Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 697 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 697 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 593 din 26 iunie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea G 500 Investment - S.A. din Apahida în Dosarul nr. 970/117/2020 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.862D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 septembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2024, când, având în vedere imposibilitatea constituirii cvorumului legal de şedinţă, în temeiul art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege, a amânat pronunţarea pentru data de 7 noiembrie 2024 şi apoi, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 17 decembrie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 29 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 970/117/2020, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea G 500 Investment - S.A. din Apahida într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui act emis de o autoritate publică locală, respectiv a unei autorizaţii de construire.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că norma legală criticată încalcă flagrant textele constituţionale invocate, restrângând sfera persoanelor care pot formula acţiuni în anularea autorizaţiilor de construire/desfiinţare.
    5. Se afirmă că reclamanta - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - este proprietara reţelei de gaze naturale din comuna Apahida, satul Sânnicoară, judeţul Cluj, iar racordul, ce constituie obiectul autorizaţiei de construire a cărei anulare se solicită, este realizat pe proprietatea acesteia, fără acordul său.
    6. Se consideră că actul administrativ atacat încalcă drepturile şi interesele sale legitime, iar noua formă a art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 nu îi conferă posibilitatea de a ataca acest act în instanţă, singurul care are legitimitate procesuală activă într-un astfel de demers judiciar fiind prefectul. Mai mult, textul legal criticat instituie o dublă restricţionare a accesului liber la justiţie, întrucât acţiunea în anularea autorizaţiei de construire poate fi declarată doar de către prefect şi acţiunea poate fi iniţiată de prefect doar în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. Astfel, prin menţinerea acestui unic text de lege, se îngreunează excesiv controlul privind legalitatea autorizaţiei de construire, ajungându-se practic la imposibilitatea analizării legalităţii acestui tip de act administrativ. Prin urmare, excluderea posibilităţii oricărei alte persoane de a contesta un astfel de act administrativ goleşte de conţinut dreptul de acces liber la justiţie. În acest context se menţionează norme din ordinea juridică internaţională care prevăd principiul accesului liber la justiţie, respectiv art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 3 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 47 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    7. Se consideră că inserarea dublei restricţionări a accesului la justiţie, şi anume a introducerii acţiunii doar de către prefect şi doar în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii, ridică serioase semne de întrebare cu privire la legitimitatea scopului urmărit de legiuitor.
    8. Se menţionează că situaţia autoarei excepţiei este similară situaţiei autorului din Cauza Philis împotriva Greciei, cauză în care Philis, cu toate că era inginerul care s-a ocupat de design, a trebuit, pentru realizarea drepturilor sale, să se adreseze unui terţ, şi anume Camerei Tehnice a Greciei, fiind dependent de intervenţia acesteia, ceea ce a determinat Curtea Europeană a Drepturilor Omului să afirme că Philis a fost în imposibilitatea de a demara proceduri judiciare, în mod direct şi independent, pentru a obţine sumele de bani de la propriii clienţi, aspecte care încalcă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.
    9. Se afirmă că, în speţă, autoarea excepţiei este dependentă de voinţa prefectului în ceea ce priveşte exercitarea acţiunii pentru anularea autorizaţiei de construire, cu toate că autorizaţia se referă la un racord efectuat pe proprietatea sa.
    10. Chiar în ipoteza în care prezenta excepţie ar fi fost generată de un litigiu referitor la anularea unui alt tip de autorizaţie de construire, formulată de un alt proprietar (persoană fizică sau juridică), logica presupune ca acţiunea să poată fi introdusă de către persoanele interesate, iar nu doar de către prefect, care îndeplineşte o funcţie publică, fără interes în a analiza situaţia concretă a unui anumit individ sau a unei anumite entităţi.
    11. Se precizează că trebuie avut în vedere faptul că dreptul de acces la justiţie constituie, în egală măsură, o componentă fundamentală a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la o instanţă, pentru care „dreptul de acces“, şi anume dreptul de a sesiza instanţa în materie civilă, constituie un aspect esenţial [Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 36; Hotărârea din 15 martie 2018, pronunţată în Cauza Nait-Liman împotriva Elveţiei (MC), paragraful 113], precum şi de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Codul de procedură civilă.
    12. Se mai susţine încălcarea principiului securităţii juridice de către autoritatea legiuitoare, fapt ce determină şi o încălcare a art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Printre coordonatele principiului securităţii juridice se află exigenţele accesibilităţii, previzibilităţii şi stabilităţii legii, exigenţe ce nu au fost întrunite în cazul dispoziţiei legale criticate, fiind încălcate normele de tehnică legislativă, care sunt obligatorii la elaborarea oricărui act normativ, aşa cum statuează imperativ art. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    13. Se menţionează că este evident că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 încalcă normele de tehnică legislativă şi, în consecinţă, principiul securităţii juridice, întrucât norma juridică criticată, pe de o parte, nu are un caracter stabil, iar, pe de altă parte, contrazice art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, act normativ cu forţă juridică superioară.
    14. Se consideră că, astfel cum reiese din istoricul modificărilor Legii nr. 50/1991, legiuitorul dă dovadă de lipsă de consecvenţă în ceea ce priveşte persoanele care justifică calitate procesuală, aşa încât aceste dese modificări ale textului legal criticat sunt în contradicţie cu practica existentă la nivelul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a afirmat necesitatea garantării stabilităţii dreptului şi a raporturilor juridice (Hotărârea din 11 septembrie 2019, pronunţată în Cauza C-676/17 Călin împotriva României, paragraful 26; Hotărârea din 3 septembrie 2009, pronunţată în Cauza C-2/08-Amministrazione dell’Economia e delle Finanze şi Agenzia delle entrate împotriva Fallimento Olimpiclub Srl, paragraful 22).
    15. Se arată că prezentei cauze îi este aplicabilă Legea nr. 50/1991, care este o lege ordinară, inferioară în raport cu Legea nr. 554/2004. În condiţiile în care legea organică în materia contenciosului administrativ prevede dreptul oricărei persoane ale cărei interese legitime sau drepturi au fost afectate de un act administrativ de a-l supune controlului de legalitate al instanţei, a interveni printr-o lege ordinară în sensul restrângerii acestui drept este neconstituţional. Nu există niciun dubiu că, procedând în această manieră, legiuitorul a încălcat principiul securităţii juridice, de esenţa căruia sunt previzibilitatea şi claritatea normei juridice.
    16. Se mai susţine că textul de lege criticat este vădit discriminatoriu, acordând legitimitate procesuală exclusiv prefectului în acţiunile ce vizează anularea autorizaţiilor de construire emise cu încălcarea dispoziţiilor legale. Discriminarea se produce în favoarea instituţiei prefectului şi în defavoarea numeroaselor persoane ale căror drepturi sunt periclitate de autorizaţii de construire emise nelegal şi pe care, în mod absurd, nu le pot ataca în mod direct, ci doar prin apelul la înţelegerea şi disponibilitatea prefectului.
    17. În concluzie, se susţine că, având în vedere cele menţionate, dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 aduc atingere principiului accesului liber la justiţie, principiului securităţii juridice şi principiului nediscriminării.
    18. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 contravine art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, se arată că, în speţă, prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, legiuitorul a înţeles să elimine total posibilitatea contestării nelegalităţii unei autorizaţii de construire pentru orice persoană ale cărei drepturi sunt afectate de un astfel de act administrativ emis nelegal, recunoscând, în exclusivitate, prefectului calitatea de titular al acţiunii în anularea unei autorizaţii de construire. Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă, iar nu iluzorie, pur teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către o persoană interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie.
    19. Din istoricul modificărilor art. 12 din Legea nr. 50/1991 se vădeşte o lipsă de consecvenţă a legiuitorului sub aspectul stabilirii titularului acţiunii în anularea autorizaţiei de construire emise nelegal, însă din această perspectivă nu se poate susţine că textul art. 12 alin. (1) contravine principiului securităţii juridice, raportat la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cu toate că au suferit modificări multiple într-o perioadă de timp scurtă (prin Legea nr. 193/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar ulterior prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii) nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate au o formulare neclară, ambiguă şi imprevizibilă pentru un cetăţean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate ale legii. Aşadar, dispoziţiile criticate nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5).
    20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii, ca urmare a introducerii acţiunii de către prefect, în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.“
    24. Autoarea excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 643 din 7 noiembrie 2024*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţiile legislative cuprinse atât la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, care nu permit persoanelor vătămate să atace la instanţele de contencios administrativ o autorizaţie de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, cât şi la art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, care nu conferă efect suspensiv de drept acţiunii în anulare promovate de prefect împotriva unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, sunt neconstituţionale.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 643 din 7 noiembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 17 ianuarie 2025.

