Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 68 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 68 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 783 din 21 august 2025

Comenteaza legea


┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache     │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan   │- judecător        │
│Licu              │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu   │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Herce Imobiliare Cluj - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 741/33/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 676D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, în realitate este vorba despre o chestiune ce ţine de interpretarea şi aplicarea legii şi, pe de altă parte, excepţia este invocată de către o societate comercială/imobiliară ce nu are un interes personal principal, ci numai unul colateral, în cauza dedusă judecăţii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 19 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 741/33/2015*/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Herce Imobiliare Cluj - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 571/2003.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale şi contrare principiului egalităţii, în ceea ce priveşte egalitatea soţilor, în măsura în care înlătură posibilitatea dobândirii de către unul dintre soţi a unei locuinţe cu cota redusă de taxă pe valoarea adăugată de 5% dacă celălalt soţ a deţinut anterior căsătoriei cu titlu de bun propriu o astfel de locuinţă, astfel cum normele în discuţie au fost interpretate în cauza în care este invocată excepţia. Această interpretare echivalează cu stabilirea unei situaţii discriminatorii pentru persoanele căsătorite, rezultând strict din starea civilă şi în legătură cu bunurile proprii ale soţilor şi care vizează următoarea ipoteză: dacă o persoană căsătorită doreşte să achiziţioneze cu titlu de bun propriu o locuinţă, cu aplicarea cotei de TVA de 5%, fără să mai fi beneficiat de această facilitate, dar este căsătorită cu o persoană care a beneficiat anterior de această facilitate pentru un bun propriu, este exclusă din sfera de aplicare a acestei facilităţi fiscale stabilite în scop social, strict din perspectiva stării sale civile, fără să mai fie analizată starea patrimonială (respectiv dacă acea persoană a beneficiat vreodată de facilitatea fiscală, singură sau împreună cu soţul/soţia sa). Or, simpla încheiere a căsătoriei cu o persoană care a mai beneficiat anterior de această facilitate nu poate constitui o justificare obiectivă şi raţională pentru o astfel de diferenţă de tratament juridic între persoane căsătorite şi necăsătorite. Astfel, dacă unul dintre soţi care nu a mai beneficiat de facilitatea fiscală nu ar fi căsătorit, atunci ar putea să achiziţioneze o locuinţă cu cota redusă de TVA, singurul element care însă îl exclude de la aplicarea prevederii mai favorabile fiind căsătoria cu o persoană care deţine sau a deţinut o locuinţă achiziţionată cu TVA 5%. Prin urmare, în ceea ce priveşte cerinţa legală, în cazul familiilor, ca soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%, interpretarea corectă a textului criticat, în raport cu scopul legii, este aceea că legiuitorul a dorit excluderea de la beneficiul cotei reduse de TVA de 5% doar a acelor persoane care au beneficiat anterior de această facilitate fiscală (dobândind un bun propriu sau un bun deţinut în devălmăşie), iar dacă o persoană căsătorită nu a mai achiziţionat, singură sau împreună cu soţul/soţia, un imobil la al cărui preţ să se aplice cota de TVA de 5%, aceasta poate beneficia de o asemenea facilitate.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, însă având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate, care au următorul cuprins:
    "(2^1) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege: (...)
    c) livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%, respectiv: (...)
    2. în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%;."

