Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, obiecţie formulată de 44 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi 7 deputaţi neafiliaţi. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.011 din 5 octombrie 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.197A/2022. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia formulează exclusiv critici de neconstituţionalitate extrinsecă. În acest sens, se susţine că legea criticată - care a fost iniţiată de Guvernul României în anul 2022 sub denumirea „Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative“ - face parte din categoria legilor ordinare şi încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 61 alin. (1), ale art. 76 alin. (3) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie. 4. Potrivit primei critici de neconstituţionalitate extrinsecă, se susţine că legea criticată contravine prevederilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, referitor la stabilirea sursei de finanţare. Astfel, se susţine că la Camera Deputaţilor, care este Cameră decizională, a fost introdusă în lege o prevedere care stabilea că, prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4^1), începând cu data de 1 noiembrie 2022, cuantumul brut al indemnizaţiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată stabilit potrivit legii pentru anul 2021. 5. Se susţine că textul criticat a fost introdus pe calea unui amendament, care menţionează necesitatea majorării indemnizaţiilor persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale. S-a arătat că salarizarea personalului din cadrul primăriilor se limitează la nivelul indemnizaţiei de viceprimar, astfel că este necesară majorarea acestei indemnizaţii pentru a putea majora şi salariile personalului din cadrul aparatelor de lucru ale primăriilor. Totodată, se susţine că, în mod declarat, textul criticat este introdus cu asumarea de către autori a impactului asupra cheltuielilor salariale, în sensul creşterii acestora. În aceste condiţii, evaluarea impactului şi indicarea sursei de finanţare ar fi fost obligatorii. 6. Se invocă şi considerente din Decizia Curţii Constituţionale nr. 643 din 24 septembrie 2020, paragraful 71, referitoare la neîndeplinirea obligaţiei solicitării fişei financiare şi a stabilirii sursei de finanţare. 7. Se arată că, potrivit art. 30 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, orice propunere legislativă trebuie însoţită de expunerea de motive, instrument de prezentare şi motivare care trebuie să cuprindă, între altele, o secţiune privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli de venituri. De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010 şi considerente din Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 5 februarie 2020. 8. Totodată, se arată că trebuie avute în vedere resursele financiare limitate în contextul crizei energetice, respectiv fondurile alocate pentru compensarea facturilor, existând obligaţia, consacrată (şi) constituţional, de a cheltui în mod judicios resursele publice. 9. În formularea celei de-a doua critici de neconstituţionalitate extrinsecă, se susţine că legea criticată contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 75 şi ale art. 76 alin. (3) din Constituţie, în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurii parlamentare de adoptare a legilor. 10. În acest sens, se reţine că legea criticată, adoptată în procedură de urgenţă, a fost înregistrată la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, în data de 26 septembrie 2022. Termenul pentru depunerea raportului de către comisiile de raport - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială - a fost stabilit pentru data de 4 octombrie 2022, iar termenul pentru depunerea de amendamente a fost stabilit pentru data de 29 septembrie 2022. Se arată că legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în data de 27 septembrie 2022, cu nerespectarea termenelor stabilite şi cu încălcarea dreptului deputaţilor care nu fac parte din comisiile de raport de a depune amendamente. 11. În aceste condiţii, se susţine că a fost încălcat principiul legalităţii, legea fiind adoptată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor constituţionale ale art. 76 alin. (3) privind adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative cu procedura de urgenţă, a dispoziţiilor art. 118 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu referire la dreptul deputaţilor, al grupurilor parlamentare sau Guvernului de a prezenta amendamente, precum şi a dispoziţiilor art. 66 alin. (4) din acelaşi regulament, privind termenul în care se depun amendamentele. 12. În susţinerea criticilor formulate, se invocă considerente ale deciziilor nr. 261 din 5 mai 2022, paragraful 73; nr. 128 din 6 martie 2019, paragraful 32; nr. 139 din 13 martie 2019, paragraful 85; nr. 128 din 6 martie 2019, paragraful 33 şi nr. 261 din 5 mai 2022, paragrafele 74 şi 75, cu referire la regulile cu caracter procedural incidente în materia legiferării, respectiv regulile constituţionale în privinţa procedurii legislative, dezbaterile publice ale proiectelor de legi, justificarea lor adecvată, existenţa evaluărilor de impact de adoptarea legilor. 13. În concluzie, se susţine că o lege adoptată în astfel de condiţii, mai ales în ipoteza acordării/retragerii unor drepturi cu caracter patrimonial, nu poate avea decât un caracter neconstituţional, atât prin încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), în componenta referitoare la democraţie, şi ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la securitatea juridică a persoanei, cât şi prin încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 75 şi ale art. 76 alin. (3) privind desfăşurarea procedurii parlamentare de adoptare a legilor. 14. În considerarea tuturor argumentelor expuse, se solicită admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (Pl-x nr. 525/2022). 15. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate. 16. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 17. Referitor la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Constituţie, apreciază că motivele formulate nu pot fi reţinute ca viciu de neconstituţionalitate al legii contestate. Observă că obiectul de reglementare al legii criticate îl constituie aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, ale cărei dispoziţii completează prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, în sensul acordării unor majorări de venituri în beneficiul unor categorii de personal plătit din fonduri publice. Susţine că Guvernul a iniţiat demersul reglementării şi, în consecinţă, este asumat de acesta. Arată că, potrivit preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, măsurile dispuse sunt reclamate de dezechilibrele majore generate, la nivelul indicatorilor macroeconomici, de impactul măsurilor de natură sanitară şi economică dispuse pe perioada pandemiei de COVID-19, de scăderea puterii de cumpărare a populaţiei ca urmare a creşterii fără precedent a preţului la energie electrică, gaze naturale şi combustibili şi de creşterea, în ultimul an, a ratei inflaţiei cu aproximativ 15%, pe fondul plafonării, în ultimii doi ani, a drepturilor salariate ale personalului din sectorul bugetar, cu excepţia personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. II - „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi Asistenţă social㻓 - la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unor categorii de personal didactic/de îndrumare/de control din învăţământ. 18. Susţine că, în mod neechivoc, voinţa legiuitorului, configurată în normele juridice criticate, se întemeiază pe imperativul izvorât din complexitatea circumstanţială a momentului. În acest context, susţine că amendamentele aduse în cadrul dezbaterilor parlamentare asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 au urmărit eliminarea inechităţilor dintre diferite categorii de beneficiari ai Legii-cadru nr. 153/2017, fiind mai degrabă un aspect legat de oportunitate. Cu privire la oportunitate, apreciază că aceasta nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate, iar, în sprijinul argumentaţiei mai sus prezentate, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, potrivit căreia Parlamentul poate adopta orice soluţie pe care o consideră oportună şi necesară, şi Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, potrivit căreia un ipotetic control cu privire la aceasta (oportunitate n.a.) excedează în totalitate sferei de competenţă a Curţii Constituţionale. Invocă, totodată, considerente ale deciziilor Curţii Constituţionale nr. 515 din 24 noiembrie 2004, nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 şi nr. 127 din 6 martie 2019. 19. Suplimentar, ca expresie a principiului colaborării dintre Parlament şi Guvern, manifestat în spiritul normelor de loialitate constituţională, observă că, pe parcursul derulării procedurii legislative, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor, Guvernul a fost invitat şi a participat la dezbaterile organizate în cadrul şedinţelor comisiilor de fond (Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a Senatului, respectiv Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor), prin reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi ai Ministerului Finanţelor, în vederea exprimării punctului de vedere asupra proiectului de act normativ, conform legii, aceste aspecte fiind reliefate inclusiv în cuprinsul rapoartelor întocmite asupra proiectului de lege. 20. În ceea ce priveşte invocarea pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 75 şi ale art. 76 alin. (3) din Constituţie, arată că autorii sesizării invocă, în mod neîntemeiat, încălcarea principiului constituţional al legalităţii, cu referire la desfăşurarea procedurii parlamentare de adoptare a legii. Critica adusă prin sesizarea de neconstituţionalitate în discuţie se referă la nerespectarea, în cadrul procedurii legislative, a termenelor regulamentare stabilite şi a dreptului deputaţilor de a depune amendamente. 21. Apreciază că susţinerile mai sus evocate nu pot fi reţinute ca argument în sprijinul ideii neconstituţionalităţii legii criticate. Astfel cum rezultă din fişele proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, disponibile pe paginile de internet ale Senatului (L544/2022) şi Camerei Deputaţilor (PL-x 525/2022), în aplicarea dispoziţiilor referitoare la procedura de urgenţă, prevăzute la art. 114 lit. a) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările ulterioare, respectiv la art. 117 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul în discuţie a fost dezbătut şi adoptat, de drept, în procedură de urgenţă, atât la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, cât şi de Camera Deputaţilor, ca for decizional, întrucât obiectul de reglementare este reprezentat de aprobarea unei ordonanţe de urgenţă. Reţine că unul dintre elementele caracteristice procedurii parlamentare de urgenţă îl constituie micşorarea termenelor regulamentare pentru dezbaterea în comisii şi în plen, întregul proces legislativ desfăşurându-se în interiorul unor termene reduse, fără a crea, astfel, premisele unui viciu de constituţionalitate. 22. Consideră că, în speţă, sunt incidente considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 261 din 5 mai 2022, potrivit cărora în procedura de urgenţă de adoptare a proiectelor de legi sau a propunerilor legislative se pot scurta termenele regulamentare. Reţinând considerentele mai sus evocate, apreciază că „limitările“ aferente dezbaterii şi adoptării proiectelor de lege în procedură de urgenţă, la care se face referire în motivarea deciziei citate, sunt inerente şi pe deplin anticipate şi asumate de către legiuitorul constituant. 