Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 70 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 70 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 740 din 7 august 2025
Comenteaza legea

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache     │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan   │- judecător        │
│Licu              │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu   │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Abzac România - S.R.L. din satul Ariceştii Rahtivani, comuna Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.373/103/2019/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.875D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.373/103/2019/a1, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea Abzac România - S.R.L. din satul Ariceştii Rahtivani, comuna Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că atât în virtutea prevederilor constituţionale, cât şi a celor convenţionale dreptul de proprietate privată este garantat şi nimeni nu poate fi lipsit de acest drept decât într-o situaţie de excepţie prevăzută de Constituţie, respectiv în cazul unei exproprieri pentru utilitate publică sau în cazul bunurilor care sunt destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii în condiţii strict prevăzute de lege. Astfel, în cazul bunurilor pentru care proprietarul şi-a rezervat dreptul de proprietate până la plata integrală a preţului, dreptul său rămâne pe deplin protejat de dispoziţiile constituţionale, care nu instituie vreo excepţie în cazul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva cumpărătorului bunurilor. Or, prevederile criticate încalcă dreptul de proprietate consfinţit de Legea fundamentală şi de normele convenţionale, transformând dreptul de proprietate al vânzătorului asupra bunurilor vândute cu rezerva proprietăţii până la plata integrală a preţului într-un simplu drept de creanţă cu o cauză de preferinţă. Astfel, dreptul de proprietate este preschimbat într-un drept de creanţă, iar necesitatea de a acoperi creanţele înscrise la masa credală nu poate echivala cu o cauză de utilitate publică şi nici nu se poate aprecia că se protejează un interes general, întrucât masa credală nu poate reprezenta decât o cauză de utilitate privată. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor criticate, proprietarul bunurilor pierde dreptul său de proprietate, fără să i se poată imputa vreo culpă, mai ales dacă este diligent şi face cunoscut terţilor dreptul său de proprietate prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, întrucât art. 126 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 instituie un mod de stingere, respectiv o transformare forţată a dreptului de proprietate într-un drept de creanţă, proprietarului refuzându-i-se posibilitatea de a obţine restituirea bunurilor sale. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate.
    6. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată întrucât din conţinutul textului de lege criticat rezultă că, în ipoteza unei vânzări cu rezerva dreptului de proprietate până la data achitării preţului, administratorul judiciar al societăţii debitoare nu poate denunţa contractul aflat în derulare dacă au fost efectuate formalităţile de publicitate în ceea ce priveşte bunul, ci contractul trebuie să fie considerat executat integral de către vânzător, iar bunul intră în proprietatea debitorului. Pentru creanţa reprezentând preţul neachitat, vânzătorul beneficiază de un drept de ipotecă asupra bunurilor ce au intrat în averea debitorului. Or, prevederile criticate nu oferă o justificare rezonabilă pentru transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător prin efectul Legii nr. 85/2014, ignorând contractul ce reprezintă legea părţilor, iar dacă s-ar aprecia că justificarea ar fi reprezentată de ocrotirea intereselor tuturor creditorilor şi de necesitatea maximizării averii debitorului în scopul satisfacerii intereselor acestora, nu ar fi asigurată o satisfacţie echitabilă vânzătorului, instituirea unei clauze de preferinţă neechivalând cu încasarea preţului convenit ori cu încasarea contravalorii reale a bunului respectiv, valorificarea bunurilor la licitaţie în procedura insolvenţei de către administratorul/lichidatorul judiciar neputând asigura obţinerea aceluiaşi preţ pe care vânzătorul l-ar fi obţinut pe calea unor relaţii comerciale din sfera sa de activitate.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(6) Dacă vânzătorul unui bun a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător şi nu va fi supusă prevederilor alin. (1), rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă au fost efectuate formalităţile de publicitate prevăzute de lege. Bunul cu privire la care vânzătorul a reţinut titlul de proprietate intră în averea debitorului, iar vânzătorul beneficiază de o cauză de preferinţă, potrivit art. 2.347 din Codul civil.“ Dispoziţiile alin. (1) la care fac referire prevederile criticate au următorul cuprins: „(1) Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. (...)“
    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, este menţionat art. 1 cu privire la respectarea dreptului de proprietate din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 571 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 18 iunie 2024, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    13. Curtea observă că prevederile criticate fac parte din titlul II - Procedura insolvenţei, capitolul I - Dispoziţii comune, secţiunea a 5-a - Situaţia unor acte juridice ale debitorului din Legea nr. 85/2014. Astfel, art. 123 din Legea nr. 85/2014 legiferează situaţia contractelor în derulare, în general, cu anumite particularităţi, iar art. 123 alin. (6) din aceeaşi lege reglementează situaţia contractelor de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de proprietate. Astfel, în contextul dat, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, debitorul este implicat într-un ansamblu de activităţi economice cu diferiţi parteneri, care sunt materializate prin contracte în derulare, iar art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 instituie pentru aceste contracte un regim particular, considerându-le menţinute la data deschiderii procedurii. Prin această reglementare legiuitorul subliniază caracterul special şi derogatoriu al procedurii prevăzute de legislaţia privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, înlăturând expres de la aplicare dispoziţiile art. 1.417 din Codul civil, care stabilesc decăderea din beneficiul termenului, respectiv faptul că debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii sau în alte situaţii prevăzute de lege (dispoziţii ce sunt în strânsă legătură