Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 687 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 687 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 631 din 4 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Valentina Dumitrăşconiu, în Dosarul nr. 1.318/101/2020 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 340D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 342D/2021, nr. 343D/2021, nr. 345D/2021, nr. 346D/2021, nr. 347D/2021, nr. 348D/2021, nr. 349D/2021, nr. 350D/2021, nr. 351D/2021, nr. 352D/2021, nr. 698D/2021, nr. 742D/2021, nr. 2720D/2021, nr. 2.734D/2021 şi nr. 2.735D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Victor Marius Ciobanu, Dumitru Daniel Bută, Daniel Florian Butaru, Ionela Brucă, Nicoleta Carmen Bojincă, Dumitru Cristian Popescu, Nicola Nicuşor Spătaru, Marina Teacă, Carmen-Gabriela Ceauranu (Vişan) şi Ilie Cristinel Vujaică, în dosarele nr. 1.320/101/2020, nr. 1.321/101/2020, nr. 1.323/101/2020, nr. 1.324/101/2020, nr. 1.325/101/2020, nr. 1.326/101/2020, nr. 1.327/101/2020, nr. 1.328/101/2020, nr. 1.329/101/2020 şi nr. 1.330/101/2020 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Raluca Alexandra Băcăoanu şi alţii, în Dosarul nr. 36.560/3/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Victor Iulian Mihuţa, în Dosarul nr. 4.409/30/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Mihai Baciu şi alţii, în Dosarul nr. 7.277/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Florin Ion, în Dosarul nr. 30.159/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Bogdan Alecu şi alţii, în Dosarul nr. 4.957/3/2019 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul similar al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 342D/2021, nr. 343D/2021, nr. 345D/2021, nr. 346D/2021, nr. 347D/2021, nr. 348D/2021, nr. 349D/2021, nr. 350D/2021, nr. 351D/2021, nr. 352D/2021, nr. 698D/2021, nr. 742D/2021, nr. 2.720D/2021, nr. 2.734D/2021 şi nr. 2.735D/2021 la Dosarul nr. 340D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, precizează că aceasta este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu este aplicabil în cauză. Referitor la art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precizează că, în realitate, criticile formulate vizează o omisiune legislativă şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă. În acelaşi timp, întrucât criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, de competenţa instanţelor judecătoreşti, excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale este inadmisibilă. Arată că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la aceste prevederi legale a devenit inadmisibilă. Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate aduse art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 25 ianuarie 2021, pronunţate în dosarele nr. 1.318/101/2020, nr. 1.320/101/2020, nr. 1.321/101/2020, nr. 1.323/101/2020, nr. 1.324/101/2020, nr. 1.325/101/2020, nr. 1.326/101/2020, nr. 1.327/101/2020, nr. 1.328/101/2020, nr. 1.329/101/2020 şi nr. 1.330/101/2020, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 340D/2021, nr. 342D/2021, nr. 343D/2021, nr. 345D/2021, nr. 346D/2021, nr. 347D/2021, nr. 348D/2021, nr. 349D/2021, nr. 350D/2021, nr. 351D/2021 şi nr. 352D/2021). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Valentina Dumitrăşconiu, Victor Marius Ciobanu, Dumitru Daniel Bută, Daniel Florian Butaru, Ionela Brucă, Nicoleta Carmen Bojincă, Dumitru Cristian Popescu, Nicola Nicuşor Spătaru, Marina Teacă, Carmen-Gabriela Ceauranu (Vişan) şi Ilie Cristinel Vujaică, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea de drepturi salariale.
    8. Prin Încheierea din 11 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 36.560/3/2019, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 698D/2021). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne pentru membrii de sindicat Raluca Alexandra Băcăoanu şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind acordarea unor drepturi salariale.
    9. Prin Încheierea din 22 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.409/30/2020, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 742D/2021). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Victor Iulian Mihuţa, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind acordarea de drepturi salariale.
    10. Prin Decizia civilă nr. 350 din 22 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.277/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.720D/2021). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Mihai Baciu şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea privind acordarea unor drepturi salariale.
    11. Prin Decizia civilă nr. 2.343 din 3 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.159/3/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.734D/2021). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Florin Ion, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea privind acordarea unor drepturi salariale.
    12. Prin Decizia civilă nr. 864 din 22 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.957/3/2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din aceeaşi anexă, a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.735D/2021). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Bogdan Alecu şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă cererea privind acordarea unor drepturi salariale.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, sens în care se arată că elementele principale care vizează naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se referă la statutul acestei categorii socioprofesionale, care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului prevede că poliţistul are dreptul la salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 prevăd acordarea unui spor (a unor compensaţii) de risc/pericol deosebit de până la 30%, care se calculează la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. Art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 prevede că unităţile, categoriile de personal şi cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, respectiv printr-un act cu o putere juridică inferioară legii organice. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2), ordonatorul principal de credite este abilitat să emită reglementări subsecvente, prin care va stabili, în mod concret, care sunt unităţile şi categoriile de personal cărora li se acordă acest drept, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale, precum şi cuantumul sporului. Altfel spus, prin actul pe care îl va emite, ordonatorul de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, ci va putea să le completeze, instituind condiţii şi criterii de acordare a compensaţiei suplimentare faţă de cele stabilite prin ordonanţa menţionată. Ordonatorul de credite a dat în sarcina ordonatorilor secundari această abilitate, iar la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române sau Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - au fost aprobate cuantumuri prin note-raport.
    14. De asemenea, ordinul ministrului de interne privind drepturile salariale ale poliţiştilor a fost clasificat ca secret, iar în aceste condiţii persoana îndreptăţită să primească sporul nu cunoaşte regulile după care se stabileşte acest drept, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi nici opozabil. Normele privind stabilirea categoriilor de personal şi cuantumul sporului de pericol deosebit trebuie să respecte cerinţele de stabilitate şi previzibilitate a legii, însă dispoziţiile de lege criticate nu îi permit poliţistului să îşi adapteze comportamentul în mod corespunzător şi acesta nici nu poate să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii drepturilor sale salariale.
    15. Prin urmare, se consideră că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, precum şi sintagma „de până la“ din cuprinsul alin. (1) al aceluiaşi articol contravin prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 31 şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
    16. Dispoziţiile criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale poliţiştilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale poliţiştilor se stabilesc numai prin lege.
    17. Totodată, puterea acordată ministrului de interne de a stabili noi criterii nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferenţiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfăşurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuşi art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 stabileşte sfera personalului şi a activităţilor care justifică acordarea compensaţiei.
    18. De asemenea, întrucât reglementarea are efecte impredictibile, depinzând de condiţii şi criterii a căror natură nu poate fi anticipată, aceasta este contrară art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    19. Cu privire la sintagma „de până la“ cuprinsă în art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, se mai susţine că, în lipsa unei diferenţieri legale între poliţiştii care îndeplinesc condiţiile de la art. 21 alin. (1), această sintagmă ar putea crea premisa unor discriminări salariale între funcţionari publici aflaţi în situaţii identice şi astfel s-ar încălca principiul constituţional al interzicerii discriminării.
    20. Aceleaşi motive de neconstituţionalitate sunt invocate şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Se arată că toate reglementările legale care au statuat, începând cu Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituţionale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituţionale. Se solicită Curţii Constituţionale să înlăture dispoziţiile neconstituţionale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influenţă asupra salarizării poliţiştilor.
    21. Referitor la dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ introduce o limitare imprecisă a destinatarilor articolului. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat, s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaţilor din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajaţii din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiaţi faţă de angajaţii din Inspectoratul General al Poliţiei Române sau din inspectoratele de poliţie judeţene care desfăşoară aceeaşi activitate şi care, astfel, sunt discriminaţi. Cu alte cuvinte, pentru aceleaşi condiţii de muncă se stabilesc salarii diferenţiate.
    22. Se mai susţine că dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin care se stabileşte o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituţii publice sunt contrare standardelor de calitate a legii. Potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră reprezintă instituţii publice şi, ca atare, angajaţii acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Însă, din cauza neclarităţii acestui text de lege, a fost posibilă excluderea angajaţilor celor două instituţii publice anterior evocate din câmpul său de aplicare. Chiar şi în situaţia în care ar fi fost acordată majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare faţă de angajaţii din structurile aflate în subordine/coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferenţierii. În structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate raportat la un eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere.
    23. Cu privire la dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât nu cuprind în enumerarea categoriilor de personal excluse de la aplicarea etapizată a legii şi funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcţie şi continuând cu sporuri şi alte drepturi salariale, încalcă principiile egalităţii în drepturi, echităţii, egalităţii de tratament şi caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situaţie defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care cei cărora nu li se aplică au şi coeficienţii mai mici.
    24. Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (4) şi (5), art. 31 şi art. 73 alin. (3) lit. j ) din Constituţie, deoarece încalcă cerinţele de stabilitate şi previzibilitate a legii şi nu îi permit poliţistului să aibă reprezentarea corectă a alcătuirii şi întinderii drepturilor sale salariale. Instanţa opinează că dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale, sens în care reţine că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale pentru personalul bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, însă aplicarea unui tratament diferenţiat între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile pot fi diferite; prin urmare, diferenţierea este pe deplin justificată.
    25. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că prevederile legale criticate nu sunt afectate de vicii care să vizeze claritatea şi previzibilitatea normei, iar aspectele sesizate se referă mai degrabă la chestiuni care ţin de aplicarea în concret a legii. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoria de personal căreia li se acordă, le poate suspenda sau chiar anula. De asemenea, reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este motivată.
    26. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege, analizate prin prisma motivelor invocate, sunt constituţionale, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale indicate. Dispoziţiile legale invocate îndeplinesc cerinţele de precizie, claritate şi predictibilitate, astfel încât destinatarii acestora să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita, fiind suficient de precise şi de clare pentru a putea fi aplicate.
    27. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul conformităţii textelor criticate cu prevederile constituţionale indicate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 134 din 10 martie 2020.
    28. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 318 din 21 mai 2019. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa reţine că alegerea criteriilor de valorizare a muncii, inclusiv a criteriului nivelului central/regional/local la care se situează instituţia publică în cadrul sistemului administraţiei publice, reprezintă o problemă de opţiune legislativă, soluţia adoptată de legiuitor corespunzând, în principiu, viziunii de la un moment dat asupra aspectelor economice şi sociale implicate de problema supusă analizei.
    29. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 14 alin. (1) cu privire la sintagma „de până la“ şi ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, sens în care face referire la considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 318 din 21 mai 2019. În ceea ce priveşte art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa apreciază că textul de lege criticat nu este de natură să genereze discriminări, în condiţiile în care personalul din structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională are atribuţii şi responsabilităţi specifice. Discriminarea nu poate exista câtă vreme condiţiile de muncă sunt diferite. De asemenea, nu se poate constata existenţa unei discriminări nici în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece stabilirea modalităţii de salarizare, precum şi reglementarea de sporuri şi/sau majorări sau a momentului de la care se vor aplica constituie prerogativa suverană a legiuitorului. Nu se poate pretinde existenţa unei discriminări în raport cu alte categorii de salariaţi bugetari, care lucrează în domenii total diferite. Politica de salarizare depinde în mod direct de politica economică a statului şi de necesităţile societăţii la un moment dat, fapt care dictează şi modul de salarizare a angajaţilor din sistemul bugetar. Din moment ce angajaţii nu lucrează în condiţii similare, lipseşte unul dintre elementele esenţiale ale existenţei unei discriminări.
    30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivele actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi ale art. 14 alin. (1) şi (5) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Curtea observă că majoritatea prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 [printre care şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2)] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010, prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din partea a III-a, capitolul VI din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Totodată, Curtea observă că, ulterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, având, în prezent, următorul conţinut: „Unităţile, categoriile de personal şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 au avut aplicabilitate limitată în timp. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra dispoziţiilor de lege indicate de autorul excepţiei, având următorul cuprins:
    - Art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003:
    "(1) Poliţiştii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigări, acţiuni şi intervenţie cu un grad ridicat de risc ori în condiţii de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.
(2) Unităţile, categoriile de personal şi cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.;"

    – Art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia;
    – Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017:
    "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. (...)
(5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.;"

    – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.“

    34. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (1), (4) şi (5) privind caracterul statului român, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi principiul legalităţii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 31 privind dreptul la informare şi art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcţionarilor publici. De asemenea, se mai invocă prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    35. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat dispoziţiile legale ce formează obiectul prezentei excepţii prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024, sau Decizia nr. 733 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 12 aprilie 2024).
    36. Astfel, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, care instituie, în esenţă, reguli privind acordarea unui spor de până la 30% din salariul de bază pentru desfăşurarea unor activităţi cu un grad ridicat de risc ori în condiţii de pericol deosebit, Curtea a reţinut că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, aceste prevederi legale au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
    37. Din examinarea obiectului cauzelor în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, Curtea observă că s-a solicitat acordarea sporului începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 erau în vigoare şi aplicabile. Ca atare, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, precitată, paragraful 52, chiar dacă soluţia legislativă consacrată prin art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 a fost preluată succesiv în legislaţia ulterioară, aceasta nu determină aplicarea actului normativ primar şi nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare. În aceste condiţii, în mod similar cu soluţia Curţii Constituţionale din deciziile nr. 294 din 17 mai 2022 şi nr. 429 din 29 septembrie 2022, precitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă.
    38. În continuare, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a observat că, în realitate, era criticată omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare şi pe funcţionarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, soluţie care se impune şi în prezenta cauză.
    39. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, reţinând că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, constituie obiectul de reglementare al legii organice.
