Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 704 din 6 octombrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului II Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 704 din 6 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului II "Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor", în special cele cuprinse la nr. crt. 1-4 şi 7-9, din anexa nr. V "Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională" la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a Legii-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 106 din 1 februarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Georgeta Roşu şi Dan Roşu în Dosarul nr. 8.531/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 149D/2019
    2. La apelul nominal, lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 150D/2019, nr. 152D/2019 şi nr. 153D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi a celor cuprinse în capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Ildiko Magdalena Kocsis, de Nicoleta Marcela Cotcoriciu şi de Corneliu Gheorghe în dosarele nr. 593/83/2018, nr. 2.986/2/2018 şi nr. 2.990/2/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul similar al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 150D/2019, nr. 152D/2019 şi nr. 153D/2019, la Dosarul nr. 149D/2019, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 206 din 28 mai 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin Sentinţa civilă nr. 2.616 din 6 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.531/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Roşu şi Dan Roşu într-o cauză având ca obiect „anularea unui act administrativ - Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 8 din 9 octombrie 2017“.
    8. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 593/83/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Ildiko Magdalena Kocsis într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    9. Prin Încheierea din 18 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.986/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Nicoleta Marcela Cotcoriciu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    10. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.990/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Corneliu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt formulate critici intrinseci şi extrinseci de neconstituţionalitate. Astfel, sub aspect intrinsec, autorii excepţiei susţin, în esenţă că, în urma deciziei de reîncadrare, având ca temei prevederile legale criticate, salariul specialiştilor IT din sistemul judiciar a fost drastic diminuat cu aproximativ 55%-60% faţă de nivelul avut în luna decembrie 2017. Astfel, prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 blochează în mod discriminatoriu orice altă majorare salarială ulterioară şi care se prezumă a se acorda întregului personal din sistemul bugetar. Această prevedere, pe lângă reducerea drastică prevăzută de noua grilă de salarizare, conduce la încă o reducere majoră datorată trecerii contribuţiilor de la angajator la angajat. În fapt, aplicarea art. 38 alin. (6) din legea-cadru conduce la blocarea majorării salariale compensatorii de 25%, prevăzute la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru toate celelalte categorii profesionale. Această modificare contrazice principiile sistemului de salarizare, enunţate în secţiunea a 2-a a Legii-cadru nr. 153/2017 şi anume, principiul nediscriminării, principiul egalităţii, principiul importanţei sociale a muncii, principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, principiul ierarhizării, pe orizontală şi pe vertical, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate.
    12. Reducerea salariului cu aproape de 60% pentru viitor şi lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerinţă ce a avut ca efect privarea de un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea bunurilor.
    13. Autorii susţin că prevederile legale criticate care determină diminuarea salariului nu respectă exigenţele art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, salariul fiind o componentă a dreptului fundamental la muncă. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010 şi arată că prevederile din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017, prin care se stabileşte salarizarea informaticienilor din sistemul justiţiei, prin reducerea salariilor în plată ale personalului deja încadrat pe aceste funcţii, sunt neconstituţionale, impunându-se garantarea menţinerii nivelului în plată, fără a aduce atingere dreptului constituţional al legiuitorului de a stabili sistemul de salarizare.
    14. Autorii mai susţin că există o vădită discriminare între specialiştii IT din cadrul parchetelor şi ceilalţi specialişti din cadrul aceloraşi parchete ale căror salarii nu numai că nu s-au diminuat, dar au şi beneficiat de creşteri salariale, cu atât mai mult cu cât specialiştii IT sunt singura categorie din Familia „Justiţie“ căreia i s-a diminuat drastic salariul, fără ca această măsură să aibă caracter temporar.
    15. Sub aspect extrinsec, în susţinerea încălcării art. 61 şi art. 75 din Constituţie de către Legea-cadru nr. 153/2017, este invocată încălcarea competenţei primei Camere sesizate (Camera Deputaţilor), care nu a dezbătut textul şi soluţiile adoptate de Senat, cu referire la modificările adoptate după votul din Plenul Camerei Deputaţilor, precum şi a principiilor constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. Sunt invocate, în acest sens, aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind principiul bicameralismului, spre exemplu, Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008 sau Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Astfel, în forma finală a legii, care a fost promulgată, specialiştii IT sunt din nou asimilaţi grefierilor, deşi în forma legii adoptată de Senat, aceştia au fost excluşi în totalitate din lege. De asemenea, se susţine şi încălcarea art. 79 din Constituţie, deoarece Consiliului Legislativ i s-a solicitat avizul pentru un proiect de lege care diferă esenţial de formele legii adoptate de Plenul celor două Camere.