23. Faţă de cele expuse, consideră că, pe durata desfăşurării în procedură de urgenţă a procesului legislativ la Senat, precum şi la Camera Deputaţilor, legea criticată a fost dezbătută şi adoptată cu respectarea normelor şi procedurilor parlamentare, cu luarea în considerare a amendamentelor depuse şi dezbătute în cadrul şedinţelor comisiilor permanente sesizate în fond, în interiorul termenelor stabilite de către Biroul permanent al fiecărei Camere, fiind constituţională prin raportare la principiul legalităţii, presupus a fi încălcat. 24. Mai mult, reţine că modul în care au fost comprimate termenele şi intervalele de timp rezultate este o chestiune de aplicare a regulamentelor parlamentare (Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, anterior citată), regulamentele parlamentare nu sunt norme de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate (Decizia nr. 137 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 11 mai 2018, paragraful 36), nerespectarea termenului de depunere a raportului constituie o problemă de aplicare a regulamentelor celor două Camere (Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018, paragraful 45), iar, în măsura în care dispoziţiile regulamentare invocate în susţinerea criticilor nu au relevanţă constituţională, nefiind consacrate expres sau implicit într-o normă constituţională (Decizia nr. 730 din 22 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2017), aspectele invocate de autorii sesizării nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012). 25. Raportat la criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Principiul legalităţii impune obligaţia legiuitorului de a adopta norme care să fie precise, clare şi previzibile. Cu privire la condiţiile de calitate ale actului normativ, remarcă faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a afirmat constant că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012). 26. Subsumat celor mai sus evocate, apreciază că textul normativ contestat este clar, previzibil, având un conţinut precis, destinat unor scopuri bine determinate. Nu poate fi reţinut faptul că amendamentele introduse în conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 prin legea dedusă controlului de constituţionalitate nu sunt însoţite de justificări şi că nu se pot cunoaşte raţiunile care au stat la baza intenţiei legiuitorului primar, în raport cu normele adoptate iniţial de Guvern în ordonanţa menţionată. Raţiunile de reglementare ale legiuitorului sunt intrinsec legate de oportunitatea legislativă, iar cunoaşterea şi aprecierea acestora rămân la latitudinea membrilor Camerelor legiuitoare prin cele două comisii sesizate în fond şi a deputaţilor/senatorilor prezenţi la dezbateri. Răspunderea pentru efectele juridice şi sociale ale normei juridice adoptate de Parlament îi revine acestuia, în timp ce Guvernul este responsabil pentru modul de executare a voinţei legislative a Parlamentului exprimate prin actul de legiferare, prin transpunerea acestuia în administraţia publică.- 27. În considerarea celor arătate, apreciază că principiul constituţional al legalităţii, presupus a fi încălcat, a fost pe deplin respectat de Parlament în procesul de adoptare, în procedură de urgenţă, a legii criticate şi, ca urmare, consideră că afirmaţiile/opiniile autorilor sesizării nu pot fi reţinute, în mod obiectiv, ca viciu în susţinerea neconstituţionalităţii legii criticate, acestea fiind nefondate. 28. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin raportare la criticile formulate. 29. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 138 alin. (5), reţine că instanţa de control constituţional a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că obligativitatea indicării sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de norma constituţională, constituie un aspect distinct de cel al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern. Art. 138 alin. (5) din Constituţie impune stabilirea concomitentă atât a alocaţiei bugetare, ce are semnificaţia unei cheltuieli, cât şi a sursei de finanţare, ce are semnificaţia venitului necesar pentru suportarea acesteia, spre a evita consecinţele negative, pe plan economic şi social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire. Aşadar, norma constituţională nu se referă la existenţa in concreto a unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci la faptul că acea cheltuială să fie previzionată în deplină cunoştinţă de cauză în bugetul de stat pentru a putea fi acoperită în mod cert în cursul anului bugetar. 30. Totodată, prin Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a reţinut că, întrucât nu are competenţa să se pronunţe cu privire la caracterul suficient al resurselor financiare, rezultă că aceasta are doar competenţa de a verifica, prin raportare la art. 138 alin. (5) din Constituţie, dacă pentru realizarea cheltuielii bugetare a fost indicată sursa de finanţare. 31. În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor care impun solicitarea fişei financiare, Curtea a reţinut că, atâta vreme cât dispoziţiile legale generează impact financiar asupra bugetului de stat, obligaţia solicitării fişei financiare incumbă tuturor iniţiatorilor, iar dacă acestea sunt rezultatul unor amendamente admise în cadrul procedurii legislative, prima Cameră sesizată sau Camera decizională, după caz, are obligaţia de a solicita fişa financiară. Curtea a subliniat că nu deputatul sau senatorul trebuie să întocmească fişa financiară, ci Guvernul, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002. Prin urmare, pentru a respecta procedura constituţională de adoptare a unui act normativ care implică o cheltuială bugetară, este suficient ca iniţiatorii actului normativ să facă dovada că, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, au solicitat Guvernului fişa financiară. Netransmiterea fişei financiare în termenul legal de către autoritatea publică ce are obligaţia de a întocmi acest document nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare. Sub acest aspect, Curtea a stabilit că a ridica această competenţă a Guvernului la nivel de regulă constituţională implicit admisă de art. 138 alin. (5) din Constituţie ar echivala cu o