Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 692 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 692 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 629 din 4 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului şi a Legii nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi şi alţii în Dosarul nr. 1.067/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 921D/2023.
    2. La apelul nominal răspund Georgiana Mergiani şi Dan Emil Georgescu, în calitate de autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, asistaţi de domnul Ion Dragne şi de doamna Eveline Joiţa, avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, care îi reprezintă şi pe ceilalţi autori ai excepţiei. Lipseşte partea Ministerul Sănătăţii. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului Ion Dragne, avocat al autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, sens în care arată că prevederile art. 2 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 şi Legea nr. 212/2021 încalcă, în esenţă, dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41, 47 şi art. 73 alin. (3) lit. n). Cu titlu preliminar, arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi subliniază că, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 a fost modificată în anul 2022, soluţia legislativă criticată, referitoare la privarea absolvenţilor facultăţilor de medicină dentară şi farmacie de dreptul de a beneficia de un loc la rezidenţiat, se menţine. Susţine caracterul vădit discriminatoriu al prevederilor legale criticate şi arată că, începând cu anul 2021, Guvernul a propus Parlamentului modificarea prevederilor legale adoptate în anul 2009, care prevedeau că în cazul în care absolvenţii facultăţilor de medicină dentară şi farmacie promovează examenul de rezidenţiat, statul susţine financiar numărul de locuri, astfel încât toţi candidaţii promovaţi să poată accesa un loc sau un post de rezidenţiat. În anul 2021, Parlamentul a introdus o limitare pentru absolvenţii facultăţilor de medicină dentară şi farmacie, în sensul că au dreptul să beneficieze de suplimentarea cifrei de şcolarizare la rezidenţiat exclusiv absolvenţii facultăţilor de medicină care au promovat acest examen, unicul argument prezentat fiind lipsa resurselor bugetare. Or, în realitate, nu există niciun motiv pentru a justifica existenţa unei diferenţe de regim juridic între absolvenţii aceleiaşi universităţi, care beneficiază de o bază de pregătire comună şi care răspund aceloraşi nevoi ale societăţii.
    4. În continuare, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Eveline Joiţa invocă încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţie, sens în care susţine că modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009, operată prin Legea nr. 212/2021, se circumscrie domeniului privind organizarea generală a învăţământului, care aparţine legii organice, şi că, pentru a fi respectate dispoziţiile art. 75 şi ale art. 76 din Constituţie, era necesară adoptarea unei legi organice. Or, Legea nr. 212/2021 nu a fost adoptată ca lege organică şi, în consecinţă, este neconstituţională, în ansamblul său. De asemenea, susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la principiul securităţii juridice şi la exigenţele de previzibilitate şi predictibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodată, susţine încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi ale art. 47 din Constituţie, sens în care face referire la motivele expuse pe larg în cuprinsul excepţiei de neconstituţionalitate şi, în consecinţă, solicită admiterea acesteia.
    5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţie stabilesc că organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică. Rezidenţiatul, ca formă de pregătire postuniversitară pentru absolvenţii facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie, este prevăzut de art. 174 alin. (8) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, lege organică. Potrivit tezei finale a prevederilor legale menţionate, organizarea şi finanţarea rezidenţiatului se reglementează prin acte normative specifice. Domeniul reglementat prin Legea nr. 212/2021, criticată în prezenta cauză, nu intră în domeniul de incidenţă al legii organice, stabilit de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţie. De asemenea, arată că dispoziţiile legale criticate prevăd că pentru absolvenţii facultăţilor de medicină există posibilitatea suplimentării numărului de locuri la rezidenţiat, atunci când numărul candidaţilor pentru domeniul medicină promovaţi este net superior cifrei de şcolarizare anunţate iniţial. În aceste condiţii, subliniază că prevederile legale criticate nu creează o obligaţie în sarcina ministrului sănătăţii, ci doar instituie posibilitatea suplimentării numărului de locuri la rezidenţiat. În acelaşi timp, nici pentru beneficiari nu se stabileşte un drept, ci se deschide o vocaţie cu privire la posibilitatea suplimentării numărului de locuri. Într-adevăr, în reglementarea anterioară, textul legal stabilea obligaţia suplimentării numărului de locuri pentru candidaţii promovaţi, însă acesta a suferit modificări, iar soluţia legislativă în prezent în vigoare exclude întru totul posibilitatea suplimentării. Reglementarea unor asemenea aspecte este de competenţa legiuitorului. Invocarea încălcării principiului egalităţii în drepturi este neîntemeiată, având în vedere că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acest principiu vizează egalitatea între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 31 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.067/2/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului şi a Legii nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unor acte administrative referitoare la suplimentarea numărului de locuri la rezidenţiat doar pentru domeniul medicină.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care instituie posibilitatea de suplimentare a cifrei de şcolarizare doar pentru rezidenţiatul în domeniul medicină, cu excluderea domeniului medicină dentară şi a domeniului farmacie. Autorii arată că modalitatea de reglementare criticată este discriminatorie şi lipseşte destinatarul legii de orice posibilitate de predictibilitate cu privire la viitorul şi cariera sa.