    16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 149D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în măsura în care se reţine că aplicarea prevederilor legale contestate, prin care s-a realizat o diminuare semnificativă a salariului numai cu privire la o categorie profesională şi numai cu privire la specialiştii IT din instanţe, nu şi la cei din parchete, contravine prevederilor constituţionale invocate.
    17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 150D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 152D/2019, se limitează la analiza admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate şi apreciază că exprimarea opiniei instanţei este obligatorie, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, şi anume atunci când titularul excepţiei este una dintre părţile litigante, instanţa judecătorească are facultatea de a formula o opinie.
    19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 153D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“, în special cele cuprinse la nr. crt. 1-4 şi 7-9, din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, având în vedere criticile de neconstituţionalitate de natură extrinsecă asupra Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine ca obiect al excepţiei şi Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său.
    24. Prevederile capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“, iar prevederile cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie salariul de bază şi coeficientul specific funcţiilor de specialişti în domeniul IT din instanţe şi parchete. Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“
    25. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului şi art. 79 privind Consiliul Legislativ. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, referitoare la salarizarea specialiştilor IT din instanţe şi parchete, astfel cum aceasta este reglementată prin capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a mai analizat critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea spre exemplu, Decizia nr. 428 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, Decizia nr. 75 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 206 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 14 august 2020 sau Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii).
    *) Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020.

    27. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă vizând instituirea unei discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea a reţinut că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
    28. În plus, opţiunea legiuitorului în materia salarizării specialiştilor IT este justificată având în vedere şi prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, potrivit cărora „Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.“
    29. Totodată, Curtea a reţinut că acceptarea criticilor de neconstituţionalitate formulate ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferenţe faţă de sistemul anterior de salarizare. Or, neconstituţionalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparaţie dintre reglementarea veche şi cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puţin favorabilă şi declanşând automat un aşa-zis conflict de constituţionalitate. Această soluţie de principiu se regăseşte, de exemplu, în Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau în Decizia nr. 72 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008.
    30. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a precizat că prevederile legale criticate nu au semnificaţia restrângerii exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie.
    31. În acelaşi timp, referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că aceste dispoziţii legale au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    32. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a statuat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.
    33. În raport cu cele enunţate, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie.
    34. Referitor la invocarea dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificaţia încălcării regulilor fundamentale şi convenţionale invocate.
    35. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuţiilor de la angajator la angajat. Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare.
    36. Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare.
    37. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.
    38. În continuare, cu privire la criticile extrinseci referitoare la încălcarea de către Legea-cadru nr. 153/2017 a prevederilor art. 61 şi ale art. 75 din Constituţie, respectiv a principiului bicameralismului, Curtea reţine că şi acestea au mai fost analizate în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, precitată).
    39. Astfel, pornind de la considerentele reţinute în jurisprudenţa sa referitoare la principiul bicameralismului, Curtea a observat că, urmând procedura parlamentară, propunerea legislative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017 şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deşi există unele diferenţe între formele analizate de Senat şi, respectiv, de Camera Deputaţilor, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conţinut juridic între acestea şi nicio configuraţie semnificativ diferită între forma adoptată de Senat şi cea adoptată de Camera Deputaţilor. În plus, obiectul de reglementare al propunerii legislative supuse dezbaterii în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, este acelaşi cu cel al legii adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiţii, ţinând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaţilor nu modifică substanţial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configuraţia propunerii legislative, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 61 şi art. 75 din Constituţie.
    40. În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea art. 79 din Constituţie, Curtea a reţinut că nu există obligaţia de a se solicita avizarea din partea Consiliului Legislativ ori de câte ori proiectul de lege/propunerea legislativă suferă diverse modificări în Camera de reflecţie sau în cea decizională, şi că ţine de opţiunea preşedintelui comisiei parlamentare sesizate în fond să formuleze o asemenea cerere (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020).
    41. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Georgeta Roşu şi Dan Roşu, de Ildiko Magdalena Kocsis, de Nicoleta Marcela Cotcoriciu şi de Corneliu Gheorghe în dosarele nr. 8.531/2/2017, nr. 593/83/2018, nr. 2.986/2/2018 şi nr. 2.990/2/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“, în special cele cuprinse la nr. crt. 1-4 şi 7-9, din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016