Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 698 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 698 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 613 din 30 iunie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Cristal Turism - S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, şi Societatea Someşul Cald Producţie - S.R.L., cu sediul în Floreşti, în Dosarul nr. 249/117/2023 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.417D/2023.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 septembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2024, când, având în vedere imposibilitatea constituirii cvorumului legal de şedinţă, în temeiul art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege, a amânat pronunţarea pentru data de 7 noiembrie 2024 şi apoi, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 17 decembrie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 18 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 249/117/2023, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Cristal Turism - S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, şi Societatea Someşul Cald Producţie - S.R.L., cu sediul în Floreşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatare, respectiv constatarea suspendării de drept, în temeiul art. 123 alin. (5) din Constituţie şi al art. 3 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unor autorizaţii de construire.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că neconstituţionalitatea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 rezultă din lipsa de claritate, previzibilitate şi accesibilitate a textului legal, deziderat care se subsumează principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, întrucât acesta nu a fost corelat de legiuitor cu modificările succesive ale alin. (1) ale aceluiaşi articol.
    5. Astfel, se arată că în varianta iniţială textul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 reglementa atât contenciosul subiectiv (teza întâi), cât şi contenciosul obiectiv (teza a doua), iar posibilitatea prevăzută la art. 12 alin. (2) - de suspendare a autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprire a executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei, era incidentă numai în ipoteza contenciosului subiectiv.
    6. Se menţionează că, în timp ce art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 a fost modificat succesiv, art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ a rămas nemodificat, conţinutul acestuia, în măsura corelării cu noua formă a art. 12 alin. (1), care a consacrat numai contenciosul obiectiv, încălcând cerinţa clarităţii textului legal, în condiţiile în care caracterul suspensiv al acţiunilor introduse de prefect este reglementat atât la nivel constituţional, cât şi prin Legea nr. 554/2004 - legea organică în materie de contencios administrativ.
    7. Se susţine că neclaritatea textului legal rezultă chiar din interpretările diferite date acestuia în practică - atât de către particularii ale căror autorizaţii de construire sunt atacate în instanţă de către prefect, cât şi de către autorităţile administrative, reglementarea cuprinsă în art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 putând conduce la o practică a autorităţilor administrative în sensul considerării acestei prevederi ca fiind derogatorie în raport cu contenciosul obiectiv exercitat de prefect, reglementat prin Legea fundamentală.
    8. Ca atare, neclaritatea şi lipsa de coerenţă ale acestui text legal conduc, în mod evident, la o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, întrucât titularii autorizaţiilor de construire a căror anulare este solicitată în instanţă de către prefect pot fi vătămaţi în dreptul lor de a proceda la punerea în aplicare a autorizaţiei şi edificarea lucrărilor în termenul de valabilitate a acestei autorizaţii, în condiţiile unei practici a prefectului de a preciza că nu solicită suspendarea actelor administrative, precizare justificată tocmai având în vedere art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, necorelat până la momentul actual cu modificările succesive în timp ale alin. (1) ale aceluiaşi articol, aşa cum s-a arătat.
    9. Se mai susţine că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 contravine dispoziţiilor art. 123 alin. (5) din Legea fundamentală, care constituie izvorul contenciosului obiectiv exercitat de prefect şi stabileşte corelativ suspendarea de drept a actului administrativ atacat.
    10. Se afirmă că, în considerarea acestei prevederi constituţionale clare, alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 50/1991, în actuala sa formă, privează contenciosul obiectiv de unul dintre atributele sale constituţionale - efectul suspensiv de drept. Aceasta întrucât prevederile art. 123 alin. (5) instituie o marjă de apreciere în favoarea prefectului numai în ceea ce priveşte posibilitatea introducerii acţiunii în anulare („poate ataca“), fără însă a prevedea aceeaşi posibilitate de alegere în ceea ce priveşte efectul suspensiv („este suspendat de drept“).
    11. Se consideră că textul art. 123 alin. (5) din Legea fundamentală nu face distincţie între actele administrative ale primarului, efectul suspensiv de drept al acţiunii în anulare introduse de prefect extinzându-se asupra tuturor actelor primarului (dispoziţii, autorizaţii etc.). În măsura în care forma actuală a textului art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 prevede, strict în cazul autorizaţiilor de construire, posibilitatea prefectului de a da aplicabilitate efectului suspensiv de drept al acţiunii sale, sunt încălcate prevederile art. 123 alin. (5) din Constituţie, care prevăd acest efect suspensiv în cazul tuturor actelor emanând de la primar. Mai mult, prin instituirea unei derogări nepermise de la efectul suspensiv de drept al contenciosului obiectiv exercitat de prefect, având ca izvor Constituţia, se produce o diferenţiere nejustificată între particularii titulari ai autorizaţiilor de construire şi titularii altor acte administrative, cu încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, această diferenţă de tratament nefiind justificată de motive obiective şi întemeiate.