    8. Autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă.
    9. Sub aspect extrinsec, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2021, precum şi articolul unic din Legea nr. 212/2021 au fost adoptate pe calea unei legi ordinare, contrar art. 73 alin. (3) lit. n) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Astfel, se arată că obiectul reglementării Legii nr. 212/2021 referitor la modalitatea de desfăşurare a rezidenţiatului şi la cifra de şcolarizare, întrucât vizează organizarea generală a învăţământului, este de natură organică şi, în consecinţă, reglementarea sa trebuie realizată pe calea unei legi organice, nu ordinare. În acest sens sunt invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, potrivit cărora rezidenţiatul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, stomatologie şi farmacie şi se arată că formarea profesională, concretizată în cauză, prin formarea în cadrul rezidenţiatului, reprezintă o formă a învăţământului, aflată în strânsă legătură cu dreptul la muncă. Întrucât materia reglementată prin dispoziţiile legale criticate este de domeniul unei legi organice, prima Cameră sesizată ar fi trebuit să fie Camera Deputaţilor, iar legea trebuia adoptată cu votul majorităţii fiecărei Camere.
    10. Sub aspect intrinsec, autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate nu respectă exigenţele de previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice şi încalcă principiul securităţii juridice. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte organizarea rezidenţiatului în domeniile medicină dentară şi farmacie, există un climat legislativ instabil, deoarece modificările aduse art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 prin Legea nr. 212/2021 au intervenit cu mai puţin de 4 luni înainte de susţinerea concursului de rezidenţiat şi au stabilit posibilitatea de suplimentare a cifrei de şcolarizare doar pentru domeniul medicină. Or, anterior acestei modificări, destinatarii normei cunoşteau regula potrivit căreia Ministerul Sănătăţii are obligaţia suplimentării locurilor de rezidenţiat, astfel încât, în urma rezultatelor, toţi candidaţii care au promovat vor accesa un loc/post.
    11. Totodată, autorii excepţiei consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează un regim discriminatoriu între candidaţii la concursul de rezidenţiat în domeniul medicină, pe de o parte, şi cei din domeniile medicină dentară şi farmacie, pe de altă parte. Astfel, edictarea unei norme care acordă o suplimentare de locuri doar pentru domeniul medicină, deşi rezidenţiatul este o formă specifică de învăţământ pentru trei domenii (medicină, medicină dentară şi farmacie), reprezintă un comportament discriminatoriu. Or, rezidenţiatul se adresează tuturor absolvenţilor licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie, care, de fapt, se află în aceeaşi situaţie. Restrângerea posibilităţii absolvenţilor licenţiaţi ai facultăţilor de medicină dentară şi farmacie de a accede la rezidenţiat are caracter discriminatoriu şi îngrădeşte dreptul acestora de a se specializa şi de a lucra în anumite domenii, întrucât nu există o alternativă privată pentru cursurile rezidenţiatului. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind principiul legalităţii, principiul securităţii juridice şi nediscriminarea.