condiţie potestativă pură în sensul că orice lege ce are implicaţii bugetare ar putea fi adoptată numai dacă Guvernul a întocmit şi a transmis Parlamentului fişa financiară. Or, dacă Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă/nu este de acord cu ea şi, prin urmare, nu transmite fişa financiară, nu poate bloca procesul legislativ printr-o atitudine omisivă. Un alt aspect vizează faptul că fişa financiară prevăzută de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 nu trebuie confundată cu punctul de vedere emis de Guvern conform art. 11 lit. b^1) din Legea nr. 90/2001, cele două documente generate de Guvern având un regim juridic şi, implicit, finalităţi diferite. Cu privire la efectele pe care le produce lipsa fişei financiare, Curtea a stabilit că, în lipsa unei fişe financiare reactualizate la momentul adoptării legii conform art. 15 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 şi în lipsa unui dialog real între Guvern şi Parlament, nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind aşadar reală. 32. Având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale cu privire la interpretarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, Guvernul apreciază că legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 poate aduce atingere dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, în măsura în care nu s-a solicitat fişa financiară conform art. 15 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, Guvernul fiind în măsură să verifice dacă în cazul acestei legi a fost solicitată sau nu fişa financiară. 33. Referitor la respectarea termenelor procedurale de adoptare a legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 75 şi ale art. 76 alin. (3) din Constituţie, analizând parcursul legislativ al legii criticate, reţine că, în data de 26 septembrie 2022, legea a fost înregistrată la Camera Deputaţilor pentru dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, fiind înscrisă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor pentru şedinţa din 27 septembrie 2022. În aceeaşi zi, respectiv 26 septembrie 2022, legea a fost trimisă pentru aviz la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, la Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, iar pentru raport, la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială, fiind stabilit termen pentru depunerea amendamentelor până la data de 29 septembrie 2022. În ziua de 27 septembrie 2022 s-a primit raportul favorabil comun de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, legea fiind adoptată de Camera Deputaţilor în aceeaşi zi. 34. Potrivit principiului autonomiei regulamentare, Parlamentul îşi stabileşte organizarea şi desfăşurarea propriei activităţi, respectându-se, fireşte, normele constituţionale aplicabile în astfel de situaţii. Curtea Constituţională a precizat că autonomia regulamentară constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală. 35. În virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie, orice reglementare privind organizarea şi funcţionarea Camerei Deputaţilor/Senatului, care nu este prevăzută de Constituţie, poate şi trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaţilor/Senatul este suverană/suveran în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna sa organizare şi funcţionare. 36. Potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 118 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, deputaţii care nu fac parte din comisia sesizată în fond/comisia specială, grupurile parlamentare sau Guvernul, sub semnătura unui membru al Guvernului, au dreptul de a prezenta amendamente într-un termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia îl are pentru predarea raportului de la anunţarea în plenul Camerei a proiectului de lege sau a propunerii legislative. În temeiul art. 118 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite la art. 66 alin. (4) de la aprobarea procedurii de urgenţă, iar, potrivit art. 118 alin. (2) din acelaşi regulament, termenul de depunere a raportului se stabileşte de Biroul permanent. 37. Curtea, analizând - prin Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018 - nerespectarea termenului de 3 zile între data distribuirii raportului comisiei şi data dezbaterilor în plenul fiecărei Camere, a constatat că aceasta constituie o problemă de aplicare a regulamentelor celor două Camere (Decizia nr. 730 din 22 noiembrie 2017), iar aspectele invocate de autorii sesizării nu sunt probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012). 38. Guvernul apreciază că aceste considerente rămân valabile şi cu privire la procedura de adoptare a legii criticate. Prin urmare, consideră că obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi de deputaţi neafiliaţi, cu privire la condiţiile extrinseci de adoptare a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, este neîntemeiată, prin raportare la criticile formulate cu privire la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), art. 75 şi art. 76 alin. (3) din Constituţie. 39. Preşedintele Senatului nu a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere. 40. La dosar a fost depus un memoriu prin care se solicită respingerea, ca neîntemeiată, a obiecţiei de neconstituţionalitate. 41. În vederea soluţionării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea a fixat termen la data de 16 noiembrie 2022, dată la care, având în vedere cererea de amânare a dezbaterilor, Curtea a dispus amânarea acestora la data de 14 decembrie 2022 şi, ulterior, la data de 31 ianuarie 2023, respectiv la data de 28 februarie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 42. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 27 septembrie 2022. 43. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră statul de drept şi democratic şi calitatea legii, în componenta referitoare la securitatea juridică a persoanei, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 75 privind procedura de adoptare a legilor, ale art. 76 alin. (3) privind adoptarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative cu procedură de urgenţă şi ale art. 138 alin. (5) privind stabilirea sursei de finanţare a cheltuielilor bugetare. 