cu cele cuprinse la art. 1.416 din acelaşi cod şi care reglementează calculul termenelor, respectiv faptul că, indiferent de durata şi izvorul lor, calculul termenelor se face potrivit regulilor stabilite în titlul III din cartea a VI-a). Prin urmare, de principiu, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special şi se aplică prioritar în raport cu normele din Codul civil. De asemenea, în cadrul procedurii insolvenţei sunt statuate unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind însă aplicabile dispoziţiile potrivit cărora prevederile legale se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului civil, ale Codului de procedură civilă, precum şi cu ale altor acte normative din domeniul insolvenţei sau din alte domenii şi prin care se dă efectivitate principiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ori altor norme ale dreptului european sau internaţional care au prioritate faţă de dreptul intern, sens în care pot fi menţionate, spre exemplu, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare etc. Astfel, art. 123 din Legea nr. 85/2014 stabileşte regimul juridic al contractelor în derulare în care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolvenţei, precum şi faptul că legiuitorul a fost preocupat să găsească pârghii pentru diminuarea consecinţelor situaţiei dificile în care se găseşte debitorul. În urmărirea acestui scop, al salvării societăţii în derivă, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind văzut ca un instrument necesar redresării, în anumite situaţii, cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun tradiţionale, iar interesul salvării debitorului aflat în insolvenţă este pus mai presus de interesele individuale ale părţilor (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 142 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 21 iunie 2022, paragrafele 13, 15 şi 16, şi Decizia nr. 327 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 25 octombrie 2018, paragraful 17).
    14. În contextul dat, dispoziţiile art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 reglementează cu privire la situaţia contractelor de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de proprietate şi stabilesc că, dacă vânzătorul unui bun a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător şi nu va fi supusă prevederilor art. 123 alin. (1) din aceeaşi lege, rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă au fost efectuate formalităţile de publicitate prevăzute de lege, iar bunul cu privire la care vânzătorul a reţinut titlul de proprietate intră în averea debitorului, vânzătorul beneficiind de o cauză de preferinţă, potrivit art. 2.347 din Codul civil, cu scopul de a conserva drepturi asupra bunului, similare ipotecilor, astfel cum prevede acest din urmă articol menţionat. Prin urmare, acest tip de contract este considerat ca fiind executat în totalitate, nemaifiind supus operaţiunii denunţării.
    15. Faţă de această împrejurare, critica de neconstituţionalitate vizează pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată a vânzătorului unui bun, susţinându-se că dreptul respectiv este preschimbat într-un drept de creanţă în situaţia în care cumpărătorul se află într-o procedură prevăzută de Legea nr. 85/2014, cu toate că nu există o cauză de utilitate publică şi nici nu se poate aprecia că se protejează un interes general, astfel că modalitatea de reglementare prin normele criticate ar fi contrară prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia dreptului de proprietate privată.
    16. În ceea ce priveşte normele constituţionale care consacră dreptul de proprietate privată, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, iar conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a adopta cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004).
    17. Având în vedere considerentele de principiu cu privire la dreptul de proprietate privată, prin Decizia nr. 571 din 31 octombrie 2023, precitată, paragrafele 16-18, Curtea a subliniat că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 44, legiuitorul a reglementat în Codul civil, în cartea V la titlul IX - Diferite contracte speciale, capitolul I - Contractul de vânzare, situaţia transmiterii proprietăţii. Astfel, potrivit art. 1.674 din Codul civil, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare este consensual şi are caracter translativ de proprietate, ca regulă generală, de la momentul încheierii. Situaţia în care vânzătorul a convenit cu debitorul să deroge de la regula conform căreia transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil are loc în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare este o excepţie de la regulă şi este stabilită tot de către legiuitor în virtutea aceloraşi prevederi constituţionale antereferite.
    18. Prin urmare, acelaşi legiuitor, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, a instituit şi normele cuprinse în art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Astfel, reglementarea nu a fost adoptată cu scopul de a da satisfacţie debitorului, care se află într-o situaţie de dificultate, ci de a da eficienţă clauzei rezervei dreptului de proprietate, întrucât păstrarea dreptului de proprietate la vânzător ar putea aduce anumite inconveniente, raportat la transferul proprietăţii corelativ cu instituirea unei garanţii reale, având în vedere că bunul obiect al rezervei ar putea fi deteriorat, distrus sau chiar înstrăinat înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, ceea ce ar conduce la imposibilitatea recuperării efective a bunului, chiar şi prin acţiuni în revendicare prevăzute de art. 124 din Legea nr. 85/2014. Ca atare, s-a dat efectivitate dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“, astfel că are loc un transfer de proprietate a bunului către debitor, iar creanţa este plasată în categoria celor care beneficiază de o cauză de preferinţă. De altfel, potrivit art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile menţionate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. Totodată, şi din jurisprudenţa Curţii (Comisiei) Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, reiese că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). Astfel, în virtutea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea dreptului de proprietate şi a procedurilor insolvenţei, cărora li se circumscriu şi prevederile criticate în cauză.
    19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Abzac România - S.R.L. din satul Ariceştii Rahtivani, comuna Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.373/103/2019/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 70 din 25 februarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016