    12. De asemenea se arată că, de vreme ce candidatul îndeplineşte toate condiţiile legale de participare la concursul de rezidenţiat şi obţine punctajul de promovare, respectiv de peste 60%, neatribuirea unui loc/post de rezidenţiat este o conduită culpabilă a Ministerului Sănătăţii. Restrângerea numărului persoanelor care pot accede la cursurile de rezidenţiat, prin nesuplimentarea locurilor, în domeniul medicinei stomatologice şi al farmaciei reprezintă o măsură disproporţionată în raport cu scopul urmărit de legiuitor, care constă în realizarea unor reduceri ale bugetului alocat rezidenţiatului. Se încalcă astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi ale art. 47 alin. (1) privind dreptul la un nivel de trai decent.
    13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. Reţine că rezidenţiatul nu se circumscrie domeniilor de reglementare prin lege organică şi, în consecinţă, dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 73 alin. (3) lit. n), art. 75 alin. (1) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie.
    16. Referitor la invocarea încălcării cerinţei de previzibilitate a normelor juridice, Guvernul arată că norma criticată a stabilit cu suficientă claritate faptul că suplimentarea cifrei de şcolarizare anunţate iniţial pentru domeniul medicină se poate face până la repartiţia candidaţilor, astfel încât toţi candidaţii promovaţi să poată accesa un loc sau un post de rezidenţiat. Într-adevăr, norma nu mai prevede posibilitatea unei astfel de suplimentări şi pentru domeniul farmacie şi pentru cel al stomatologiei, însă, pe de o parte, nici pentru domeniul medicină suplimentarea nu mai reprezintă o certitudine, iar, pe de altă parte, absolvenţii facultăţilor de farmacie şi stomatologie cunosc noua reglementare înainte de a susţine examenul de rezidenţiat. Prin urmare, aceştia îşi pot orienta conduita după noua regulă şi, în consecinţă, nu se pune problema lipsei de previzibilitate a reglementării analizate. De asemenea, consideră că nu este încălcat principiul constituţional al nediscriminării, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 800 din 7 decembrie 2021.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocaţilor autorilor excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, şi Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 iulie 2021.
    20. Curtea observă că prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021. Ulterior, prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind unele măsuri din domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 24 iunie 2022, având următorul cuprins: „Cifra de şcolarizare pentru rezidenţiat este stabilită anual prin ordin al ministrului sănătăţii. La stabilirea cifrei de şcolarizare se are în vedere capacitatea de pregătire disponibilă comunicată de instituţiile de învăţământ superior cu profil medical acreditate, până cel târziu la data de 1 august a fiecărui an. Pentru domeniul medicină, cifra de şcolarizare este cel puţin egală cu numărul absolvenţilor cu diplomă de licenţă din promoţia anului în curs.“ De asemenea, potrivit art. I pct. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2022, sintagmele „medic dentist“, „medicină dentară“ şi „Colegiul Medicilor Dentişti din România“ din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 se înlocuiesc cu sintagmele „medic stomatolog“, „stomatologie“ şi „Colegiul Medicilor Stomatologi din România“.
    21. Întrucât, în cauză, autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, precum şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, ce vizează strict prevederile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, disociabile în sine de celelalte prevederi ale legii, şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, care au următorul cuprins:
    "Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74 din 10 decembrie 2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 11 decembrie 2019, cu următoarele modificări şi completări:
    1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduc două noi puncte, cu următorul cuprins:
    - La articolul 2, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    (3) Cifra de şcolarizare pentru rezidenţiat este cel puţin egală cu numărul de locuri reprezentând totalul absolvenţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie cu diplomă de licenţă din promoţia anului în curs, cumulat cu numărul de posturi conform art. 18, stabilită prin ordin al ministrului sănătăţii. În cazul în care numărul candidaţilor pentru domeniul medicină care promovează examenul de rezidenţiat este mai mare decât cifra de şcolarizare iniţial anunţată, aceasta se poate suplimenta până la repartiţia candidaţilor, astfel încât toţi candidaţii promovaţi să poată accesa un loc sau un post de rezidenţiat. Ministerul Finanţelor asigură resursele financiare necesare şcolarizării prin rezidenţiat la nivelul cifrelor de şcolarizare aprobate."

    22. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 47 alin. (1) privind dreptul la un nivel de trai decent, art. 73 alin. (3) lit. n) privind reglementarea prin lege organică a organizării generale a învăţământului, art. 75 alin. (1) privind sesizarea Camerelor şi art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor organice.
    23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, sub aspect extrinsec, criticile formulate vizează neconstituţionalitatea articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021, fiind invocată încălcarea exigenţelor constituţionale privind adoptarea legilor organice şi a regulilor constituţionale privind domeniile rezervate legilor organice, iar sub aspect intrinsec, pretinsa discriminare între candidaţii la concursul de rezidenţiat în domeniul medicină, pe de o parte, şi cei din domeniile stomatologie şi farmacie, pe de altă parte, având în vedere posibilitatea suplimentării cifrei de şcolarizare doar pentru rezidenţiatul în domeniul medicină.
    24. Analizând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, raportate la dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. n), ale art. 75 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile cuprinse în legea supusă controlului de constituţionalitate, prin care a fost aprobată o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, referitoare la modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 este o lege cu caracter ordinar. De altfel, aşa cum rezultă şi din menţiunea finală a acesteia, care atestă că „legea a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată“, legea a fost adoptată cu majoritatea cerută de Constituţie pentru o lege ordinară. Sub acest aspect, Curtea reţine că regimul juridic al organizării şi finanţării rezidenţiatului nu poate fi circumscris domeniului prevăzut la art. 73 alin. (3) lit. n) - „organizarea generală a învăţământului“ -, care vizează cadrul legal pentru exercitarea, sub autoritatea statului român, a dreptului fundamental la învăţătură, respectiv reglementările referitoare la structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional.
    25. În acelaşi timp, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului nu conţine dispoziţii care reglementează domeniul ce poate fi legiferat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. n), exclusiv prin intermediul legilor organice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.374 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 28 ianuarie 2009).
    26. În consecinţă, reţinând că dispoziţiile criticate din Legea nr. 212/2021, sub aspectul reglementărilor pe care le cuprind cu privire la organizarea rezidenţiatului, nu se încadrează în sfera de incidenţă a dispoziţiilor constituţionale privind reglementarea prin lege organică a organizării generale a învăţământului, Curtea constată că dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. n), art. 75 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt, sub niciun aspect, încălcate.
    27. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intrinsecă, formulată prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea observă că prevederile legale criticate instituie reguli referitoare la organizarea examenului de rezidenţiat. Astfel, dispoziţiile art. 2 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 instituie imperativ regula stabilirii cifrei de şcolarizare pentru rezidenţiat, astfel încât aceasta să fie cel puţin egală cu numărul de locuri reprezentând totalul absolvenţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie cu diplomă de licenţă din promoţia anului în curs, cumulat cu numărul de posturi conform art. 18, stabilită prin ordin al ministrului sănătăţii. În acelaşi timp, dispoziţiile art. 2 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 instituie posibilitatea suplimentării cifrei de şcolarizare pentru rezidenţiatul în domeniul medicină, în cazul în care numărul candidaţilor pentru acest domeniu care promovează examenul de rezidenţiat este mai mare decât cifra de şcolarizare iniţial anunţată, astfel încât toţi candidaţii promovaţi să poată accesa un loc sau un post de rezidenţiat.
    28. Curtea constată, aşadar, că dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte organizarea examenului de rezidenţiat, exprimată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea (...) sănătăţii publice“.
    29. În acelaşi timp, Curtea constată că opţiunea legiuitorului pentru reglementarea posibilităţii suplimentării cifrei de şcolarizare a rezidenţiatului doar pentru domeniul medicină nu poate fi considerată arbitrară, în condiţiile în care categoriile vizate (medicii, pe de o parte, şi, respectiv, medicii stomatologi şi farmaciştii, pe de altă parte) nu sunt într-o situaţie juridică identică. O asemenea concluzie rezultă având în vedere reglementările distincte privind exercitarea profesiilor de medic, medic stomatolog şi farmacist (a se vedea în acest sens dispoziţiile titlului XII: Exercitarea profesiei de medic, ale titlului XIII: Exercitarea profesiei de medic stomatolog şi ale titlului XIV: Exercitarea profesiei de farmacist din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare).
    30. În consecinţă, Curtea reţine că, din perspectiva regulilor de exercitare a profesiei, situaţia juridică în care se află absolvenţii cu diplomă de licenţă ai facultăţilor de medicină nu este identică celei a absolvenţilor cu diplomă de licenţă ai facultăţilor de stomatologie şi farmacie, astfel că şi tratamentul juridic instituit poate fi diferit. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. Inegalitatea care rezultă din diferenţa de situaţii poate justifica reguli distincte, în funcţie de scopul legii. De asemenea, Curtea a stabilit că textul art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Totodată, Curtea a mai statuat că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, sau Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997).
    31. Diferenţierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie şi se justifică, în ceea ce priveşte reglementarea posibilităţii suplimentării cifrei de şcolarizare la rezidenţiat doar pentru domeniul medicină, prin organizarea distinctă şi diferită, din perspectiva exercitării profesiei, a celor trei categorii socioprofesionale (medic, medic stomatolog şi farmacist), prin natura diferită a activităţii efectiv desfăşurate, precum şi prin raportare la preocupările statului de a organiza şi de a dimensiona cât mai eficient activitatea în cadrul sistemului de sănătate, având în vedere şi raţiuni de ordin bugetar.
    32. Reţinând că soluţia legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, Curtea subliniază că instanţa de contencios constituţional nu poate modifica opţiunea legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăşi să preia atribuţii şi competenţe specifice autorităţii legiuitoare, intruzionând în prerogativele constituţionale ale acesteia.
    33. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată netemeinicia criticii de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
    34. Referitor la critica de neconstituţionalitate prin care se susţine încălcarea dreptului la muncă, consacrat de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că organizarea accesului la specializarea prin rezidenţiat, ca forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, stomatologie şi farmacie, se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru rezidenţiat nu reprezintă o limitare de natură să încalce dreptul la muncă. Înscrierea la concursul de rezidenţiat echivalează cu exercitarea alegerii libere a profesiei, persoana interesată fiind implicit de acord cu această condiţie şi cu faptul că urmează să se supună prevederilor legale instituite în acest sens.
    35. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile (a se vedea Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 29, şi Decizia nr. 55 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 mai 2015, paragraful 18).
    36. În consecinţă, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.
    37. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine că, referitor la principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice, a statuat că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţie, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008). În legătură cu principiul securităţii juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Curtea europeană a mai statuat că, „odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).
    38. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că impunerea de reguli şi obligaţii noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerinţe legislative reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale sub aspectul principiului securităţii juridice şi al principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea (a se vedea Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
    39. Plecând de la aceste considerente, Curtea observă că, în cauza de faţă, modificările aduse normelor în vigoare privind organizarea rezidenţiatului nu afectează regulile esenţiale privind accesul la specializarea prin rezidenţiat, ci se circumstanţiază evoluţiei realităţilor economice şi sociale de la nivelul statului, căruia îi revine sarcina asigurării funcţionalităţii sistemului de sănătate, fără să afecteze concepţia generală a reglementării de bază, potrivit căreia accesul la pregătirea prin rezidenţiat se realizează prin concurs, expresie a unei selecţii bazate pe criteriul meritocraţiei (a se vedea art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009).
    40. De asemenea, Curtea observă că legea nu impune ministrului sănătăţii obligaţia de a suplimenta cifra de şcolarizare la rezidenţiat pentru domeniul medicină, ci creează o asemenea posibilitate, justificată de raţiuni ce ţin de organizarea eficientă şi adaptată nevoilor specifice de personal specializat în cadrul sistemului de sănătate la un anumit moment şi de resursele bugetare disponibile.
    41. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate prin conţinutul lor normativ nu pot fi considerate de natură să afecteze principiul securităţii juridice.
    42. Referitor la pretinsa încălcare a principiului legalităţii, invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că acest principiu presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).
    43. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt redactate cu precizie şi claritate, într-un stil specific normativ, permiţând destinatarilor lor să îşi adapteze în mod corespunzător conduita la exigenţele juridice.
    44. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu exigenţele constituţionale analizate şi, prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală.
    45. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent.
    46. Întrucât nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, nu se poate reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
    47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Abou Adal Bachar, Lorena Diana Acatincăi şi alţii în Dosarul nr. 1.067/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 1 din Legea nr. 212/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, precum şi pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu referire la art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 692 din 17 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"