Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 68 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 68 din 18 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 68 din 18 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 580 din 2 iulie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia C.A.R. Victoria Mureş I.F.N. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.633/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 932D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte prevederile art. 729 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, nefiind vorba de o obligaţie de întreţinere faţă de minori, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 729 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocând, în realitate, o problemă de interpretare şi aplicare a legii. În subsidiar, se arată că dispoziţiile legale criticate instituie limitele de insesizabilitate în ceea ce priveşte urmărirea veniturilor rezultate din muncă, iar fiecare terţ poprit trebuie să verifice aceste limite de insesizabilitate generală prevăzute de textele de lege criticate, precum şi limitele de insesizabilitate specială, prevăzute în art. 781 alin. (5) din Codul de procedură civilă. De asemenea, se arată că nu se poate pretinde unui terţ poprit să urmărească sumele pe care alţi terţi popriţi sunt obligaţi să le plătească aceluiaşi debitor, să facă un cumul al acestor sume şi să stabilească sumele care pot fi poprite, acesta putând însă să urmărească doar cotele aferente sumelor pe care el însuşi le are de plătit debitorului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 12 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.633/320/2018/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Asociaţia C.A.R. Victoria Mureş I.F.N. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind validarea unei popriri.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă consacră o categorie de venituri exceptate de la poprire, în cadrul procedurii de executare silită, iar în acest fel anihilează dreptul oricărui creditor cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de a-şi îndestula creanţa de la un debitor care lucrează cu timp parţial, în două sau mai multe locuri de muncă. Se arată că veniturile debitorului care lucrează cu timp parţial la mai mulţi angajatori nu vor putea fi niciodată poprite, în condiţiile în care venitul obţinut la fiecare dintre aceşti angajatori nu depăşeşte jumătate din cuantumul salariului minim net pe economie. Se susţine, în acest sens, că textul de lege criticat nu întruneşte criteriile de claritate şi previzibilitate, întrucât nu precizează că se referă la veniturile obţinute dintr-o normă întreagă de muncă, iar nu şi la una parţială.
    6. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se apreciază, în acest sens, că textul de lege criticat nu întruneşte criteriile de previzibilitate a normei legale, nefiind clar dacă limitarea cu privire la urmărirea veniturilor obţinute din salarii, într-un cuantum inferior celui minim pe economie, se referă la angajaţii care dobândesc aceste venituri la un singur angajator, sau include şi angajaţii care dobândesc aceste venituri din contracte individuale de muncă cu norma parţială, precum şi dacă limitarea priveşte, în acest din urmă caz, veniturile totale ale acestor angajaţi sau se raportează la fiecare salariu distinct. Se mai apreciază că sunt încălcate prevederile art. 16 şi 44 din Constituţie, întrucât sunt discriminaţi creditorii acelor debitori care sunt angajaţi cu norma parţială la mai mulţi angajatori, cumulând norma de 8 ore, astfel încât raportat la fiecare salariu în parte este aplicabilă limitarea prevăzută de art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, însă în realitate, aceştia, cumulat, realizează venituri superioare salariului minim pe economie, sau cel puţin superioare limitei de jumătate din venitul minim pe economie. Astfel, aceşti debitori nu vor putea fi urmăriţi sau vor putea fi urmăriţi limitat, raportat la partea ce depăşeşte jumătate din venitul minim naţional, deşi, în realitate, veniturile lor cumulate nu s-ar încadra în dispoziţiile art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Instanţa apreciază că aceşti creditori sunt discriminaţi faţă de creditorii acelor debitori care sunt angajaţi cu normă întreagă de 8 ore şi care realizează venituri urmăribile.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 729 - Limitele urmăririi veniturilor băneşti alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:
    "(1) Salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:
    a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;
    b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
    (...)
(3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum."

    11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate a legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) privind garantarea proprietăţii private şi art. 45 - Libertatea economică.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autoarea acesteia critică soluţia legislativă care instituie anumite limite procentuale ale urmăririi silite a veniturilor băneşti ale debitorului, arătând că veniturile debitorului care lucrează cu timp parţial la mai mulţi angajatori nu vor putea fi niciodată poprite, în condiţiile în care venitul obţinut la fiecare dintre aceşti angajatori nu depăşeşte procentul permis de lege în vederea exercitării urmăririi silite.
    13. Curtea reţine că textul de lege criticat instituie limitele în care pot fi urmărite anumite categorii de venituri, în funcţie de specificul lor, constituind o veritabilă normă de protecţie socială a debitorului, care să-i permită acestuia asigurarea mijloacelor de existenţă, concomitent cu achitarea debitelor, implicit fiind asigurată şi protecţia creditorului, în vederea recuperării creanţei. Astfel, veniturile cu caracter periodic ale debitorului, care sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, pot face obiect al urmăririi silite, până la jumătate din venitul lunar net (pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii), respectiv până la o treime din venitul lunar net pentru orice alte datorii. De asemenea, în cazul în care veniturile destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale debitorului sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum. Aşadar, prevederea legală criticată nu instituie o interdicţie absolută de urmărire a veniturilor, ci numai o limitare de urmărire a veniturilor al căror cuantum este mai mic decât salariul minim net pe economie, creditorii putând urmări acea parte a salariului ce depăşeşte jumătate din salariul minim pe economie. Prin poprire, pot fi urmărite orice sume care constituie un venit al debitorului, cu condiţia de a fi plătite cu caracter de durată şi periodic, iar pentru a se urmări în limita prevăzută de art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, trebuie să aibă destinaţia de a asigura existenţa zilnică a debitorului.
    14. Astfel, din analiza dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că protecţia socială a debitorului se întinde asupra sumelor de bani ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, fără a se distinge în funcţie de tipul contractelor individuale de muncă, astfel cum sunt reglementate în Codul muncii, respectiv cu durată determinată sau nedeterminată, prin agent de muncă temporară, cu timp parţial sau prin muncă la domiciliu. Tot astfel, prevederile legale criticate, respectiv art. 729 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu instituie nicio diferenţiere în raport cu sursa veniturilor din muncă, fără a specifica dacă acestea sunt obţinute de la un singur angajator sau mai mulţi angajatori, ceea ce înseamnă că totalitatea veniturilor debitorului, obţinute din muncă, sau din orice alte sume ce i se plătesc periodic acestuia, pot fi urmărite în limitele instituite de textul de lege criticat - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
    15. Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că textul de lege criticat nu prevede nicio soluţie în privinţa aplicării sale şi în cazul în care debitorul urmărit dobândeşte veniturile din contracte de muncă cu normă parţială la mai mulţi angajatori, iar venitul obţinut la fiecare angajator în parte nu depăşeşte limita în care acesta poate fi urmărit. Or, o asemenea susţinere vizează însă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, în sensul stabilirii surselor de venituri totale ale debitorului urmărit, o asemenea operaţiune intrând în competenţa exclusivă a instanţei de judecată, care poate să verifice aceste aspecte fie la inspectoratele teritoriale de muncă - în privinţa naturii juridice a contractelor de muncă încheiate de debitor, fie la direcţiile generale regionale ale finanţelor publice/administraţiile judeţene/de sector ale finanţelor publice - în ceea ce priveşte cuantumul veniturilor debitorului.
    16. Cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit. iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, Curtea reţine că soluţionarea acesteia excedează competenţei sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă prin prisma art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 729 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia C.A.R. Victoria Mureş I.F.N. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 1.633/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016