Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 700 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 700 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 671 din 17 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Eurorent International Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.004/3/2007/a10 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.511D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat că nu este vorba despre îngrădirea accesului liber la justiţie prin normele criticate, ci obstrucţionarea exercitării acestui drept ar fi consecinţa nerespectării normelor legale în materie de către administratorul judiciar care nu ar depune la dosarul cauzei respective procesul-verbal al adunării generale, astfel încât acest act să poată fi cunoscut de către creditorii care au lipsit motivat de la şedinţa acestei adunări şi, în consecinţă, să poată contesta deciziile în termenul prevăzut de textul criticat.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 44.004/3/2007/a10, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Eurorent International Group - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, deşi dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea creditorilor să voteze prin corespondenţă în cadrul adunării creditorilor, prevederile art. 14 alin. (8) din aceeaşi lege impun creditorilor, în măsura în care recurg la contestarea hotărârilor adoptate cu acel prilej, un termen de 5 zile de la data adunării creditorilor în care pot formula şi depune contestaţii la dosarul cauzei. Or, această ipoteză restrânge dreptul de acces liber la justiţie al celor care nu au participat fizic la şedinţele adunării creditorilor, de vreme ce aceştia, nefiind prezenţi la şedinţă, nu au posibilitatea de a cunoaşte conţinutul deciziilor adoptate. De asemenea, dreptul de acces liber la justiţie este încălcat şi din perspectiva lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, în situaţia în care textul art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 se interpretează în sensul că dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor se aplică numai creditorilor care au participat la şedinţa respectivă şi, ca atare, normele criticate conţin o omisiune legislativă, mai ales în privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de contestare pentru aceşti creditori care nu au participat la adunarea creditorilor. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia principiilor menţionate în susţinerea excepţiei, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013 şi Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, precum şi Decizia nr. 308 din 12 mai 2016 ale cărei considerente le apreciază ca fiind aplicabile mutatis mutandis în speţă.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor.“ Dispoziţiile art. 14 alin. (7) din aceeaşi lege, la care fac referire prevederile criticate, au următorul cuprins: „(7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.“
    11. Curtea observă că Legea nr. 85/2006 a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, iar prin art. 343 din Legea nr. 85/2014 se dispune faptul că procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată, mai sus redată.
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate fac parte din capitolul II: Participanţii la procedura insolvenţei, secţiunea a 3-a: Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor, art. 14 stabilind aspecte ce ţin: de convocarea creditorilor şi de ordinea de zi a şedinţei; de votul celor prezenţi fizic la şedinţă, de posibilitatea creditorilor de a fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii ori de a putea vota şi prin corespondenţă; de participarea reprezentanţilor salariaţilor debitorului; de deliberările şi hotărârile adunării creditorilor şi de includerea acestora într-un proces-verbal şi care va fi depus, prin grija administratorului judiciar sau a lichidatorului, la dosarul cauzei, într-un termen prevăzut de lege; de faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor; şi de faptul că cererea antereferită poate fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor. Acest din urmă aspect este criticat de către autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate din perspectiva unei pretinse nerespectări a principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii şi a unei restrângeri a accesului liber la justiţie pentru creditorii care nu participă fizic la şedinţele adunării creditorului, ci votează prin corespondenţă.
    14. În ceea ce priveşte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26). Prin urmare, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Având în vedere principiul generalităţii legilor, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 16-18, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    15. De asemenea, potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, iar accesul liber la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2) (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 313 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 4 noiembrie 2021, paragraful 14). Cu alte cuvinte, dreptul constituţional privind accesul liber la justiţie nu are loc de plano la toate mijloacele procedurale şi la toate căile de atac, ci se realizează în anumite condiţii circumscrise de legiuitor, astfel că pentru situaţiile deosebite sunt stabilite şi reguli diferite, însă acestea trebuie să respecte egalitatea de tratament juridic a părţilor. Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiţie este aceea că acesta nu este un drept absolut şi că el poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie, important fiind ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z. şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93).
    16. Or, aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate atât cu privire la criteriile de calitate a legii, cât şi cu privire la accesul liber la justiţie la normele criticate, Curtea constată că prevederile art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât acestea se coroborează cu concepţia normativă a art. 14 din Legea nr. 85/2006 şi, cu precădere, cu cele cuprinse în alin. (7), care le preced, fiind intrinsec legate în arhitectura articolului respectiv. Astfel, prevederile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 stabilesc în mod clar şi neechivoc faptul că hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesulverbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor, fără a face vreo distincţie în sensul învederat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. De altfel, prin Decizia nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune aplicarea principiului celerităţii în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite, iar instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii insolvenţei, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008).
    18. Astfel, termenul de 5 zile, de la data adunării creditorilor, în care poate fi depusă cererea de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor se circumscrie considerentelor antereferite. Prin urmare, nu se poate reţine pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, mai ales că, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deliberările şi hotărârile adunării creditorilor sunt cuprinse într-un proces-verbal, care este depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data adunării creditorilor, context în care creditorii interesaţi pot lua cunoştinţă de conţinutul acestuia, iar cererea de anulare a hotărârii adunărilor creditorilor, potrivit art. 14 alin. (8) teza a doua şi următoarele din Legea nr. 85/2006, este soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului şi a creditorilor.
    19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece dispoziţiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce ţin de procedura contestării hotărârilor adunării creditorilor în cadrul procedurilor de insolvenţă.
    20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Eurorent International Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.004/3/2007/a10 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 700 din 19 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016