Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 7 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la numărul crt. 4 din capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 7 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la numărul crt. 4 din capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 207 din 17 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la numărul crt. 4 din capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Bălosu Filuş-Sergiu şi alţii în Dosarul nr. 2.101/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 358D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au formulat note scrise prin care solicită admiterea acesteia.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate întrucât în cauză este criticată o problemă de aplicare a legii rezultată dintr-o normă de trimitere.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 17 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.101/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din secţiunea a 6-a din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la numărul crt. 4 de la capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Bălosu Filuş-Sergiu şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind drepturi salariale.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că excluderea sau limitarea vechimii în funcţie, ca element de determinare a salariilor specialiştilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) este neconstituţională pentru că duce la discriminarea acestora faţă de celelalte persoane remunerate din fondurile publice care beneficiază de vechime în funcţie.
    7. Din tot personalul DIICOT, numai specialiştilor nu le este recunoscută şi valorificată vechimea în funcţie, în condiţiile în care şoferii, grefierii, aprozii, experţii criminalişti, referenţii, beneficiază de ierarhizarea salariilor pe verticală (vechimea în funcţie). Totodată, se creează o discriminare şi între reclamanţi, întrucât, indiferent de vechimea în funcţie, toţi au acelaşi salariu deşi pentru personalul menţionat în anexa nr. V cap. I lit. B sunt prevăzute, conform nr. crt. 4, salarii de bază diferenţiate pe 6 praguri de vechime în funcţie.
    8. De asemenea, luarea în considerare numai a pragului minim, corespunzător vechimii de bază şi nevalorificarea vechimii reale în funcţie reprezintă o gravă încălcare a dreptului la muncă a dreptului de a fi remunerat pentru munca prestată conform principiilor care guvernează salarizarea din fonduri publice, respectiv principiul legalităţii şi principiul ierarhizării.
    9. Pe de-o parte, este firesc ca definiţia vechimii în funcţie din nota de subsol nr. 1 de la tabelul prevăzut în cap. I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 să îi privească numai pe judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţiasistenţi sau auditori de justiţie, întrucât aceştia sunt beneficiarii direcţi ai grilei de salarizare (de unde şi sintagma „în sensul prezentului capitol“, respectiv în sensul capitolului I intitulat „Indemnizaţia de încadrare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi“).
    10. Pe de altă parte, definiţia din nota de subsol menţionată mai sus prevede un beneficiu pentru destinatari, în sensul că vechimea în funcţie a unui procuror nu se raportează numai la vechimea în funcţia de procuror, ci şi la cea în funcţia de judecător, magistrat-asistent etc. dacă persoana respectivă ar fi avut în trecut calitatea de judecător, magistrat-asistent etc. Ca atare, definiţia din nota de subsol conferă dreptul destinatarilor direcţi ai grilei la un cumul al vechimii în funcţie. Or, autorii excepţiei nu pretind un astfel de beneficiu, deci nu susţin că le sunt aplicabile prevederile acestei note de subsol, ci solicită numai recunoaşterea vechimii reale în funcţia de specialişti în cadrul DIICOT.
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la numărul crt. 4 de la capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.
    16. Dispoziţiile capitolului I lit. B şi ale capitolului VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează indemnizaţia de încadrare pentru procurori, respectiv salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor.
    17. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul conţinut:
    - Art. 22 alin. (1) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017: „(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.“

    18. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, precum şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, dar prin raportare la critici formulate dintr-o perspectivă diferită.
    20. Curtea constată că, în realitate, autorii excepţiei contestă o situaţie de fapt nefavorabilă, cauzată, în esenţă, de aplicarea dispoziţiilor criticate care fac o diferenţiere între specialiştii D.I.I.C.O.T., pe de o parte, şi judecători, procurori şi magistraţii-asistenţi, de cealaltă parte, în ceea ce priveşte vechimea în funcţie, concept diferit de vechimea în muncă. Însă această chestiune priveşte interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.
    21. De altfel, Curtea reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat asupra acestei chestiuni prin Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 privind interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare. Prin această decizie, instanţa supremă a decis că, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.
    22. Astfel, instanţa supremă a arătat că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în cap. I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin „vechime în funcţie“ în sensul capitolului se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistratasistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin „trimitere“ la coeficientul de ierarhizare.
    23. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de „vechime în funcţie“ trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată.
    24. Cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a legii la speţa dedusă judecăţii, soluţionarea acesteia excedează competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este inadmisibilă, prin prisma art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportat la numărul crt. 4 din capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Bălosu Filuş-Sergiu şi alţii în Dosarul nr. 2.101/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 7 din 28 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"