efortul de deplasare fiind unul foarte mare, cele mai mari probleme fiind în cazul persoanelor care necesită instituirea curatelei, acestea fiind obligate să cheltuie resurse pentru instituirea curatelei în străinătate pe cale judecătorească, iar ulterior pentru recunoaşterea efectelor pe teritoriul României în cadrul procedurii judiciare de exequatur. Un alt aspect al discriminării generate de prevederile de lege criticate îl constituie încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 7 din Constituţie privind românii din străinătate. Raţiunea prevederilor art. 10 din Legea nr. 21/1991 este conformă intenţiilor legiuitorului declarate în art. 1 alin. (3) din Constituţie, de a adopta măsuri prin care să reducă din daunele cauzate de instituirea regimului comunist pe teritoriul României în perioada anterioară anului 1989. Legiuitorul, încă de la momentul reformării statului român într-un stat bazat pe principii democratice, ulterior Revoluţiei din 1989, a adoptat norme care au stimulat redobândirea/repatrierea cetăţeniei române de către foştii cetăţeni români. Ca urmare, intenţia legiuitorului este aceea de a institui o procedură simplificată şi de scurtă durată pentru cei care au pierdut cetăţenia română contrar voinţei lor şi care au suferit adevărate tragedii cu efect pentru toate generaţiile ulterioare. În final, se susţine că interzicerea în mod singular a reprezentării, numai în privinţa dobânditorilor de cetăţenie română în temeiul art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie, sens în care este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009. 9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma încălcării art. 16 din Constituţie, având în vedere că, din analiza prevederilor Legii nr. 119/1996 şi a metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, situaţia prevăzută de dispoziţiile de lege criticate este unica în care se solicită prezenţa personală a părţilor pentru depunerea unei cereri, excluzând astfel posibilitatea părţilor de a se prezenta prin mandatar. Mai mult decât atât, instanţa constată că din textul contestat nu rezultă nici motivul concret pentru care se solicită prezenţa personală a părţilor la depunerea unei cereri de transcriere, motiv pentru care se poate concluziona că tratamentul la care sunt supuse părţile este unul discriminatoriu. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, „astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018“ privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2018. Prevederile legale criticate au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 14/2018, având următorul conţinut: „În situaţiile prevăzute la alin. (5^1)-(5^3) cererea de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune, personal, de către titulari sau reprezentanţii legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România. Pentru minori cererea de transcriere/înscriere poate fi depusă de către unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul lor legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita şi personal.“ 14. Dispoziţiile art. 41 alin. (5^1)-(5^3) la care făceau trimitere dispoziţiile de lege criticate aveau următorul conţinut: "(5^1) Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română în temeiul art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au avut niciodată domiciliul în România se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, după cum urmează: a) cu aprobarea primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti şi cu avizul prealabil al şefilor serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor ale sectoarelor municipiului Bucureşti; b) cu aprobarea primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ şi cu avizul prealabil al şefilor serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor.(5^2) Persoanele care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română şi care au avut domiciliul în România depun cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria unităţii administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia se află: a) ultimul loc de domiciliu avut în ţară, înainte de pierderea cetăţeniei române; b) adresa imobilului în care a locuit înainte de dobândirea cetăţeniei române, înscrisă în documentul eliberat de structura pentru imigrări.(5^3) Înscrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice ori ai oficiilor consulare, în cazul în care actele sau faptele de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în prealabil la autoritatea din statul în care acestea s-au produs, iar statul în care s-au produs şi s-au înregistrat actele sau faptele de stare civilă se află în circumscripţia misiunii diplomatice ori al oficiului consular al României." 15. Având în vedere că autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare a Legii nr. 14/2018, prin care au fost introduse dispoziţiile criticate în Legea nr. 119/1996, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate atât dispoziţiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996, cât şi Legea nr. 14/2018. 16. În prezent se observă că art. 41 din Legea nr. 119/1996 a fost modificat prin Legea nr. 105/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 29 aprilie 2022, soluţia legislativă criticată fiind păstrată şi regăsindu-se în art. 41 alin. (10) din Legea nr. 119/1996. 17. Întrucât criticile de neconstituţionalitate extrinsecă privesc procedura de adoptare a Legii nr. 14/2018, prin care au fost introduse dispoziţiile criticate în Legea nr. 119/1996, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 sub numerotarea şi în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 105/2022, precum şi Legea nr. 14/2018, în ansamblul său. 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 7 referitor la românii din străinătate, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi siguranţa persoanei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 51 alin. (1) şi (2) privind dreptul de petiţionare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (2) privind principiul bicameralismului şi art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză s-a pronunţat prin Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2022. 20. Cu acel prilej Curtea a reţinut, în esenţă, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate cu privire la Legea nr. 14/2018, că acestea nu pot fi primite. Astfel, prin Legea nr. 14/2018 s-a aprobat, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 30 iunie 2016. Din analiza procesului legislativ al proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 (PL-x nr. 451/2016), Curtea a observat că acesta a fost adoptat de Senat în forma în care avea un articol unic prin care se aproba Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016. Ulterior, Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a adus modificări şi completări formei adoptate de Senat, respectiv a reglementat referitor la actele de stare civilă şi la actele de identitate ale cetăţenilor români. 21. Curtea a observat că formele proiectului de lege (devenit după publicare Legea nr. 14/2018) prin care a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaţilor), diferă. Toate modificările şi completările se circumscriu însă obiectului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, păstrând configuraţia proiectului de lege pentru aprobarea acesteia, în sensul că detaliază procedura administrativă de întocmire a actului de naştere şi procedura administrativă de transcriere/ înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetăţenii români care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română. Astfel, Camera decizională este în drept să adopte aceste reglementări, modificările şi completările aduse neschimbând filosofia şi concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016. Aşa cum reiese din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, bicameralismul stabilit prin art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie nu presupune ca proiectul de lege să fie adoptat cu o formă identică de cele două Camere ale Parlamentului. Camera decizională este în drept să adopte proiectul de lege într-o formă diferită în măsura în care menţine obiectul de reglementare al iniţiativei legislative şi concepţia de ansamblu a acesteia. Aşadar, în cazul de faţă, cea de-a doua Cameră a respectat obiectul de reglementare al proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, de unde rezultă că legea astfel adoptată păstrează concepţia iniţială atât a iniţiatorului, cât şi a primei Camere sesizate, neexistând nici deosebiri majore de conţinut juridic şi nicio configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. 22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la lipsa avizului Consiliului Legislativ în cazul proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, din analiza procesului legislativ al Legii nr. 14/2018 (PL-x nr. 451/2016), reiese că prin Adresa nr. 618 din 29 iunie 2016, Consiliul Legislativ a comunicat Guvernului avizul său favorabil asupra proiectului de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români. Cât priveşte susţinerile potrivit cărora Consiliul Legislativ ar fi trebuit să emită câte un aviz pentru fiecare formă a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, şi anume atât asupra formei adoptate de Senat, cât şi asupra celei adoptate de Camera Deputaţilor, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit legii, Consiliul Legislativ avizează o singură dată proiectele de acte normative, înainte de adoptarea acestora. Aşa cum a stabilit Curtea în jurisprudenţa sa, avizul Consiliului Legislativ este emis doar după ce procedura de elaborare a actului normativ a fost încheiată, înglobând eventualele modificări propuse prin avizul altor autorităţi competente în materie, astfel că reprezintă o evaluare finală şi globală a actului normativ înainte de a fi supus adoptării sale. Avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru că observaţiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea şi coordonarea întregii legislaţii, astfel că acesta trebuie să fie solicitat în prealabil adoptării actului normativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 229 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 9 iulie 2020, paragrafele 46-51). 23. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate a art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate. Textul de lege criticat este clar şi previzibil, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, asistarea şi reprezentarea prin avocat se fac „în condiţiile legii“. Or, legiuitorul - prin dispoziţiile criticate - a adoptat soluţia depunerii personal sau prin reprezentant legal a cererii de înscriere/transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă în cazul cetăţenilor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română, într-un anumit termen de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România, în considerarea caracterului personal al acestei cereri, fără ca prin textul criticat să se aducă atingere principiului legalităţii. 24. O asemenea soluţie legislativă nu este de natură să contravină nici prevederilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, care, în accepţiunea sa largă, cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, iar, în accepţiunea sa restrânsă, înseamnă posibilitatea oricărei persoane de a folosi un avocat pentru a-şi valorifica pretenţiile sau pentru a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului. Or, în cauza de faţă, textul de lege criticat impune prezenţa personală a persoanei care a redobândit sau căreia i s-a acordat cetăţenia română, la depunerea unei cereri cu vădit caracter personal, de transcriere a certificatului de naştere emis de alt stat, în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României. 25. Curtea a mai observat că invocarea Deciziei sale nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017, nu are relevanţă în cauză. 26. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că şi această critică este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a reglementat în mod unitar, pentru toţi cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română, la cerere, aceeaşi regulă, cea a depunerii cererii de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, personal, de către titulari sau reprezentaţii legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România. Faptul că legiuitorul nu a instituit aceeaşi regulă şi pentru cetăţenii care au dobândit cetăţenia română prin naştere, în temeiul art. 5 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, nu constituie o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, cetăţenii români care au dobândit cetăţenia prin naştere/adopţie şi cei care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română nu sunt în aceeaşi situaţie juridică. 27. Curtea a constatat că art. 7, art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 51 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 28. În final, Curtea a statuat că nici celelalte critici referitoare la situaţia în care se instituie curatela unei persoane şi se desemnează „reprezentantul legal“ nu pot fi primite, întrucât ţin de aplicarea legii în cazuri concrete, ceea ce intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 30. Distinct de cele statuate prin Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021, precitată, cu acest prilej Curtea observă că modurile de dobândire a cetăţeniei române sunt naşterea, adopţia şi acordarea la cerere (art. 4 din Legea nr. 21/1991). Potrivit art. 5 alin. (2) din Constituţie, cetăţenia română dobândită prin naştere nu poate fi retrasă, pe când cetăţenia română dobândită prin modurile prevăzute de Legea nr. 21/1991 poate fi retrasă pentru săvârşirea anumitor fapte grave, reglementate de această lege. 31. Pornind de la această observaţie, Curtea constată că aceia care au dobândit cetăţenia prin naştere se află într-o situaţie diferită în raport cu aceia care au dobândit cetăţenia prin modurile prevăzute de lege, care, la rândul lor, se poziţionează în categorii diferite în funcţie de modul de dobândire. Etapele ulterioare dobândirii cetăţeniei, cum sunt întocmirea, respectiv transcrierea actelor de stare civilă, diferă în funcţie de modul de dobândire a cetăţeniei. Nu poate exista o reglementare uniformă pentru situaţii substanţial diferite. Spre exemplu, unui copil născut cetăţean român pe teritoriul ţării i se eliberează certificatul de naştere după declararea acestuia de către mamă sau un alt declarant în termen de 30 de zile de la naştere, pe când persoanelor care au dobândit cetăţenia li se transcriu certificatele de naştere după parcurgerea unei proceduri specifice, o etapă fiind depunerea cererii, personal, de către titulari sau reprezentanţii legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România, aşa cum prevede textul de lege criticat. 32. Situaţiile diferite atrag reglementări diferite, astfel că o încălcare a principiului egalităţii ar putea fi reţinută numai în cazul în care s-ar reglementa o procedură diferită pentru persoane aflate în aceeaşi categorie. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată Ion Moisei în Dosarul nr. 13.752/299/2018 al Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi Legea nr. 14/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
