Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 708 din 19 decembrie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 708 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1034 din 7 noiembrie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, excepţie ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 1.641/3/2017**/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 213D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu există o discriminare între terţii care fac diferite acte de exploatare a invenţiei, beneficiul art. 33 alin. (1) lit. f) din legea criticată fiind acordat doar efectelor viitoare ale unor acte realizate cu bună-credinţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 680 R din 2 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.641/3/2017**/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie. Excepţia a fost invocată de Societatea Metabet CF - S.A. din Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care s-au solicitat constatarea încălcării unor drepturi de proprietate intelectuală asupra unei invenţii şi obligarea la plata despăgubirilor pentru produsele fabricate şi comercializate neautorizat.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în măsura în care sintagma „folosire“/„folosire a invenţiei de către terţi“, cuprinsă în art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, nu priveşte şi terţii care desfăşoară unul sau mai multe acte dintre cele prevăzute de art. 31 alin. (2) din lege, altele decât cel de „folosire“, este afectat principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creează o discriminare între categoriile de terţi care folosesc invenţia în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet, revalidarea brevetului şi în continuare după revalidarea brevetului, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, pe de o parte, şi categoriile de terţi care desfăşoară celelalte acte prevăzute art. 31 alin. (2) din lege, altele decât folosirea invenţiei, pe de altă parte. Astfel, se susţine că, în situaţia decăderii titularului brevetului de invenţie din drepturile protejate de acesta, cu consecinţa intrării invenţiei în domeniul public, potrivit art. 33 alin. (1) lit. f), doar o anumită categorie de terţi ar putea să exercite acţiuni cu privire la invenţia decăzută, respectiv acte de folosire stricto sensu, pe când altor terţi, care ar avea interesul de a exercita orice alte acţiuni din cele prevăzute de art. 31 al Legii nr. 64/1991, nu le este permis acest lucru, deşi invenţia a intrat în domeniul public.
    6. Se mai arată că instituţia decăderii presupune faptul că, odată ce aceasta a intervenit, drepturile conferite de art. 31 şi 32 din Legea nr. 64/1991 nu mai produc efecte. În acest context, se susţine că excepţia introdusă prin art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 este discriminatorie, instituind în mod nejustificat, excesiv şi neconstituţional, posibilitatea ca doar terţele persoane care exercită acte de folosire a invenţiei să fie considerate că nu încalcă drepturile prevăzute la art. 31 şi 32, iar ceilalţi terţi să fie consideraţi că încalcă aceste drepturi, deşi drepturile conferite de brevet nu mai sunt protejate.
    7. Se mai arată că, în măsura în care sintagma „folosire“/„folosire a invenţiei de către terţi“, cuprinsă în dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, nu priveşte şi exercitarea celorlalte acte prevăzute de art. 31 din lege, aceasta limitându-se strict şi textual numai la acţiunea de folosire stricto sensu, se creează o discriminare vădită şi nejustificată între situaţia celui care desfăşoară actul de folosire a invenţiei şi situaţia celui care, în acelaşi interval de timp (respectiv intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului), a desfăşurat/ doreşte să desfăşoare una sau mai multe acte dintre cele prevăzute de art. 31 alin. (2) din lege, altele decât cel de „folosire“. În acelaşi sens, se arată că sintagma „folosire“/ „folosire a invenţiei de către terţi“ ar trebui să privească întreaga paletă de acte (prevăzută de art. 31 şi 32 din lege), ce pot fi exercitate de terţi cu privire la invenţia în cazul căreia a operat decăderea din drepturile conferite de brevet, iar nu doar la simplul act de folosire.
    8. Se mai susţine că textul legal criticat mai sus este neconstituţional şi în sensul încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, având în vedere maniera deficitară în care este redactat, raportat la restul prevederilor legii, dar şi ale efectelor juridice pe care le produce decăderea şi care sunt complet ignorate de legiuitor.
    9. Se mai susţine că imprecizia legii şi lipsa de corelare a acesteia cu celelalte dispoziţii legale, respectiv cu art. 40 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, nu permit persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă dacă sintagma „folosirea invenţiei“ are acelaşi înţeles cu folosirea obiectului invenţiei sau cu exploatarea invenţiei, motiv pentru care, fără a avea intenţia de a prejudicia pe cineva, pot ajunge în situaţia de a fi obligate să plătească despăgubiri titularilor de brevet, chiar dacă aceştia din urmă, din culpa lor, au pierdut protecţia conferită de brevetul de invenţie şi au fost decăzuţi din drepturile conferite de acesta.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că termenul „folosire“, din cuprinsul art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, este determinabil în mod clar prin raportare la celelalte dispoziţii din lege, în special art. 31 alin. (2). Totodată, nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa unei discriminări între terţii care fac diverse acte de exploatare a invenţiei, întrucât actele de exploatare au conţinut diferit şi mod de realizare diferit, astfel că nici posibilitatea protecţiei lor după revalidarea brevetului nu poate fi făcută decât în măsura în care această protecţie nu goleşte de conţinut protecţia de care se bucură titularul brevetului după revalidare. Ca atare, beneficiul art. 33 alin. (1) lit. f) este acordat doar efectelor viitoare ale unor acte realizate cu bună-credinţă în perioada cât brevetul a fost lipsit de protecţie. Acest beneficiu nu poate fi extins la acte realizate după revalidarea brevetului, cum sunt celelalte acte decât „folosirea“ menţionate la art. 31 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, întrucât s-ar goli de conţinut protecţia conferită titularului de revalidarea brevetului. De altfel, nici actele de „folosire“ nu sunt protejate decât în condiţiile şi în limitele expres prevăzute de art. 33 alin. (1) lit. f) din lege. Prin urmare, nu se pune problema unei discriminări, ci a justului echilibru pe care legiuitorul a înţeles să îl asigure între drepturile titularului de brevet şi drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 19 august 2014, potrivit cărora:
    "(1) Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 31 şi 32: (...)
    f) folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei;"

