Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 683 din 17 decembrie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 683 din 17 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 775 din 20 august 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Adrian Duhovnicu în Dosarul nr. 2.027/301/2021/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.395D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei prin care acesta solicită să se admită excepţia şi să se dispună revizuirea şi rejudecarea cauzei.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, pe de o parte, autorul excepţiei critică interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală de către judecătorul de cameră preliminară, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 264 din acelaşi act normativ nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În subsidiar, invocând Decizia nr. 743 din 14 decembrie 2023 şi Decizia nr. 260 din 5 mai 2022, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea nr. 266/CP din 14 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.027/301/2021/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Adrian Duhovnicu cu ocazia soluţionării unei contestaţii formulate împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că, în practică, factorul poştal nu vine la apartament şi nu face verificări privind persoana citată spre a-i înmâna personal citaţia (sau actul de procedură). Dispoziţiile criticate încalcă dreptul la apărare pentru că nu asigură în mod obiectiv comunicarea citaţiei sau a actului de procedură. Or, cunoaşterea termenului procesului sau a termenului în care se poate exercita dreptul la apărare prin formularea de cereri/excepţii în camera preliminară reprezintă o condiţie a exercitării dreptului la apărare şi a asigurării dreptului la un proces echitabil.
    6. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 103 din 23 februarie 2021 şi Decizia nr. 558 din 19 septembrie 2017 sunt pe deplin aplicabile şi în prezenta cauză, modalitatea de afişare a înştiinţării reglementate de art. 264 raportat la art. 261 alin. (4) din Codul de procedură penală nefiind de natură să încalce dreptul la apărare al părţii şi nici accesul la justiţie, în componenta dreptului la un proces echitabil. Astfel, afişarea înştiinţării pe uşa locuinţei persoanei citate în cazul în care aceasta nu a fost găsită are drept scop informarea persoanei cu privire la actele procedurale întocmite în cauză, existând un termen rezonabil la dispoziţia părţii pentru a ridica actul comunicat de la sediul instanţei.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 261 alin. (4):
    "În lipsa persoanelor arătate la alin. (1) şi (2), agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citaţia. Când persoana citată nu poate fi găsită, agentul afişează pe uşa locuinţei persoanei citate o înştiinţare care trebuie să cuprindă:
    a) anul, luna, ziua şi ora când depunerea sau, după caz, afişarea a fost făcută;
    b) numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia;
    c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat;
    d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia;
    e) menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei;
    f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;
    g) menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;
    h) semnătura celui care a afişat înştiinţarea."

    – Art. 264:
    "(1) Comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul persoanelor private de libertate, comunicarea celorlalte acte de procedură se face prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare electronică disponibil la locul de detenţie."


    11. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a analizat o critică de neconstituţionalitate identică prin Decizia nr. 743 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 10 iulie 2024, paragrafele 13-20. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile capitolului I din titlul VI din Codul de procedură penală reglementează materia citării, a comunicării actelor procedurale şi a mandatului de aducere. Astfel, dispoziţiile art. 257-267 din Codul de procedură penală stabilesc în detaliu aspecte ale comunicării actelor de procedură, precum modul de citare, conţinutul citaţiei, locul de citare, înmânarea citaţiei, înmânarea citaţiei altor persoane, imposibilitatea de a comunica citaţia, dovada de primire şi procesul-verbal de predare a citaţiei, incidente privind citarea, comunicarea altor acte procedurale, mandatul de aducere, executarea mandatului de aducere, accesul la bazele electronice de date.
    13. Curtea a observat că dispoziţiile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd, în mod expres, că înmânarea citaţiei trebuie făcută personal. Astfel, rezultă intenţia legiuitorului de a reglementa, ca regulă, prevăzută la alin. (1) al art. 260 din Codul de procedură penală, înmânarea citaţiei, în mod personal, persoanei citate, oriunde este găsită, cu condiţia semnării dovezii de primire. În continuare, la alin. (2) al articolului anterior menţionat, ca excepţie de la această regulă, în situaţia refuzului primirii citaţiei, au fost prevăzute afişarea pe uşa destinatarului a unei înştiinţări de către persoana însărcinată să comunice citaţia şi încheierea unui proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea afişată, conform art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, trebuie să cuprindă: anul, luna, ziua şi ora când afişarea a fost făcută; numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia; numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat; numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia; menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei; menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia; menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; semnătura celui care a afişat înştiinţarea. Având în vedere aspectele mai sus enumerate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 260 din Codul de procedură penală prevăd datele pe care înştiinţarea trebuie să le cuprindă, în scopul realizării unei informări exhaustive a persoanei citate, având calitatea de suspect sau de inculpat, cu privire la cauza în care este citată, inclusiv condiţiile în care citaţia se consideră comunicată.
    14. De asemenea, Curtea a constatat că, în situaţiile reglementate de art. 260 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, persoana citată este înştiinţată atât cu privire la numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi la denumirea şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află respectivul dosar, cât şi cu privire la termenul în interiorul căruia trebuie să se prezinte pentru a-şi ridica citaţia, aşa încât acesteia îi sunt asigurate toate premisele pentru a intra în posesia informaţiilor cuprinse, conform art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, în conţinutul citaţiei. Aşa fiind, suspectului sau inculpatului îi sunt asigurate, cu prilejul citării, premisele necesare prezenţei sale în faţa organului judiciar la termenul stabilit de acesta şi ale pregătirii apărării, personal sau prin intermediul unui avocat. Pentru aceste considerente, Curtea a reţinut că titularului citaţiei îi sunt asigurate, prin procedura reglementată în textele criticate, toate garanţiile procesuale necesare exercitării drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi la art. 6 din Convenţie.
    15. Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că dispoziţiile din Codul de procedură penală sunt de natură să asigure prezenţa în faţa organelor judiciare a persoanelor citate, constituind, în acest fel, o garanţie a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare, şi nu o încălcare a drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
    16. Mai mult, Curtea a observat că nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la citare constituie cauză de nulitate relativă, conform art. 282 alin. (1) coroborat cu art. 281 din Codul de procedură penală. Acestea din urmă, fiind norme cu caracter general, prevăzute de legiuitor în partea generală a Codului de procedură penală, sunt aplicabile în privinţa tuturor cazurilor de nerespectare a dispoziţiilor procesual penale care pot interveni pe tot parcursul procesului penal. Acest mecanism juridic de sancţionare a nelegalei citări constituie o altă formă de garantare a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 şi 24 din Constituţie.
    17. Totodată, Curtea a observat că prevederile art. 264 din Codul de procedură penală dispun cu privire la comunicarea celorlalte acte de procedură, care se face potrivit prevederilor capitolului referitor la citare. Curtea a apreciat că norma nu îngrădeşte în niciun fel dreptul la apărare al persoanei interesate, ci, dimpotrivă, reprezintă expresia dreptului la un proces echitabil, legiuitorul stabilind, astfel, procedura de urmat în cazul comunicării celorlalte acte de procedură. Împrejurarea că un act se consideră comunicat de la data expirării termenului stabilit de organul judiciar nu este de natură să împiedice accesul liber la justiţie şi să îngrădească dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, este menită să asigure îndeplinirea condiţiilor procedurale necesare pentru soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
    18. Curtea a constatat că, în această materie, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa de a stabili competenţa şi procedura de judecată, inclusiv condiţiile de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 264 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
    19. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Adrian Duhovnicu în Dosarul nr. 2.027/301/2021/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 261 alin. (4) şi ale art. 264 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016