Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 709 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu prevederile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 709 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu prevederile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1169 din 17 decembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu prevederile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Nizam Sevim şi Nizam Musledin în Dosarul nr. 8.815/212/2019/a3 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 242D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 422D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, ale art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, precum şi ale art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Stupar Miorica Olga în Dosarul nr. 10.745/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 422D/2020.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 422D/2020 la Dosarul nr. 242D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 422D/2020 la Dosarul nr. 242D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că cele două categorii de chiriaşi - cei dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995, pe de o parte, şi, respectiv, cei dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, pe de altă parte - nu se află în situaţii identice, astfel încât tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, prin urmare în cauză nu se poate reţine existenţa unei discriminări.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea nr. 1.382 din 5 februarie 2020 şi, respectiv, prin Încheierea nr. 1.047 din 31 ianuarie 2020, pronunţate în dosarele nr. 8.815/212/2019/a3 şi nr. 10.745/212/2019/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu prevederile art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost invocată de Nizam Sevim şi Nizam Musledin şi, respectiv, de Stupar Miorica Olga în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a entităţilor învestite de lege la atribuirea în proprietate a unor suprafeţe de teren aferente construcţiilor atribuite în temeiul Legii nr. 112/1995.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, în interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, instituie un tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale, fără să existe o motivaţie obiectivă şi raţională, şi, totodată, sunt încălcate dispoziţiile constituţionale privind garantarea proprietăţii private.
    9. Se mai susţine că prin interpretarea pe care instanţa supremă o dă prevederilor legale criticate se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuinţele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.
    10. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, coroborate cu prevederile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 23 ianuarie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, precum şi dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 3 din Legea nr. 112/1995:
    "Prin apartament, în sensul prezentei legi, se înţelege locuinţa compusă din una sau mai multe camere, cu dependinţele, garajele şi anexele gospodăreşti aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivniţe, magazii şi altele asemenea, indiferent dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri diferite şi care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de sine stătătoare, aşa cum a fost determinată prin construcţie.
    Apartamentul, astfel cum a fost definit în alin. 1, rămâne considerat ca atare, indiferent dacă, ulterior trecerii în proprietatea statului, s-au efectuat modificări constructive interioare ori a fost luat în evidenţă ca reprezentând două sau mai multe apartamente.
    Pentru adăugările, supraetajările, dotările, utilităţile şi orice alte construcţii, care exced apartamentul trecut în proprietatea statului, cât şi pentru pierderile de valoare, imputabile, se aplică prevederile art. 13."

    – Art. 9 din Legea nr. 112/1995:
    "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului.
    De prevederile alineatului precedent beneficiază şi chiriaşii care ocupă spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului iniţial construit.
    În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din preţul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor eşalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând jumătate din dobânda de referinţă stabilită anual de Banca Naţională a României.
    Tinerii căsătoriţi, în vârstă de până la 30 de ani, precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eşalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
    Comisionul cuvenit unităţilor specializate care evaluează şi vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.
    Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, soţie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
    Chiriaşii care nu dispun de posibilităţi materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în spaţiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege."

    – Art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995: „(…) Suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.“;
    – Art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 18/1991:
    "(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie. (...)
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor."

    15. Prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3, ale art. 9, ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, proprietarul construcţiei are dreptul să dobândească proprietatea şi asupra terenului aferent acesteia şi să solicite, în caz de refuz, pe calea acţiunii în justiţie, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
    16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate instituie posibilitatea legală pentru chiriaşi de a dobândi în proprietate apartamentele care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora (art. 9 din Legea nr. 112/1995). Dispoziţiile art. 3 din acelaşi act normativ definesc noţiunea de „apartament“, iar, potrivit art. 26 alin. (3) din lege, suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului. Totodată, potrivit art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, „în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din lege“.
    18. Prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitor la chestiunea de drept care priveşte posibilitatea dobânditorului construcţiei în temeiul Legii nr. 112/1995 de a avea un drept de creanţă la perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare, prin care să dobândească şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, s-a reţinut că proprietarul construcţiei are dreptul să dobândească proprietatea şi asupra terenului aferent acesteia şi să solicite, în caz de refuz, pe calea acţiunii în justiţie, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că interpretarea dată de instanţa supremă prevederilor art. 3, ale art. 9, ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, este neconstituţională, dat fiind faptul că instanţa supremă a statuat în sensul că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995 nu poate fi constituit cu titlu gratuit, prin analogie cu posibilitatea recunoscută de dispoziţiile art. 36 alin. (2), (3) şi (6) din Legea nr. 18/1991.
    19. În acest sens, prin decizia amintită, paragrafele 36-39, instanţa supremă a reţinut că dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care recunosc o astfel de posibilitate, vizează o altă ipoteză, aceea a titularilor dreptului de folosinţă asupra terenurilor care fuseseră astfel atribuite înainte de anul 1989, pe durata existenţei construcţiilor (întrucât terenurile nu puteau face obiect al înstrăinărilor, fiind scoase din circuitul civil). Pentru această ipoteză legea prevede atribuirea în proprietate a terenurilor prin ordin al prefectului. Este vorba aşadar despre situaţia proprietarilor construcţiilor dobândite înainte de 1989, care rămăseseră, în contextul scoaterii terenurilor în afara circuitului civil, titulari doar ai unui drept de folosinţă asupra terenului aferent, acesta fiind convertit, prin efectul legii şi pe baza ordinului prefectului, în drept de proprietate. Or, instanţa supremă a reţinut că chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995, care au beneficiat de o dispoziţie de favoare şi de o normă de protecţie socială la achiziţionarea apartamentelor, nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cea avută în vedere de legea fondului funciar atunci când a dispus convertirea dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor în drept de proprietate (în favoarea proprietarilor construcţiilor).
    20. În concluzie, prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, instanţa supremă a reţinut că este eronat să se considere că dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995 să se facă în condiţiile prevăzute de Legea nr. 18/1991, dat fiind faptul că nu aceasta a fost intenţia legiuitorului (paragrafele 39 şi următoarele din decizia precitată).
    21. În prezenta cauză este criticată tocmai această interpretare a instanţei supreme, şi implicit soluţia pronunţată prin dispozitivul deciziei, arătând că instanţa supremă şi-a depăşit competenţa, analizând dispoziţiile Legii nr. 18/1991, cu interpretarea cărora nu a fost sesizată, iar în interpretarea acestora „a făcut o confuzie între ipotezele reglementate de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, respectiv de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991“.
    22. Prin urmare, în prezenta cauză, nemulţumirea autorilor excepţiei rezidă în faptul că nu pot beneficia de constituirea, cu titlu gratuit, a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, ci, dimpotrivă, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de instanţa supremă, au dreptul de a solicita şi obţine obligarea proprietarului terenului la încheierea contractului de vânzare asupra acestuia. Astfel, se susţine că interpretarea dată de către instanţa supremă dispoziţiilor art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, contravine dispoziţiilor art. 16 şi 44 din Constituţie.
    23. Cu privire la susţinerile autorilor excepţiei formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin decizia instanţei supreme, se aplică în mod egal tuturor persoanelor avute în vedere de ipoteza normelor legale. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
    24. Or, în speţă, chiriaşii dobânditori ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor, în temeiul Legii nr. 112/1995, pe de o parte, şi cei care au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinţelor în temeiul Legii nr. 85/1992, pe de altă parte, nu se află în situaţii identice, date fiind contextele normative diferite, adoptate în considerarea unor circumstanţe economice şi sociale distincte. Deopotrivă, persoanele beneficiare ale prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, respectiv de constituirea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra terenului aferent, dat fiind faptul că deţineau proprietatea asupra construcţiei, se află într-o altă situaţie juridică faţă de destinatarii normelor legale criticate în prezenta cauză, cuprinse în Legea nr. 112/1995. Aşa cum a statuat instanţa supremă în paragraful 36 al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017, dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care recunosc o astfel de posibilitate, vizează o altă ipoteză, aceea a titularilor dreptului de folosinţă asupra terenurilor care fuseseră astfel atribuite înainte de anul 1989, pe durata existenţei construcţiilor (întrucât terenurile nu puteau face obiect al înstrăinărilor, fiind scoase din circuitul civil).
    25. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, sau Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 44).
    26. În ceea ce priveşte invocarea, în prezenta cauză, a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea acestui drept, astfel încât, dat fiind faptul că în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti autorii excepţiei solicită tocmai constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, rezultă că dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată nu au incidenţă în cauză.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nizam Sevim şi Nizam Musledin şi, respectiv, de Stupar Miorica Olga în dosarele nr. 8.815/212/2019/a3 şi nr. 10.745/212/2019/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 3, ale art. 9 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, coroborate cu prevederile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 709 din 19 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"