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 48 alin. (1) referitor la egalitatea soţilor şi ale art. 53 alin. (1) privind condiţiile şi situaţiile în care poate avea loc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal fac parte din titlul VI: Taxa pe valoarea adăugată, capitolul VIII: Cotele de taxă şi au fost introduse în Codul fiscal prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aşa cum reiese din expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă, acestea au fost legiferate ca urmare a necesităţii instituirii unor măsuri sociale pentru prevenirea propagării efectelor crizei economice şi financiare atât mondiale, cât şi naţionale, în contextul în care exista o situaţie precară a fondului de locuit şi se impunea luarea de măsuri care să favorizeze accesul populaţiei la locuinţe. Prin urmare, una dintre aceste măsuri s-a concretizat prin aplicarea unei cote reduse a taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de locuinţe, demers legislativ în consens cu legislaţia europeană care statuează că statele membre pot aplica o cotă redusă de TVA numai livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii - printre care se regăseşte şi livrarea de locuinţe ca parte a politicii sociale [articolul 98 alin. (2) din Directiva Consiliului 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, pct. 10. - livrarea, construirea, renovarea şi transformarea locuinţelor, ca parte a politicii sociale - din anexa nr. III, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347/1 din 12 decembrie 2006].
    13. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, însă, în virtutea art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, legiuitorul poate stabili anumite facilităţi fiscale. Astfel, prin prevederile criticate se stabileşte o cotă a taxei pe valoarea adăugată redusă de 5% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite, context în care sunt prevăzute mai multe aspecte - înţelesul noţiunii de „locuinţă livrată ca parte a politicii sociale“, sfera sa de cuprindere, suprafaţa imobilului şi, mai ales, beneficiarii acestei facilităţi, respectiv: orice persoană necăsătorită sau familie, care poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%, cu condiţia ca în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%.
    14. Faţă de acest context legislativ, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că, prin modalitatea de reglementare şi astfel cum au fost interpretate şi aplicate, normele criticate ar fi contrare dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, cu referire la cele ale art. 48 alin. (1) privind egalitatea între soţi, întrucât, în cauză, nu s-a ţinut seama de starea civilă a soţilor, de regimul bunurilor proprii dobândite înainte de căsătorie sau cumpărate cu sume provenite din donaţii al căror beneficiar este numai unul dintre soţi şi de regimul comunităţii legale de bunuri.
    15. Cu privire la art. 48 din Constituţie, Curtea observă că acesta este reglementat de Legea fundamentală în titlul II: Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, capitolul II - Drepturile fundamentale şi se referă la familie, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi şi pe egalitatea acestora. Prin urmare, soţii sunt titularii drepturilor constituţionale ce decurg din acest text, precum şi beneficiarii facilităţilor fiscale reglementate prin dispoziţiile criticate, astfel că aceştia ar trebui să fie cei care ar putea pretinde că, prin normele criticate, le-ar fi încălcat dreptul constituţional în discuţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, trebuie să fie titularul sau să se circumscrie cerinţelor dreptului constituţional invocat şi, pe de altă parte, trebuie să demonstreze un interes personal în contestarea constituţionalităţii unui text de lege.
    16. Cu privire la titularul dreptului constituţional pretins a fi încălcat, prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragrafele 20 şi 21, Curtea, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate - respectiv cu referire la existenţa unui „bun“ în cauzele referitoare la restituirea imobilelor -, a constatat că, spre deosebire de titularii originari ai dreptului de proprietate sau succesorii/ moştenitorii legali ai acestora, cesionarii drepturilor de creanţă izvorâte din legile de restituire nu se bucură de un bun în sensul Convenţiei, astfel încât, corelativ, nu pot invoca încălcarea dreptului de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituţie.
    17. În ceea ce priveşte demonstrarea unui interes personal atunci când se invocă neconstituţionalitatea unui text de lege, spre exemplu, cu privire la invocarea încălcării art. 41 alin. (1) din Constituţie, care prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, prin Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că nu poate fi analizată de către instanţa de contencios constituţional critica formulată, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de clientul unui avocat (şi nu de avocat) care, ca urmare a relaţiei sale de rudenie cu un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intra sub incidenţa art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (în redactarea aflată în vigoare la acea dată). Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze un interes personal în contestarea constituţionalităţii unui text de lege. În mod similar, prin Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 14 decembrie 2012, Curtea a constatat că, din perspectiva nesocotirii dreptului la muncă şi la exercitarea liberă a profesiei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, inculpat într-o cauză penală, nu poate invoca excepţia în interesul avocatului său (pentru identitate de raţiune, a se vedea şi Decizia nr. 34 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 6 aprilie 2022, paragraful 16, şi Decizia nr. 65 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 31 mai 2022, paragraful 29).