    26. Astfel, în ceea ce priveşte art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, pentru a ajunge la această soluţie, prin decizia menţionată, paragrafele 36-44, Curtea a reţinut că forma iniţială a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, legea fiind republicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997. Următoarea republicare a avut loc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, actului normativ examinat fiindui modificat titlul în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. În această formă, anterior oricărei alte intervenţii legislative, dispoziţiile art. 12 alin. (1) prevedeau că: „(1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare poate fi cerută, în condiţiile legii, şi de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii.“
    27. Aşadar, în redactarea ultimei republicări a Legii nr. 50/1991, titularii dreptului la acţiunea în anularea autorizaţiei de construire sau de desfiinţare erau atât persoanele vătămate, îndreptăţite în condiţiile legii contenciosului administrativ (respectiv ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi, ulterior, ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004) - stabilite în prima teză a alin. (1) al art. 12 -, cât şi, distinct, prefectul, conform tezei finale a aceluiaşi alin. (1).
    28. În acelaşi timp de acţiune a normelor juridice cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, mai sus citate, dispoziţiile art. 12 alin. (2) prevedeau următoarele: „(2) Prin introducerea acţiunii autorizaţia de construire sau de desfiinţare se suspendă de drept şi, pe cale de consecinţă, instanţa va dispune oprirea lucrărilor până la soluţionarea în fond a cauzei.“ Din coroborarea alin. (1) şi (2) ale art. 12 rezultă că, în această versiune, Legea nr. 50/1991 permitea formularea acţiunii în anulare atât de către persoanele vătămate, cât şi de către prefect, iar în ambele ipoteze introducerea acţiunii în anulare avea efect suspensiv de drept asupra actului administrativ atacat. Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, în această redactare, care stabilea suspendarea de drept a actului administrativ atacat indiferent de titularul acţiunii în anulare, constatând, prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 aprilie 2005, că această soluţie legislativă nu contravine art. 21, 24, 45, 53 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.
    29. Această soluţie legislativă a fost menţinută până la modificarea alin. (2) al art. 12 prin pct. 9 al articolului unic din Legea nr. 119/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 122/2004 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005, în sensul că: „(2) O dată cu introducerea acţiunii se pot solicita instanţei judecătoreşti suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei.“
    30. Ulterior, alin. (1) al art. 12 a fost modificat succesiv, mai întâi prin Legea nr. 193/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 30 octombrie 2019, dobândind următoarea redactare: „(1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către: a) instanţele de contencios administrativ, potrivit legii; b) prefect, în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.“
    31. La scurt timp după această intervenţie normativă, legiuitorul a modificat din nou art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, astfel că, prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 8 ianuarie 2020, textul indicat dobândind următoarea redactare: „(1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii, ca urmare a introducerii acţiunii de către prefect, în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.“
    32. Prin urmare, în această redactare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 restrânge sfera titularilor dreptului la acţiune în anularea autorizaţiilor de construire/desfiinţare, menţionândul pe prefect ca unic titular.
    33. Or, eliminarea dreptului persoanelor vătămate de a ataca un act administrativ emis de o autoritate publică contravine flagrant art. 52 din Constituţie, care garantează acest drept, stabilind, la alin. (2), că reglementarea condiţiilor şi a limitelor exercitării acestuia se stabilesc prin lege organică. Este adevărat că legea organică în materia contenciosului administrativ - şi anume Legea nr. 554/2004 - stabileşte şi detaliază, la nivel infraconstituţional, acest drept constituţional, însă acest din urmă act normativ are rang de lege generală în relaţie cu Legea nr. 50/1991, care are caracter de lege specială, iar potrivit principiului lex specialis derogat lex generali se vor aplica cu prioritate normele speciale, derogatorii de la norma generală, respectiv, în cazul de faţă, cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, care nu mai prevăd posibilitatea persoanelor vătămate de a ataca în instanţă o autorizaţie de construire/ desfiinţare a lucrărilor de construcţii. Prin urmare, în privinţa actelor administrative constând în autorizaţiile de construire şi de desfiinţare a lucrărilor de construcţii, al căror regim juridic este stabilit printr-o lege distinctă, cu caracter special faţă de Legea nr. 554/2004, persoanele vătămate sunt lipsite în mod absolut de posibilitatea atacării lor în justiţie, prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 fiind astfel contrare prevederilor art. 52 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (1) din Constituţie.
    34. Prin urmare, având în vedere soluţia de neconstituţionalitate, precum şi data sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    35. Sub acest aspect, Curtea reţine că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016).
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea G 500 Investment - S.A. din Apahida în Dosarul nr. 970/117/2020 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 697 din 17 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016