44. Analizând admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate a obiecţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 247 din 4 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 31 mai 2022, paragraful 15). 45. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de 51 de deputaţi, cât şi sub aspectul obiectului, fiind vorba despre o lege adoptată, dar nepromulgată încă. 46. Sub aspectul termenului în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, Curtea reţine că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare. 47. Din coroborarea informaţiilor cuprinse în fişele legislative publicate pe paginile de internet ale celor două Camere ale Parlamentului, Curtea reţine că legea criticată fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în procedură de urgenţă, în data de 21 septembrie 2022, după care, la data de 27 septembrie 2022, a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. La data de 4 octombrie 2022, legea criticată a fost depusă la secretarul general al Senatului şi, respectiv, la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, la data de 5 octombrie 2022 a fost formulată prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, iar la data de 6 octombrie 2022 legea a fost trimisă Preşedintelui României pentru promulgare. 48. Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în interiorul termenului de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aspect ce se încadrează în prima ipoteză din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018. 49. Prin urmare, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 50. Referitor la parcursul legislativ al legii criticate, din examinarea fişei legislative a actului normativ, la Senat şi la Camera Deputaţilor, precum şi a documentelor ataşate, disponibile în format electronic pe paginile de internet ale celor două Camere ale Parlamentului, Curtea reţine că proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, iniţiat de Guvern (prin Hotărârea E213 din 26 august 2022), având următorul conţinut: „Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.“, a fost înregistrat la Secretariatul general al Guvernului cu nr. 20/24.704/M.N. din 26 august 2022 şi înaintat Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, pentru dezbaterea pe fond în procedură de urgenţă, fiind înregistrat la Biroul permanent al Senatului cu nr. Bp520 din 29 august 2022 (L544/2022). 51. În expunerea de motive, ce însoţeşte proiectul de lege, la secţiunea a 2-a, punctul 2.3 - „Schimbări preconizate“, se specifică faptul că „Criza generată de pandemia de COVID-19 a determinat la nivel naţional luarea unor măsuri de natură sanitară şi economică care au generat dezechilibre la nivelul indicatorilor macroeconomici, iar în lipsa unor măsuri concrete şi rapide s-ar vulnerabiliza şi mai mult categoriile de persoane vizate de proiectul de ordonanţă de urgenţă, prin diminuarea puterii de cumpărare, cu impact semnificativ asupra standardelor de viaţă ale populaţiei şi prin amplificarea riscului de sărăcire extremă. În acest sens, se propune adoptarea proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului care prevede următoarele măsuri: 1. La articolul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, cu modificările ulterioare, se introduc următoarele prevederi: - acordarea, prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu luna august 2022, a unei pătrimi din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2021; – acordarea, începând cu luna august 2022, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale şi pentru personalul care avansează în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă în perioada ianuarie-iulie 2022, a unei pătrimi din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2022 şi cel din luna iulie 2022. 2. Aplicarea prevederilor articolului I se va face cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, pe fiecare ordonator principal de credite.“ În secţiunea a 4-a - „Impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri“ a expunerii de motive, la punctul 4.7 - „Prezentarea, în cazul proiectelor de acte normative a căror adoptare atrage majorarea cheltuielilor bugetare, a următoarelor documente: a) fişa financiară prevăzută la art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, însoţită de ipotezele şi metodologia de calcul utilizată;“ se specifică „Nu e cazul“, iar la punctul 4.8 - „Alte informaţii“ din aceeaşi secţiune se specifică faptul că „Aplicarea prevederilor articolului I din proiectul de act normativ se va face cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, pe fiecare ordonator principal de credite. Potrivit art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, «în anul 2022, numărul maxim de posturi care se finanţează din fonduri publice, pentru instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, se stabileşte de către ordonatorii de credite astfel încât să se asigure plata integrală a drepturilor de natură salariată acordate în condiţiile legii, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget.»“ 52. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru stabilirea unor măsuri în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, conform Avizului nr. 972 din 24 august 2022. De asemenea, Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil proiectul de act normativ, cu propuneri de modificare şi observaţii prevăzute în anexă, conform Avizului nr. 5.289 din 23 august 2022. Proiectul de lege a primit aviz favorabil de la Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital (nr. XXII/547 din 13 septembrie 2022) şi aviz negativ de la Comisia pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi (nr. XXVI/699 din 13 septembrie 2022). 53. Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială, sesizată în fond, a supus Senatului, spre dezbatere şi adoptare, raportul de admitere întocmit, cu amendamente admise prevăzute în anexă, având nr. XXVII/187 din 20 septembrie 2022. În anexa la raportul comisiei sesizate în fond au fost formulate, printre altele, şi următoarele amendamente: "ART. I La articolul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, cu modificările ulterioare, după alineatul (4) se introduc cinci noi alineate, alin. (4^1), (4^2), (4^3), (4^4) şi (4^5), cu următorul cuprins: La art. I, după alin. (4^2) se introduc trei noi alineate, alin. (4^3), (4^4) şi (4^5), cu următorul cuprins: "(4^3) Pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice, inclusiv cele care au ca asociat unic unităţile administrativ-teritoriale, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la alin. (4^1) şi (4^2) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice“. Amendament al domnului senator Ion Rotaru, adoptat cu unanimitate de voturi (4^4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4^1), începând cu data de 1 noiembrie 2022, cuantumul brut al indemnizaţiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată stabilit de lege pentru anul 2021. Amendament al domnilor senatori Turos Lóránd şi Fejér László-Ödön, adoptat cu majoritate de voturi […]."" În secţiunea „Observaţii“ a anexei la raport, corespunzător amendamentelor precizate anterior, se specifică faptul că „Prin OUG nr. 115 din 26 august 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 29 august 2022, a fost completat art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Astfel, în textul actului normativ menţionat, s-a constatat că pentru influenţele financiare determinate de majorările prevăzute la alin. (4^1) şi (4^2) din OUG nr. 115/2022 nu este stabilită sursa de finanţare aşa cum a fost stabilită la alin. (9) al art. I din OUG nr. 130/2021 pentru majorarea prevăzută la alin. (3) al aceluiaşi articol. Având în vedere faptul că OUG nr. 115/2022 se află în procesul de aprobare prin lege în Parlamentul României, propunem ca după alineatul (4^2) să fie introdus un nou alineat, alineatul (4^3).“ 54. La data de 21 septembrie 2022, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat, în procedură de urgenţă, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu amendamentele propuse de Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială. 55. În data de 26 septembrie 2022, proiectul de lege, în forma adoptată de Senat, a fost prezentat în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, a fost înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, şi a fost trimis pentru examinare pe fond, în procedură de urgenţă, la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, cu termen pentru depunerea amendamentelor 29 septembrie 2022 şi termen pentru depunerea raportului 4 octombrie 2022. În data de 27 septembrie 2022, comisiile sesizate în fond au înaintat raportul comun asupra proiectului de lege cu amendamente admise şi respinse, redate în anexele nr. 1 şi 2 la raport. În anexa nr. 1 - „Amendamente admise“, la punctul 8, textul propus de comisii a fost: „(4^4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4^1), începând cu data de 1 noiembrie 2022, cuantumul brut al indemnizaţiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată stabilit potrivit legii pentru anul 2021.“, motivarea fiind aceea că „Este necesară majorarea indemnizaţiilor persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale. Salarizarea personalului din cadrul primăriilor se limitează la nivelul indemnizaţiei de viceprimar. Ca atare, este necesară majorarea acestei indemnizaţii pentru a putea majora şi salariile personalului din cadrul aparatelor de lucru ale primăriilor.“ La aceeaşi dată, respectiv 27 septembrie 2022, au avut loc dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor şi adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu amendamentele admise. 56. Analizând temeiurile constituţionale invocate în susţinerea sesizării, precum şi motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că obiectul criticii în prezenta cauză îl constituie procedura de adoptare a legii criticate, cât priveşte lipsa solicitării de la Guvern a fişei financiare, pe de o parte, respectiv nerespectarea termenelor stabilite pentru depunerea amendamentelor de către deputaţii care nu fac parte din comisia sesizată în fond în Camera decizională, pe de altă parte. 57. Analizând prima critică de neconstituţionalitate extrinsecă, instanţa constituţională reţine că, începând cu 1 iulie 2017, salarizarea personalului din sectorul bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. 38 alin. (3) lit. f) din lege, „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: […] f) indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; […].“, iar, potrivit art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând o pătrime din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. 58. Prin art. I alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, au fost menţinute la nivelul aferent lunii decembrie 2020, iar, prin art. I alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, au fost menţinute la nivelul aferent lunii decembrie 2021. Curtea constată, astfel, că, prin reglementări succesive, prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale aferente funcţiilor de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale - anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017 - au fost menţinute la nivelul aferent lunii decembrie 2020. 59. Curtea observă, totodată, că prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 29 august 2022, a fost completat art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 cu alin. (4^1) şi (4^2), care reglementează două derogări de la prevederile art. 38 alin. (4) şi alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la personalul plătit din fondurile publice. Cu privire la cheltuielile aferente majorărilor reglementate prin alin. (4^1) şi (4^2) ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 - introduse prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, art. II din acest din urmă act normativ prevede că „Aplicarea prevederilor art. I se face cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, pe fiecare ordonator principal de credite.“ De asemenea, Curtea observă că derogările menţionate anterior au fost adoptate în lipsa fişei financiare, întrucât s-a avut în vedere faptul că aplicarea acestora va avea loc cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, pe fiecare ordonator principal de credite. Cu alte cuvinte, alocaţia bugetară pentru această cheltuială se majorează în limita bugetului autorităţii respective. 60. Legea criticată introduce, printre altele, un nou alineat la art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 - alin. (4^4) -, prin care este reglementată o excepţie de la prevederile alin. (2) al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, care, la rândul lui, prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, stabileşte că, în anul 2022, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2021. Astfel, alin. (4^4) al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 prevede că „Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4^1), începând cu data de 1 noiembrie 2022, cuantumul brut al indemnizaţiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată stabilit potrivit legii pentru anul 2021.“ 61. Curtea reţine că soluţia legislativă reglementată în alin. (4^4) al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 - propusă prin amendamentele Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială, sesizată în fond la Senat, şi prin amendamentele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, respectiv ale Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, sesizate în fond la Camera Deputaţilor - adoptată de cele două Camere ale Parlamentului cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, prin care au fost introduse dispoziţii noi privind cuantumul brut al indemnizaţiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul majorării acestora, generează un impact suplimentar asupra cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat. Curtea reţine însă că, potrivit dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, aplicarea majorărilor se face cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, pe fiecare ordonator principal de credite, asigurându-se, în acest mod, respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii. Aşadar, cât timp fondurile pentru salarizare prevăzute în buget pe fiecare ordonator principal de credite nu sunt modificate, acordarea majorării cuantumului brut al indemnizaţiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017 nu se poate face decât în limitele aprobate prin buget pentru salarii, potrivit clasificaţiei bugetare. 62. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală impune stabilirea concomitentă atât a alocaţiei bugetare, ce are semnificaţia unei cheltuieli, cât şi a sursei de finanţare, ce are semnificaţia venitului necesar pentru suportarea ei, pentru a se evita consecinţele negative, pe plan economic şi social, ale stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire (a se vedea Decizia nr. 36 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996). De asemenea, potrivit jurisprudenţei instanţei de control constituţional, majorarea cheltuielilor din sursa indicată poate fi realizată în cursul anului bugetar cu condiţia menţinerii în alocaţia aferentă sursei (Decizia nr. 6 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, sau Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 14 decembrie 2004). Aceasta este consecinţa faptului că nu orice modificare a salarizării implică, în mod necesar, modificarea alocaţiei bugetare pentru salarii, astfel încât, în afara unei dovezi contrare, sursa de finanţare o constituie alocaţia bugetară. 63. De altfel, Curtea observă că, în cauză, cât priveşte motivarea criticii referitoare la stabilirea unor cheltuieli bugetare fără precizarea sursei de finanţare, autorii nu precizează că aplicarea noilor prevederi ar implica modificarea cheltuielilor bugetare, respectiv că nivelul cheltuielilor necesare pentru aplicarea legii criticate nu s-ar încadra în sumele alocate prin buget. Totodată, Curtea reţine că alocaţiile bugetare prevăzute în buget la nivelul diferitelor autorităţi publice pot fi modificate în sensul suplimentării acestora, fie din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, fie, după caz, prin rectificare bugetară (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, precitată, Decizia nr. 1.092 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 20 octombrie 2008, Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008, sau Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 100). 64. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că bugetul de stat este un plan financiar al statului, el nu poate prevedea cu o exactitate absolută evoluţiile economice în cursul unui an bugetar, ci trasează marile direcţii ale acţiunii statului din perspectivă bugetară. Eventualele dezechilibre apărute pe parcursul anului bugetar se pot corecta prin acte normative de forţa legii (Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 22 iulie 2020, paragraful 53). Planul financiar al statului este elaborat pe baza legilor aflate în fondul activ al legislaţiei, legi care stabilesc atât veniturile, cât şi cheltuielile statului. Desigur, între Parlament şi Guvern trebuie să existe o relaţie de cooperare loială, astfel încât nici primul să nu pună în pericol finanţele statului prin adoptarea unor măsuri imprudente de diminuare a veniturilor statului sau de creştere a cheltuielilor acestuia şi nici cel de-al doilea să nu se transforme într-un controlor al politicii legislative a Parlamentului. Faptul că o măsură legislativă ce implică cheltuieli bugetare nu a fost luată în calcul la adoptarea bugetului nu scuteşte Guvernul de obligaţia sa de a o pune în executare; mai mult, adoptarea legii bugetului nu echivalează cu lipsa competenţei Parlamentului ca pe anul în curs să adopte o lege care are implicaţii bugetare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 649 din 24 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1046 din 9 noiembrie 2020). 