Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 694  din 8 noiembrie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 694 din 8 noiembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 248 din 1 aprilie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 257/197/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.944D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererilor de judecare în lipsă depuse la dosar de către Custura Szabar şi Custura Sergiu.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate se circumscrie, în realitate, unei critici aduse hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză. Întrucât întreaga motivare a excepţiei se raportează la respingerea de către instanţa judecătorească a cererii de administrare a unor probe, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată că situaţia extremă când un judecător de fond pronunţă o soluţie fără să administreze nicio probă îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Astfel, neadministrarea niciunei probe echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, ceea ce determină admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare. Prin urmare, Codul de procedură penală prevede garanţii pentru respectarea art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 257/197/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin întro cauză penală.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că încălcarea dispoziţiilor privind oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea trebuie sancţionată cu nulitatea absolută. Încălcarea acestor dispoziţii echivalează, în opinia autorului excepţiei, cu lipsa cercetării judecătoreşti în prima instanţă. Deşi, în baza efectului devolutiv al apelului, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, dar şi a altor probe pertinente concludente şi utile administrate pentru prima dată în apel, acesta nu poate fi însă înţeles ca o administrare a întregului material probator şi deci ca o efectuare a întregii cercetări judecătoreşti de către instanţa de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar.
    6. Susţine că, „în caz contrar, s-ar putea ajunge la situaţii inacceptabile, cum este şi cea din speţă, în care prima instanţă în urma lipsei totale a cercetării judecătoreşti, a soluţionat cauza în fond, considerându-se dispensată de respectarea principiilor care guvernează faza de judecată, întemeindu-se pe împrejurarea că, în baza efectului devolutiv, instanţa superioară va administra ea însăşi probele pe care, din motive subiective, judecătoria nu le-a administrat în mod nemijlocit“.
    7. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 351 din Codul de procedură penală, judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Oralitatea este asigurată prin modul în care legea prevede desfăşurarea şedinţei de judecată, cauza fiind soluţionată cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului. Instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi subiecţi procesuali, astfel că actele procesuale şi procedurale care dau conţinut şedinţei de judecată sunt îndeplinite direct în faţa completului de judecată. Totodată, toate probele administrate în faţa instanţei trebuie supuse discuţiei părţilor/apărătorului şi procurorului. Aceasta constituie o garanţie a procesului echitabil. Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Mai mult, prin respingerea audierii unor martori propuşi de către inculpat, prin încheiere motivată, nu înseamnă că se încalcă principiul oralităţii, nemijlocirii ori contradictorialităţii ori că legea este lipsită de claritate, previzibilitate şi predictibilitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanţa de apel poate readministra probele administrate de prima instanţă şi poate administra probe noi, în condiţiile art. 100 din acelaşi act normativ. Prin urmare, o cauză nu poate fi trimisă spre rejudecare primei instanţe pe motiv că nu au fost audiaţi toţi martorii propuşi de inculpat, astfel că o atare nulitate absolută nu poate fi prevăzută în art. 281 din Codul de procedură penală.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul susţine, în principal, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate. Astfel, dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură penală nu sunt criticate pentru ceea ce conţin, ci pentru ceea ce nu conţin. Rezultă că autorul doreşte de fapt completarea textelor de lege criticate, ceea ce excedează, în opinia Guvernului, competenţei Curţii Constituţionale.
    10. În subsidiar, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului constituie, potrivit art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, atribute exclusive ale legiuitorului infraconstituţional. Cele două articole ale Legii fundamentale fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Astfel, dispoziţiile de lege criticate, care instituie sancţiunea nulităţii absolute numai pentru anumite nerespectări ale dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea procesului penal, nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
    11. Avocatul Poporului arată că norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Susţine că regimul juridic al celor două forme ale nulităţii, sub aspectul cazurilor în care pot fi invocate şi al momentului până la care pot fi invocate, reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Prin urmare, textele legale criticate nu sunt de natură a încălca prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    12. Apreciază că celelalte norme constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză. Mai mult, Avocatul Poporului apreciază că susţinerile autorului excepţiei tind la completarea textului legal, prin adăugarea în enumerarea cazurilor care atrag nulitatea absolută a celui privitor la necompetenţa organului de urmărire penală. Or, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională. Astfel, în concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    "(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:
    a) compunerea completului de judecată;
    b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
    c) publicitatea şedinţei de judecată;
    d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
    e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
    f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.
(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.
(3) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) poate fi invocată în orice stare a procesului.
(4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:
    a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;
    b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;
    c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei."

    16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 referitor la statul român, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia îşi îndreaptă critica de neconstituţionalitate împotriva modului în care instanţa judecătorească de prim grad a realizat cercetarea judecătorească. În esenţă, autorul excepţiei apreciază că modalitatea de aplicare a normelor procesual penale în cauza sa echivalează, în fapt, cu o lipsă a cercetării judecătoreşti, ce ar trebui sancţionată cu nulitatea absolută.
    18. Curtea reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, întrucât, în esenţă, acesta este nemulţumit de modul în care instanţa judecătorească şi-a exercitat atribuţiile, precum şi de modul în care aceasta a înţeles să aplice dispoziţiile de lege criticate. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat constant că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, acestea intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a reţinut că a acţiona diferit ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, paragraful 22, şi Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21).
    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 257/197/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016