    15. Dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) fac trimitere la art. 31 şi 32 din acelaşi act normativ, potrivit cărora:
    - Art. 31:
    "(1) Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată.
(2) Este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte:
    a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;
    b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.
(3) Întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. Totodată, descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor.
(4) Pe perioada până la acordarea brevetului, întinderea protecţiei conferită de cererea de brevet este determinată de revendicările publicate potrivit art. 22.
(5) Brevetul, aşa cum a fost acordat ori modificat în procedura de revocare sau de anulare în parte, va determina retroactiv protecţia conferită de cererea de brevet, în măsura în care aceasta nu a fost extinsă.
(6) Pentru determinarea întinderii protecţiei conferite de brevet se va ţine seama de orice element echivalent unui element specificat în revendicări. Dacă obiectul brevetului este un procedeu, protecţia conferită de brevet se extinde la produsul obţinut în mod direct prin procedeul brevetat.
(7) Protecţia conferită printr-un brevet referitor la un material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra oricărui material derivat, pe baza celui brevetat, prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferenţiat şi cu aceleaşi caracteristici.
(8) Protecţia conferită printr-un brevet referitor la un procedeu permiţând producerea unui material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra materialului biologic direct obţinut prin acest procedeu, asupra oricărui altui material biologic derivat din materialul biologic direct obţinut prin acel procedeu, precum şi asupra oricărui altui material obţinut plecându-se de la materialul biologic direct obţinut prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferenţiat şi având aceleaşi caracteristici.
(9) Protecţia conferită printr-un brevet de produs conţinând o informaţie genetică sau constând într-o informaţie genetică se extinde asupra oricărui altui material în care produsul este încorporat şi în care informaţia genetică este conţinută şi îşi exercită funcţia, cu excepţia corpului uman în diferite stadii de formare ori dezvoltare.
(10) Protecţia prevăzută la alin. (7) - (9) nu se extinde asupra materialului biologic obţinut prin reproducerea sau multiplicarea unui material biologic comercializat ori oferit spre vânzare pe teritoriul României de către titularul de brevet sau cu consimţământul acestuia, când reproducerea ori multiplicarea rezultă în mod necesar din utilizarea pentru care materialul biologic a fost pus pe piaţă, cu condiţia ca materialul obţinut să nu fi fost utilizat ulterior pentru alte reproduceri sau multiplicări."

    – Art. 32:
    "Cu începere de la data publicării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) - (3), cererea asigură solicitantului, în mod provizoriu, protecţia conferită potrivit dispoziţiilor art. 31."


    16. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind stabilirea pedepselor în temeiul legii şi ale art. 45 - Libertatea economică.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară, invocată de aceeaşi autoare a excepţiei de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 144 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 8 iunie 2022, paragrafele 28-30, în legătură cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) şi ale art. 35 din Legea nr. 64/1991, Curtea a reţinut că orice act de exploatare a invenţiei, în afara celor permise în mod expres de lege, excedează folosirii cu bună-credinţă a invenţiei.
    18. Curtea a mai reţinut că terţul care, în acord cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, a folosit cu bună-credinţă invenţia sau a luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului beneficiază de un drept de posesiune ulterioară şi personală. Din considerente de echitate, terţul are posibilitatea să continue folosirea invenţiei în volumul existent/limita existentă la data publicării menţiunilor de revalidare şi chiar să transmită acest drept odată cu patrimoniul său ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei. Aşadar, dacă Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) decide revalidarea brevetului, titularul de brevet redobândeşte dreptul subiectiv de proprietate industrială, cu efect retroactiv, însă fără opozabilitate faţă de cel care are dreptul de folosire personală ulterioară, instituit de dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991. Reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terţilor, permiţând exploatarea unei invenţii, care, într-o anumită perioadă, s-a găsit în domeniul public, astfel încât nu se poate reţine că revalidarea unui brevet de invenţie aduce atingere accesului liber la o activitate economică al terţului care a folosit cu bună-credinţă invenţia, în limitele stabilite la art. 33 alin. (1) lit. f) din lege, în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului.
    19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa citată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    20. Distinct de cele reţinute mai sus, din examinarea criticilor autoarei excepţiei formulate în prezenta cauză, referitoare la faptul că sintagma „folosire“/„folosire a invenţiei de către terţi“ ar trebui să privească întreaga paletă de acte (prevăzută de art. 31 şi 32 din lege), ce pot fi exercitate de terţi cu privire la invenţia în cazul căreia a operat decăderea din drepturile conferite de brevet, iar nu doar simplul act de folosire, Curtea reţine că acestea tind şi spre o completare a textului de lege criticat, aspect care nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Metabet CF - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 1.641/3/2017**/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016