65. Totodată, în legătură cu interpretarea art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile acestui articol se referă numai la stabilirea sursei de finanţare, iar acoperirea resurselor financiare din sursa stabilită este o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern (deciziile nr. 47 din 15 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, şi nr. 64 din 16 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 decembrie 1993). În acelaşi sens, prin Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, paragraful 52, Curtea a statuat că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern. 66. Prin urmare, având în vedere toate cele precizate, Curtea constată că legea criticată nu este contrară dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie. 67. Cât priveşte critica referitoare la nerespectarea termenelor stabilite pentru depunerea amendamentelor de către deputaţii care nu fac parte din comisia sesizată în fond, Curtea reţine că legea criticată a fost adoptată în procedură de urgenţă. Referitor la termenele stabilite în regulamentele parlamentare în cadrul procedurii de adoptare a legilor, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 iunie 2022, paragraful 67, următoarele: ca regulă, intervalele de timp stabilite prin Regulament, sub forma termenelor minime sau maxime, sunt un element caracteristic procedurii de adoptare a legilor în procedură generală/comună (art. 75 din Constituţie), iar, ori de câte ori se doreşte comprimarea acestor termene, trebuie să se apeleze la procedura de urgenţă de adoptare a legilor [art. 76 alin. (3) din Constituţie]. 68. Având în vedere critica autorilor sesizării, Curtea constată că, în cauză, ceea ce se invocă în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune care ţine de aplicarea regulamentelor parlamentare în cazul adoptării unei legi aflate în procedură de urgenţă. Analizând o critică similară, potrivit căreia raportul comisiei speciale comune, elaborat în cadrul procedurii din faţa Camerei Deputaţilor, a fost difuzat deputaţilor în chiar ziua votului, aşadar, cu nerespectarea termenului prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaţilor, de cel puţin 5 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în plenul Camerei Deputaţilor, fapt care ar aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, paragraful 267, Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragrafele 214-216, sau Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018, paragraful 45, că nerespectarea termenului de depunere a raportului constituie o problemă de aplicare a regulamentelor celor două Camere. Cu alte cuvinte, obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie, de fapt, modul în care, ulterior prezentării raportului de către comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, au fost respectate normele şi procedurile parlamentare de adoptare a legii. Or, în măsura în care dispoziţiile regulamentare invocate în susţinerea criticilor nu au relevanţă constituţională, nefiind consacrate expres sau implicit într-o normă constituţională, aspectele invocate de autorii sesizării nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012). 69. Considerentele menţionate la paragraful anterior sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, deoarece au vizat o lege aflată în procedură de urgenţă, astfel că, prin respectarea art. 76 alin. (3) din Constituţie, termenele au putut fi scurtate, iar modul în care au fost comprimate şi intervalele de timp rezultate sunt chestiuni de aplicare a regulamentelor parlamentare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, precitată, paragraful 63). Or, aşa cum a stabilit Curtea în mod constant în jurisprudenţa sa, nu este de competenţa Curţii Constituţionale verificarea modului în care au fost aplicate prevederile regulamentare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995, Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 18, Decizia nr. 223 din 13 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2016, paragrafele 33 şi 34, sau Decizia nr. 583 din 25 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 4 octombrie 2018, paragraful 116). 70. Curtea reţine, totodată, că invocarea de către autorii obiecţiei de neconstituţionalitate a considerentelor care au condus la soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, precitată, nu are relevanţă în prezenta cauză. Astfel, aşa cum a precizat Curtea la paragraful 70 al deciziei menţionate, cu toate că procedura de urgenţă nu a fost cerută/aprobată, procedura de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate a fost una de urgenţă (deoarece constituirea comisiei permanente de întocmire a raportului, întocmirea raportului în paralel cu desfăşurarea lucrărilor plenului/în pauza luată, luarea unei pauze a plenului pentru a permite finalizarea raportului şi adoptarea legii au avut loc în aceeaşi şedinţă a plenului Camerei parlamentare), ceea ce a condus la nerespectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (3) din Constituţie. 71. Or, spre deosebire de această situaţie, în cauza de faţă, din analiza parcursului legislativ al legii criticate rezultă că aceasta a fost adoptată în procedură de urgenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (3) din Constituţie, astfel că susţinerea privind încălcarea procedurii de adoptare a legii criticate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale, este neîntemeiată. 72. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 51 de deputaţi şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblul său, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