    18. În considerarea reperelor jurisprudenţiale de mai sus, Curtea observă că textul constituţional de referinţă pretins încălcat - art. 48 - se referă la familie şi la drepturile soţilor, iar autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este o societate/ persoană juridică, iar nu unul dintre destinatarii normei constituţionale. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi, prin urmare, din această perspectivă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    19. Raportat la situaţia criticată, într-adevăr, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate - societate imobiliară - ar putea avea un anume interes în invocarea acesteia, însă interesul său este unul indirect, având în vedere că, astfel cum reiese din actele ataşate dosarului cauzei, aceasta a fost pusă de către organele fiscale în situaţia de a suporta diferenţa contravalorii taxei pe valoarea adăugată aferente unor tranzacţii imobiliare care, deşi s-au desfăşurat în virtutea prevederilor criticate, au excedat cadrului legal în discuţie, potrivit celor statuate de către organele fiscale şi de către instanţele judecătoreşti pe rolul cărora s-a aflat deja litigiul şi, pe alocuri, chiar de către autoarea excepţiei. Astfel cum reiese din dosarul cauzei, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi din contestarea actelor administrativ-fiscale, criticile formulate, în realitate, pornesc şi vizează chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 în practică, în coroborare cu normele de aplicare ale acestei legi, precum şi ale Codului civil în ceea ce priveşte comunitatea de bunuri sau bunurile proprii, de către subiecţii îndrituiţi: (i) în prima etapă - vânzători, societăţi imobiliare, cumpărători, societăţi/cabinete notariale etc. şi (ii) în a doua etapă - instanţele judecătoreşti.
    20. În acest context, este de precizat faptul că, în măsura în care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a suferit un prejudiciu ca urmare a aplicării defectuoase a legii pe parcursul procedurii de vânzare-cumpărare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de normele criticate, aceasta poate utiliza dreptul de regres, prevăzut de Codul civil, şi poate solicita subiecţilor mai sus menţionaţi, care au contribuit la crearea prejudiciului respectiv (ce constă în sume ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată neîncasată în procedura de vânzare-cumpărare), şi repararea acestuia.
    21. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că, din perspectiva antereferită, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea legii în situaţii concrete de către instituţiile îndrituite cu aplicarea normelor fiscale în discuţie, în coroborare cu alte acte normative care reglementează aspecte ce ţin de comunitatea de bunuri a soţilor, precum şi de către instanţele judecătoreşti. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cu referire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţă fiind vorba despre interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale cuprinse în art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu referire la facilităţile fiscale privind cota taxei pe valoarea adăugată redusă pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale şi la beneficiarii acestei facilităţi.
    22. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în mod constant, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a statuat că, în conformitate cu principiile enunţate în teoria generală a dreptului, norma juridică se interpretează în mod sistematic, prin coroborare cu alte dispoziţii normative care ţin de aceeaşi instituţie juridică sau de aceeaşi ramură de drept. Raţiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiază pe natura sistemică a ansamblului normelor de drept, în care normele se află într-o legătură funcţională, caracteristică elementelor unei structuri. Aşa fiind, fiecare normă se completează prin celelalte şi îşi dezvăluie întregul sens în cadrul sistemului de norme care este dreptul. În acest context, norma criticată nu poate fi privită în mod individual, izolat, ci se va interpreta în mod sistematic, prin coroborare cu celelalte prevederi normative din actul în care se regăseşte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 144 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 16 aprilie 2019, paragraful 68).
    23. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, şi nu al Curţii Constituţionale, astfel că, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Herce Imobiliare Cluj - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 741/33/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 68 din 25 februarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 68 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 68 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal