Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 4.825/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 553D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 595 din 26 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.825/118/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu într-o cauză privind obligarea sa la plata de daune, în cadrul căreia a formulat o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar în soluţionarea acestei cereri instanţa a pus în discuţie depăşirea valorii ajutorului public judiciar prevăzute de textul criticat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale deoarece încalcă dreptul la un proces echitabil şi îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor care sunt lipsite de posibilităţi materiale, situaţia sa fiind una diferită, extrem de împovărătoare, aceasta fiind determinată de multitudinea de acţiuni îndreptate împotriva sa de către Consiliul Judeţean Constanţa având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale pentru diverse acte administrative adoptate în perioada în care a condus această instituţie publică. Restrângerea ajutorului public judiciar prin stabilirea unei anumite limite constituie o piedică în calea judecării căii de atac a apelului. Consideră că este nesocotit art. 21 din Constituţie, deoarece accesul la instanţă este iluzoriu dacă este restrâns prin instituirea unor limite imposibil de depăşit, cum ar fi taxele excesive. Aceasta cu atât mai mult cu cât taxele judiciare de timbru nu sunt determinate de acţiuni declanşate de autorul excepţiei, ci de Consiliul Judeţean Constanţa. 6. De asemenea, arată că este nesocotit şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece dispoziţiile criticate limitează în mod sever dreptul de acces liber al unei persoane la un magistrat independent, fiind negat astfel dreptul de acces la instanţă pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în fond. 7. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, arată că este evident că se pot institui limitări ale dreptului de acces la justiţie prin lege, chiar ale accesului la instanţă, însă măsurile de restricţie trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi să fie temeinic justificate, fără a se aduce atingere înseşi substanţei dreptului. Astfel fiind, textul de lege care limitează ajutorul judiciar la un anumit cuantum anual lasă loc interpretării că judecătorul învestit cu cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu ar putea depăşi acest plafon, ceea ce face ca persoana lipsită de mijloace de subzistenţă să fie împiedicată să se adreseze justiţiei. Aşadar, se impune ca cel care suportă restricţia să nu aibă o sarcină disproporţionată şi excesivă. Or, lipsirea de acces la o instanţă pentru soluţionarea apelului este o restrângere a exerciţiului unor drepturi realizată în mod neconstituţional, fiind nesocotite dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală. 8. În final, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la restrângerea dreptului la un proces echitabil. Se susţine că o restrângere atât de drastică a dreptului la un proces echitabil, prin negarea dreptului de acces la o instanţă independentă, este contrară dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie. 9. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susţinere din partea statului şi ar solicita aceasta. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii având următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat consacră acordarea ajutorului public judiciar în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-d) şi instituie o limită maximă a valorii ajutorului public judiciar acordat în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), pe parcursul unui an calendaristic, şi anume suma maximă echivalentă cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare. Aşadar, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 595 din 26 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2018, dispoziţiile art. 7 teza a doua se referă la acele forme de ajutor public judiciar care presupun avansarea sumelor din bugetul statului, respectiv plata onorariului avocatului, plata expertului, a traducătorului sau a interpretului şi plata executorului judecătoresc, şi nu fac referire şi la ajutorul public sub formă de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare, inclusiv a celor datorate în faza executării silite, prevăzută la art. 6 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. 16. Cu titlu general, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor privind acordarea ajutorului public judiciar, prin Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în materie civilă este un sprijin acordat de stat pentru persoanele fizice care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor române sau al altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române, ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiţie. Prin urmare, legiuitorul şi-a propus să reglementeze instituţia ajutorului public judiciar în materie civilă ca o formă de asistenţă acordată de stat în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil şi garantării accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. 17. În ceea ce priveşte instituirea de către legiuitor a acestei limite maxime, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, Curtea a reţinut că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute de art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi ar solicita ajutorul, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 69 din 18 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 4 aprilie 2016, sau Decizia nr. 595 din 26 septembrie 2017, precitată. 18. De asemenea, Curtea a reţinut că aspectele referitoare la instituirea unor limite de acordare a ajutorului public judiciar ţin de opţiunea legiuitorului, care stabileşte atât sfera persoanelor îndreptăţite să solicite sprijinul statului, cât şi criteriile în funcţie de care se acordă ajutorul public judiciar în materie civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015, paragraful 17, sau Decizia nr. 100 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 15). În acest context, Curtea a amintit că, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă, însă, un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie (a se vedea Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragrafele 15-17). 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Prin urmare, criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi la cele ale art. 6 din Convenţie sunt neîntemeiate, întrucât prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. 21. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 22. Cât priveşte situaţia particulară a autorului excepţiei de neconstituţionalitate - care susţine că este parte în foarte multe cauze îndreptate împotriva sa având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale, în alte două dosare fiindu-i acordate scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, astfel încât plafonul prevăzut de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a fost epuizat, în prezent fiind în situaţia de a nu mai putea plăti taxa judiciară de timbru -, Curtea reţine că aceste aspecte nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii care intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. De altfel, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 595 din 26 septembrie 2017, precitată, în privinţa taxei judiciare de timbru, judecătorul are posibilitatea de a aprecia asupra acesteia, fără a fi limitat la plafonul stabilit prin art. 7 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 4.825/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
