Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea-Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 39 din aceasta, excepţie ridicată de Ioan Paul Chiş în Dosarul nr. 44.563/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 698D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa nr. 318 din 20 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 44.563/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi a prevederilor art. 39 din aceasta. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ioan Paul Chiş, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect obligaţia de a face, şi anume recunoaşterea dreptului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, procuror detaşat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la decontarea cheltuielilor de transport aferente celei de-a patra călătorii (dusîntors) şi emiterea unui act favorabil, prin care să se aprobe decontarea cheltuielilor de transport solicitate, în cuantum de 420 lei, precum şi despăgubiri egale cu dobânda legală aferentă cheltuielilor solicitate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, în calitate de procuror detaşat, decontarea cheltuielilor de transport aferente celei de-a patra călătorii dus-întors. Se susţine, în esenţă, că măsura reducerii dreptului la decontarea cheltuielilor de transport de la 6 călătorii dus-întors la 3 călătorii dus-întors a fost instituită iniţial pentru anul 2012, prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, iar ulterior a fost prelungită succesiv, până în prezent. Pentru anii 2015 şi 2016, măsura a fost prelungită prin art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Se mai arată că, în motivarea prezentată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, nu există nicio urgenţă şi nici nu este vreo situaţie extraordinară care să justifice prelungirea măsurilor luate în ceea ce priveşte salarizarea personalului bugetar pentru anul 2016, mai ales că indicatorii economici previzionau o creştere economică pentru următorii ani. Mai mult decât atât, intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2015, prin care s-au majorat salariile bugetarilor, relevă faptul că situaţia financiară dificilă care a impus adoptarea măsurilor în discuţie în anul 2012 s-a schimbat şi, pe cale de consecinţă, nicio măsură de restrângere a drepturilor luată în considerarea acesteia nu se mai justifică. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind condiţiile pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă, consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu a fost adoptată în contextul unei situaţii de fapt obiective şi cuantificabile, întrucât adoptarea în anul 2014 a unei măsuri pentru anul 2016 nu poate fi considerată în mod rezonabil în nicio circumstanţă o situaţie extraordinară obiectivă. Mai mult, „este imposibil să se calculeze cu maximă precizie care va fi impactul asupra deficitului bugetului general consolidat în anul 2016, având în vedere că se jonglează cu două variabile, respectiv produsul intern brut şi deficitul bugetar, care se calculează în funcţie de parametri exacţi, concreţi şi prestabiliţi, necunoscuţi la momentul decembrie 2014“. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că ordonanţa de urgenţă este un act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, iar adoptarea acesteia se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii, care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 330 din 12 iunie 2014. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut în dispozitivul actului de sesizare al instanţei de judecată, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, precum şi prevederile art. 39 din aceasta. Din examinarea criticilor formulate de autorul excepţiei, Curtea reţine însă că obiect al excepţiei îl reprezintă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblu, precum şi dispoziţiile art. 39 din aceasta, în special, dispoziţii care au următorul conţinut, astfel cum au fost rectificate: „Prevederile art. 19 lit. b) şi c) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anii 2015 şi 2016.“ Art. II art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, la care face referire textul de lege criticat, are următorul conţinut: „În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative: [...] c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“ Art. 80 din Legea nr. 303/2004 are următorul conţinut: „Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în ţară dusîntors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.“ 12. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă solicitarea de recunoaştere a dreptului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, procuror detaşat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la decontarea cheltuielilor de transport aferente celei de-a patra călătorii (dus-întors) şi emiterea unui act favorabil. 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată în cadrul unei acţiuni prin care reclamantul - autor al excepţiei, procuror delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a solicitat recunoaşterea dreptului său la decontarea cheltuielilor de transport aferente „celei de-a patra călătorii (dus-întors) între localitatea unde îşi desfăşoară activitatea (Bucureşti) şi localitatea de domiciliu (Zalău)“. Curtea observă că temeiul de drept pentru acordarea dreptului la decontarea cheltuielilor de transport, în cazul magistraţilor detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea în care îşi au domiciliul, îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, dispoziţii în vigoare, potrivit cărora „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele drepturi: [...] c) decontarea, în limita a 4 călătorii dus-întors, pe lună, a transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, după caz, a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, în situaţia în care deplasarea se face cu autoturismul. Decontarea transportului nu se acordă în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparţine instituţiei“. Or, autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, potrivit căreia, în anii 2015 şi 2016, s-au acordat doar 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple dintre călătoriile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (potrivit căruia „Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în ţară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul“). 15. Curtea constată că, potrivit art. 80 din Legea nr. 303/2004, magistraţii au dreptul la decontarea, anual, a 6 călătorii în ţară dus-întors, iar, potrivit dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, acest drept a fost limitat la 3 călătorii în ţară dus-întors, anual. Pentru situaţia specială a magistraţilor care sunt detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, legiuitorul a prevăzut în art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 decontarea în limita a 4 călătorii dus-întors, pe lună. Prin urmare, dreptul la decontarea cheltuielilor de transport ale magistraţilor, drept prevăzut de art. 80 din Legea nr. 303/2004, are caracter general, iar, pe de altă parte, dreptul prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este un drept special al magistraţilor detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu şi are un conţinut diferit. 16. Referitor la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). 17. Aşa cum rezultă din sentinţa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, acţiunea privind recunoaşterea dreptului la cea de-a patra călătorie dusîntors, pe lună, între localitatea unde îşi desfăşoară activitatea (Bucureşti) şi localitatea de domiciliu (Zalău), acţiune în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, întrucât autorul excepţiei de neconstituţionalitate era, la data invocării acesteia, procuror delegat în altă localitate decât cea de domiciliu. Având în vedere acestea, nu se poate susţine în mod pertinent existenţa unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, între textul de lege criticat, ce priveşte limitarea la 3 călătorii în ţară dus-întors, anual (dintre cele 6 călătorii prevăzute de art. 80 din Legea nr. 303/2004), şi obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, şi anume recunoaşterea dreptului la cea de-a 4 călătorie dus-întors, pe lună, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006. 18. În aceste condiţii, Curtea constată, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblu, precum şi a art. 39 din aceasta, în special, este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblu, precum şi ale art. 39 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Ioan Paul Chiş în Dosarul nr. 44.563/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
