Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 7 din 14 ianuarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 7 din 14 ianuarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 7 din 14 ianuarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 309 din 13 aprilie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Advadelt Turism - S.R.L. din Murighiol, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 328/88/2015 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.771D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat asupra conformităţii prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile din Legea fundamentală.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 355/CA din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 328/88/2015, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Advadelt Turism - S.R.L. din Murighiol, judeţul Tulcea, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de completare a dispozitivului unei decizii civile cu soluţia pronunţată de instanţa de recurs cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este inechitabilă stabilirea termenului de 15 zile de la data pronunţării deciziei cu privire la calea de atac a recursului, iar nu de la data comunicării acesteia, întrucât la data pronunţării se emite o minută care nu se comunică părţilor, iar înscrierea acesteia pe site-ul instanţei respective nu echivalează cu o legală comunicare. De asemenea publicarea electronică pe site-ul instanţei nu asigură o reală certitudine cu privire la redarea completă a textului minutei, iar aceasta este publicată pe site-ul instanţei la multe zile de la data efectivă a pronunţării. Totodată, prin minută nu se poate stabili de către părţile interesate, în mod cert şi corect, care este motivul pentru care instanţa nu s-a pronunţat asupra unui aspect sau a altuia din cererile părţilor. Ca atare, partea interesată ar trebui să îşi formuleze această cerere fără cunoaşterea motivelor reale ale instanţei pe acest aspect şi să se raporteze la mai multe cauze/considerente posibile, întemeiate doar pe intuiţia corectă sau nu a părţii interesate.
    6. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că stabilirea termenului de 15 zile de la pronunţarea hotărârii pentru formularea cererii de completare a hotărârii date într-o cale extraordinară de atac nu încalcă accesul liber al părţii la justiţie, în condiţiile asigurării publicităţii soluţiei instanţei.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii [în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri], iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. (...)“.
    11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind la dreptul la un proces echitabil.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea analizându-le prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 266 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016 (paragrafele 16 şi 17), instanţa de contencios constituţional a constatat că stabilirea unui termen pentru introducerea cererii de completare a dispozitivului hotărârii care curge de la data pronunţării acesteia nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală. Curtea a apreciat că niciuna dintre părţi nu este împiedicată în efectuarea acestui demers procedural, de vreme ce hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situaţia în care, deşi legal citate, părţile nu au fost prezente, se prezumă că au cunoştinţă de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii. Întrucât minuta hotărârii se pronunţă în şedinţă publică şi este totodată accesibilă părţilor, soluţia fiindu-le pusă la dispoziţie prin mijlocirea grefei instanţei, este evident că omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale poate fi cu uşurinţă sesizată prin simpla lecturare a dispozitivului hotărârii, cuprins în minuta acesteia. Depinde doar de diligenţa părţilor să se intereseze cu privire la soluţia pronunţată şi să acţioneze în consecinţă. Ca atare, Curtea a reţinut că faptul că termenul pentru introducerea cererii de completare a hotărârii începe să curgă de la momentul pronunţării acesteia nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie. Esenţial este că părţile au posibilitatea reală şi efectivă de a lua cunoştinţă de soluţia pronunţată, motiv pentru care nu se poate pretinde că este încălcat art. 21 din Constituţie.
    13. De asemenea, prin Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, paragraful 15, Curtea a observat că nu motivarea este cea care se completează prin intermediul procedurii cuprinse în art. 444 din Codul de procedură civilă, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, trebuie să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, urmărindu-se aşadar remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părţile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care „prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale“. În acest sens, Curtea a reţinut, exemplificativ, că poate fi vorba despre absenţa soluţiei cu privire la cererea reconvenţională, la o cerere de intervenţie sau la o cerere de chemare în garanţie. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată - aşa cum este cazul în speţa de faţă - sau privitoare la drepturi ale martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanţa trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunţării, fiind accesibilă tuturor părţilor, care pot constata de îndată dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate.
    14. Prin urmare, nu este indispensabil pentru parte să ia cunoştinţă de considerentele hotărârii al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, astfel încât să se justifice ca termenul de introducere a cererii să înceapă să curgă de la comunicarea hotărârii, fiind suficientă lecturarea minutei acesteia, disponibilă chiar de la pronunţare. În argumentarea acestui raţionament, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa sa prin care a statuat că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, exercitarea acestuia fiind susceptibilă de a fi supusă anumitor cerinţe, constând în necesitatea respectării unor reguli procedurale specifice, de natură să organizeze şi să confere eficienţă actului de justiţie. Principiul constituţional al accesului liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procedurii în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit textului din Legea fundamentală menţionat, are deplina legitimare constituţională de a stabili procedura de judecată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, sau Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010).
    15. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, ci necesită, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, care are o anumită marjă de apreciere în stabilirea unor limitări ale acestuia, atât timp cât nu aduce atingere înseşi esenţei acestui drept (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, sau Hotărârea din 1 aprilie 2010, pronunţată în Cauza Buijen împotriva Germaniei, paragraful 59).
    16. Cele statuate prin deciziile citate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudenţe.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Advadelt Turism - S.R.L. din Murighiol, judeţul Tulcea, în Dosarul nr. 328/88/2015 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 444 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016