    12. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, care dau un drept de opţiune prefectului de a solicita suspendarea actului, în situaţia în care solicită, ca urmare a activităţii de control desfăşurate de Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., anularea autorizaţiilor de construire emise cu încălcarea prevederilor legale, sunt contrare prevederilor art. 123 alin. (5) din Constituţie.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul cuprins: „O dată cu introducerea acţiunii se pot solicita instanţei judecătoreşti suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei.“
    17. Autoarele excepţiei susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 123 alin. (5), potrivit căruia prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 643 din 7 noiembrie 2024*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţiile legislative cuprinse atât la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, care nu permit persoanelor vătămate să atace la instanţele de contencios administrativ o autorizaţie de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, cât şi la art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, care nu conferă efect suspensiv de drept acţiunii în anulare promovate de prefect împotriva unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, sunt neconstituţionale.
    19. Astfel, în ceea ce priveşte art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, pentru a ajunge la această soluţie, prin decizia menţionată, paragraful 17, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 123 din Legea fundamentală privind instituţia prefectului stabilesc, la alin. (2), rolul prefectului de reprezentant al Guvernului pe plan local şi de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale în unităţile administrativ-teritoriale. În calitatea sa de exponent al puterii executive (Guvernul) în plan local, prefectul, potrivit alin. (5) al art. 123 din Constituţie, poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Teza finală a art. 123 alin. (5) consacră în mod expres efectul de suspendare de drept a actului administrativ pe care prefectul, în virtutea dreptului său de tutelă administrativă, îl atacă în faţa instanţei de contencios administrativ. Raţiunea constituantului de reglementare expresă în corpul Constituţiei a instituţiei suspendării de drept a actului administrativ atacat de prefect rezidă în ocrotirea interesului prioritar, de ordine publică, constând în evitarea producerii unor consecinţe grave sau chiar insurmontabile asupra drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, privite atât la nivel social, comunitar sau local, cât şi la nivel individual, consecinţe generate de executarea respectivului act administrativ. Legiuitorul constituant a configurat dreptul de tutelă administrativă ca prerogativă a prefectului, oferindu-i acestuia, în virtutea rolului său constituţional de veghere asupra respectării legii în activitatea administrativă a autorităţilor publice locale, o marjă proprie de apreciere cu privire la formularea acţiunii în anulare împotriva unor acte administrative ale autorităţilor publice locale, însă dacă le consideră ilegale, efectul juridic imediat prevăzut expres de Constituţie este cel de suspendare de drept. Prin urmare, facultativă este doar introducerea acţiunii în anulare de către prefect, iar demersul judiciar astfel iniţiat generează automat, chiar în temeiul art. 123 alin. (5) teza finală din Constituţie, un efect suspensiv de drept asupra executării actului administrativ atacat de prefect (a se vedea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, sau Decizia nr. 1.353 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008).
    20. La paragraful 25 al Deciziei nr. 643 din 7 noiembrie 2024, precitată, Curtea a reţinut că dreptul constituţional al prefectului de tutelă administrativă este preluat şi detaliat în prezent la nivel infraconstituţional prin dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004 (art. 3) şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, [art. 249 alin. (4), art. 252 alin. (1) lit. c) şi art. 255], texte care prevăd, în esenţă, obligaţia prefectului de a asigura verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale, sens în care stabilesc prerogativa acestuia de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele pe care le consideră ilegale şi care sunt emise de aceste entităţi publice. De asemenea, Curtea a mai reţinut că natura juridică de act administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice locale pe care o au autorizaţiile de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor incidente din cuprinsul celor două acte normative mai sus menţionate (a se vedea Decizia nr. 643 din 7 noiembrie 2024, paragraful 26).
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 643 din 7 noiembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 17 ianuarie 2025.

    21. Or, contrar normelor constituţionale ale art. 123 alin. (5), dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 condiţionează efectul de suspendare de drept a actului administrativ atacat de prefect de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: (i) prefectul să solicite în mod expres, prin acţiunea în anulare sau printr-o cerere separată şi accesorie, suspendarea autorizaţiei de construire sau de desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei; (ii) instanţa să soluţioneze favorabil cererea de suspendare a prefectului, considerând-o întemeiată. Cu privire la prima condiţionalitate, Curtea a reţinut că Legea fundamentală stabileşte la art. 123 alin. (5) prerogativa prefectului doar cu privire la formularea, în funcţie de propria sa marjă de apreciere, a unei acţiuni în anulare a unui act administrativ, şi nu cu privire la cererea expresă de suspendare a actului administrativ atacat, întrucât suspendarea intervine de drept, direct în temeiul textului constituţional anterior menţionat şi al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 - lege generală în materia contenciosului administrativ -, fără ca prefectul să fie obligat printr-o normă legală să formuleze o cerere distinctă în acest sens. Cu referire la a doua condiţionalitate, Curtea a observat că norma imperativă cuprinsă la art. 123 alin. (5) teza finală din Constituţie obligă instanţa de judecată să constate suspendarea de drept a actului administrativ atacat de prefect, până la soluţionarea cauzei pe fond, fără a fi necesar ca prefectul să mai formuleze distinct o cerere de suspendare asupra căreia instanţa de judecată să îşi exercite dreptul de apreciere.
    22. Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 contravin prevederilor art. 123 alin. (5) teza finală din Constituţie.
    23. Prin urmare, având în vedere soluţia de neconstituţionalitate, precum şi data sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    24. Sub acest aspect, Curtea reţine că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32).
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Cristal Turism - S.R.L., cu sediul în Cluj-Napoca, şi Societatea Someşul Cald Producţie - S.R.L., cu sediul în Floreşti, în Dosarul nr. 249/117/2023 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 698 din 17 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016