    40. Referitor la dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, Curtea Constituţională a evocat jurisprudenţa sa anterioară reprezentată de Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care, în esenţă, aveau acelaşi conţinut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Curtea a reţinut că, prin actul pe care este abilitat de art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 să îl emită, ordonatorul de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, ci va putea să le completeze, instituind condiţii şi criterii de acordare a compensaţiei suplimentare faţă de cele stabilite prin această lege-cadru.
    41. Analizând dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea a statuat că, deoarece prevăd că acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit se face într-o marjă de până la 30%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, ordonatorul de credite are posibilitatea să stabilească în mod concret mărimea acestei compensaţii. Cu toate acestea, dispoziţiile de lege analizate nu se referă la sporuri sau premii care au în vedere merite individuale concretizate în rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activităţii profesionale, ci se referă la condiţii obiective de desfăşurare a muncii, incidente în cazul unor categorii extinse de personal, astfel că stabilirea unor tratamente diferenţiate între persoane care îşi desfăşoară munca în aceleaşi condiţii în funcţie de rezultatele muncii nu intră în ipoteza normei de lege analizate. De altfel, un asemenea tratament ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    42. De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi invocată nicio eventuală diferenţiere în funcţie de nivelul de risc sau pericol al muncii pentru a justifica stabilirea unor noi criterii de către ordonatorul de credite, de vreme ce dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 precizează, în mod clar, că se referă la „munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit“, iar alin. (2) al aceluiaşi articol de lege circumscrie în mod clar sfera personalului şi a activităţilor care justifică acordarea compensaţiei.
    43. Prin urmare, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 generează incertitudine şi neclaritate în privinţa aplicării dispoziţiilor alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol de lege, categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei neputând anticipa natura criteriilor şi condiţiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite şi, în consecinţă, a constatat încălcarea exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    44. Curtea a mai reţinut că libertatea ordonatorului de credite de a stabili în mod concret cuantumul compensaţiei în marja prevăzută de lege nu se poate raporta decât la criteriile şi condiţiile stabilite de lege, aşa cum, de altfel, statuează şi art. 3 lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit căruia „drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii“.
    45. În condiţiile în care prevederile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au un conţinut identic cu cel al normelor constatate deja ca fiind contrare Constituţiei, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale.
    46. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont că Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, mai sus citată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezentele cauze, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 a devenit inadmisibilă.
    47. Sub acest aspect, Curtea subliniază că, în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32). Calea de atac a revizuirii se formulează în temeiul deciziei de admitere pronunţate de Curtea Constituţională, dar prin mijlocirea deciziei al cărei dispozitiv cuprinde soluţia de respingere ca devenită inadmisibilă, pe considerentul procedural al intervenirii ulterioare a cauzei de inadmisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În această situaţie, în considerarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care instituie regula potrivit căreia deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, revizuirea întemeiată pe acest motiv va putea fi introdusă în termenul de 3 luni prevăzut de art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care Curtea Constituţională a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată anterior constatării neconstituţionalităţii textului de lege incident în cauza soluţionată printr-o hotărâre definitivă a cărei revizuire poate fi cerută în aceste condiţii.
    48. Referitor la criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a observat că, pe de o parte, aceste dispoziţii legale sunt clare şi, pe de altă parte, criticile formulate aduc în discuţie modalităţi de interpretare şi aplicare a normelor. Aşa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituţională, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituţionalitate este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie.
    49. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    50. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Valentina Dumitrăşconiu, Victor Marius Ciobanu, Dumitru Daniel Bută, Daniel Florian Butaru, Ionela Brucă, Nicoleta Carmen Bojincă, Dumitru Cristian Popescu, Nicola Nicuşor Spătaru, Marina Teacă, Carmen Gabriela Ceauranu (Vişan) şi Ilie Cristinel Vujaică în dosarele nr. 1.318/101/2020, nr. 1.320/101/2020, nr. 1.321/101/2020, nr. 1.323/101/2020, nr. 1.324/101/2020, nr. 1.325/101/2020, nr. 1.326/101/2020, nr. 1.327/101/2020, nr. 1.328/101/2020, nr. 1.329/101/2020 şi nr. 1.330/101/2020 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Raluca Alexandra Băcăoanu şi alţii, în Dosarul nr. 36.560/3/2019 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Victor Iulian Mihuţa, în Dosarul nr. 4.409/30/2020 al Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Mihai Baciu şi alţii, în Dosarul nr. 7.277/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Florin Ion, în Dosarul nr. 30.159/3/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Bogdan Alecu şi alţii, în Dosarul nr. 4.957/3/2019 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti.
    3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 687 din 17 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"