Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie │- judecător │
│Bogdan Licu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, excepţie ridicată de Tudoriţa-Rodica Boboc, Mircea Filimon şi Verginica Neagu în Dosarul nr. 1.224/91/2023 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.382D/2023. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 noiembrie 2023, în prezenţa reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Viorel Mocanu, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 noiembrie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 21 septembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.224/91/2023, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, excepţie ridicată de Tudoriţa-Rodica Boboc, Mircea Filimon şi Verginica Neagu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a ordinelor de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limită de vârstă reglementate prin capitolul XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât expunerea de motive este extrem de lapidară, eliptică şi nefundamentată, lipsind, totodată, o analiză de impact cu privire la efectele acesteia. Se menţionează că expunerea de motive este sofistică şi contradictorie, eterogenă şi nefundamentată, şi cuprinde afirmaţii eronate cu privire la eliminarea inechităţilor existente în sistem şi la presupusul impact bugetar semnificativ al acestor indemnizaţii. Prin urmare, se subliniază că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă incidente, ceea ce determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii juridice. 5. Se mai evidenţiază că aspectele antereferite au fost sesizate şi în avizul Consiliului Legislativ, prin care s-a reţinut că, în procedura de adoptare a legii criticate, nu a fost obţinut un punct de vedere din partea Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţie, că a fost încălcat art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, că obiectul de reglementare al legii este identic cu cel al Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, constatată ca fiind neconstituţională prin raportare la principiul democraţiei şi la principiul securităţii juridice a persoanei şi că reglementarea este contrară principiului aşteptărilor legitime şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la mandatul reprezentativ. Se apreciază că, întrucât marea majoritate a observaţiilor Consiliului Legislativ nu au fost luate în considerare, iar neacceptarea acestora nu a fost motivată, se încalcă art. 79 din Constituţie, prin raportare la art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Se punctează faptul că, procedând în acest fel, Parlamentul a săvârşit un abuz de drept. 6. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, se arată că legea criticată a fost adoptată cu ignorarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 261 din 5 mai 2022, făcându-se referire la paragraful 75 al acesteia, precum şi a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 900 din 15 decembrie 2020 (paragraful 100) şi nr. 279 din 22 martie 2006. Se subliniază că, potrivit jurisprudenţei amintite, indemnizaţia pentru limită de vârstă este asimilată pensiei de serviciu şi că înseşi dispoziţiile Legii fundamentale reprezintă temeiul acordării acestui tip de pensie, ceea ce înseamnă că această indemnizaţie se bucură de protecţie constituţională şi nu poate fi eliminată decât cu nesocotirea Constituţiei şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Procedând în mod contrar, legiuitorul a adus atingere bunei funcţionări a statului de drept, principiilor democratice şi naturii constituţionale a drepturilor afectate. 7. Se susţine că legea criticată încalcă principiul securităţii juridice, întrucât legiuitorul a manifestat inconsecvenţă şi lipsă de predictibilitate de la o legislatură la alta, introducând şi eliminând succesiv acest drept de 5 ori din anul 2006 şi până în prezent. Parlamentarii, în calitate de titulari ai unor drepturi actuale, ar trebui să beneficieze, corelativ, de obligaţia statului de a asigura continuitatea actelor de protejare a dreptului, astfel încât statul să nu afecteze încrederea legitimă a persoanelor în stabilitatea şi continuitatea procesului legislativ. Legea criticată încalcă echilibrul democratic al puterilor statului, întrucât membrilor puterii legislative li se creează un statut inferior faţă de membrii puterii judecătoreşti. Se concluzionează că legea criticată încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi principiile legalităţii şi securităţii juridice. 8. Se apreciază că legea criticată se aplică în mod neconstituţional situaţiilor juridice născute înainte de intrarea sa în vigoare, respectiv persoanelor care aveau calitatea de parlamentar, afectând, prin urmare, drepturi deja dobândite de către acestea. Astfel, toţi cei care au avut demnitatea de parlamentar şi au îndeplinit condiţia atingerii vârstei standard de pensionare până la momentul adoptării legii criticate se regăsesc în situaţia de a nu mai beneficia de unele drepturi care erau în vigoare la momentul preluării mandatului de parlamentar. Acest drept este un drept câştigat, viager, care trebuie exercitat de beneficiari pe toată durata vieţii lor. Or, legea criticată dispune, în mod neconstituţional, prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii, stingerea unui drept social cu caracter viager, care se afla deja în patrimoniul celor care au deţinut calitatea de parlamentar până la momentul adoptării acestei legi. Ca atare, legea criticată se poate aplica exclusiv situaţiilor juridice născute după data intrării sale în vigoare, nu şi persoanelor care au dobândit acest drept sub imperiul legii vechi, drept care continuă să producă efecte. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul neretroactivităţii legii în raport cu drepturile de asigurări sociale deja câştigate (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 şi Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008). 9. Se consideră că legea criticată încalcă egalitatea în drepturi atât timp cât alte categorii de pensii de serviciu rămân în continuare în plată, iar indemnizaţia pentru limită de vârstă a parlamentarilor este eliminată. Se creează o discriminare între categorii comparabile, având în vedere că acestea sunt supuse unor incompatibilităţi şi restricţii similare şi au acelaşi scop, respectiv garantarea integrităţii şi independenţei în exercitarea funcţiei publice. Se invocă, pentru similitudine de raţionament, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, prin care s-a constatat încălcarea principiului egalităţii, sub aspectul regimului de pensionare, în privinţa magistraţilor prin comparaţie cu militarii. Se subliniază că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului stabileşte că diferenţa de tratament devine discriminatorie când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. 10. Se arată că legea criticată încalcă principiul constituţional al mandatului reprezentativ. Deputatul şi senatorul se află „în serviciul poporului“ şi se bucură de un statut aparte în cadrul funcţiei de demnitate publică în care a fost ales, având în vedere că, prin interdicţia mandatului imperativ, el devine independent faţă de cei ce l-au ales. Neavând calitatea de angajaţi, parlamentarii nu au salariu, ci beneficiază de indemnizaţie plătită din bugetul de stat, iar după atingerea vârstei de pensionare, cumulat cu încetarea mandatului, de o indemnizaţie de vechime tot de la buget. Această indemnizaţie realizează o calibrare necesară şi echitabilă în vederea asigurării protecţiei constituţionale a mandatului reprezentativ. Prin reglementarea acestui drept, legiuitorul a urmărit un scop dual, prin raportare la incompatibilităţile şi interdicţiile impuse funcţiei de demnitate publică, dublată de o încetare a veniturilor salariale pe perioada exercitării acesteia, de natură să afecteze, în final, cuantumul pensiei pentru limită de vârstă în sistemul bazat pe contributivitate. În consecinţă, se apreciază că eliminarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă este neconstituţională deoarece temeiul acordării acesteia îl constituie art. 69-72 din Legea fundamentală, fiind o garanţie financiară a independenţei parlamentarilor. 11. Se susţine că legea criticată încalcă dreptul de proprietate privată. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legislaţia care prevede plata unei pensii pentru limită de vârstă, condiţionată sau nu de contribuţii, generează un drept patrimonial care se încadrează în domeniul de aplicare al art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru persoanele care îndeplinesc cerinţele sale; ca atare, dreptul la anumite beneficii băneşti sau la anumite indemnizaţii de asigurări sociale, de pensie, au fost asimilate unui drept de proprietate privată. În aceste condiţii, indemnizaţia pentru limită de vârstă nu poate fi supusă unei ingerinţe nejustificate din partea statului. Ingerinţa la care a fost supusă această indemnizaţie nu respectă principiul legalităţii, din moment ce nu este compatibilă cu statul de drept, a fost realizată cu ignorarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 261 din 5 mai 2022 şi nu este contrară principiului securităţii juridice. De asemenea, legea criticată nu urmăreşte un scop legitim, sens în care se menţionează că expunerea de motive a legii este lacunară şi formală, cu referire la invocarea unui pretins temei financiar sau la evitarea unor presupuse inechităţi sistemice. 12. Se mai subliniază că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă suspendarea sau diminuarea pensiei nu a fost cauzată de modificări ale situaţiei reclamantului, ci de modificări ale legii sau ale punerii sale în aplicare, înseamnă că se poate reţine o încălcare a protecţiei dreptului de proprietate privată pe care statul trebuie să o acorde acesteia. Or, în cauza de faţă, persoanele cărora le-a încetat funcţia de parlamentar înainte de intrarea în vigoare a legii criticate îndeplinesc în continuare toate condiţiile prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006 pentru a le fi acordată indemnizaţia pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă că dispoziţiile legale care impun încetarea plăţii acesteia nu justifică o ingerinţă legitimă în drepturile protejate de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aplicarea legii criticate fiind discreţionară. 13. Se subliniază că dreptul de proprietate necesită şi măsuri de protecţie pozitive, iar calitatea de parlamentar presupune o aşteptare rezonabilă la o compensare pentru incompatibilităţile şi obligaţiile generate de funcţia deţinută. Statul are obligaţia pozitivă de a asigura siguranţa juridică şi economică la sfârşitul mandatului de parlamentar, ca un corolar al protecţiei constituţionale a acestui mandat. 14. Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ţinând seama de libertatea de voinţă a puterii legiuitoare în domeniul reglementării indemnizaţiilor pentru limită de vârstă ale deputaţilor şi ale senatorilor. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. La dosarul cauzei, un număr de 422 de foşti deputaţi şi senatori au depus, în calitate de amicus curiae, un memoriu în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, susţinerile orale, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 28 iunie 2023, care are următorul cuprins: "ART. I Capitolul XI «Indemnizaţia pentru limită de vârstă», cu art. 49 şi 50, din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă. ART. II De la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare. ART. III Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificarea adusă prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, dându-se textelor o nouă numerotare." 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind principiile statului de drept, separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, legalităţii şi securităţii juridice, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 69 alin. (2) privind mandatul reprezentativ, ale art. 79 alin. (2) privind rolul Consiliului Legislativ şi ale art. 147 alin. (4) privind efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 alin. (2), ale art. 3 alin. (1), ale art. 6 alin. (1), (3) şi (4), ale art. 10 alin. (1), ale art. 20, 21 şi 22 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă prin raportare la inconsistenţele expunerii de motive a propunerii legislative, la lipsa solicitării fişei financiare şi la încălcarea rolului Consiliului Legislativ. 22. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate privind inconsistenţele expunerii de motive a propunerii legislative, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că, de principiu, nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive şi cu atât mai puţin modul său de redactare nu au consacrare constituţională. Curtea a reţinut că expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituţie, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înţelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Aceasta presupune stabilirea sensului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziţie. Astfel, expunerea de motive este doar un instrument dintre multe altele ale unei metode interpretative. Faptul că aceasta nu este suficient de precisă sau că nu lămureşte toate aspectele de conţinut ale normei nu duce la concluzia că însăşi norma respectivă este neconstituţională pentru acest motiv, ea având doar o funcţie de suport în interpretarea normei adoptate (Decizia nr. 238/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 36). 23. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 111 alin. (1) din Constituţie, prin nesolicitarea fişei financiare, Curtea observă că acest text constituţional stabileşte că, în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea de către Parlament a informării din partea Guvernului este obligatorie. Art. 111 alin. (1) din Constituţie nu poate fi interpretat decât în sensul că solicitarea acestei informări este necesară numai dacă iniţiativa legislativă conduce la o creştere a cheltuielilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat. Aşadar, nu orice modificare a prevederilor acestor bugete face necesară solicitarea informării. În cazul de faţă, prin eliminarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu se produce o creştere a cheltuielilor bugetare, ci, din contră, o scădere a lor. Prin urmare, Curtea constată că art. 111 alin. (1) din Constituţie nu îşi găseşte aplicarea în contextul normativ menţionat. 24. Criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea rolului Consiliului Legislativ sunt, de asemenea, neîntemeiate. Faptul că acest organism a subliniat necesitatea obţinerii unor analize din partea Guvernului prin raportare la art. 111 alin. (1) din Constituţie, iar Parlamentul nu a procedat în acest sens, nu poate fi considerată o încălcare a rolului Consiliului Legislativ, prevăzut de art. 79 din Constituţie, mai ales că o asemenea informare nu era necesară. 25. Pentru examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, în prealabil, Curtea observă că prima reglementare referitoare la crearea unui sistem de pensionare propriu al parlamentarilor a fost Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2006, care, prin capitolul X, a stabilit regimul pensionării parlamentarilor. Acest sistem se întemeia pe stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare corespunzătoare din sistemul public de pensii, corelate cu numărul mandatelor de parlamentar obţinute, care era raportat la modul de stabilire a pensiei de serviciu a judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor), sens în care art. 49 alin. (1)-(3) şi (5) din lege stabilea că "(1) Deputaţii şi senatorii, la împlinirea condiţiilor de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare, beneficiază de pensie în cuantum prevăzut de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, republicată, cu modificările ulterioare, dacă au deţinut cel puţin trei mandate de parlamentar.(2) De pensie beneficiază şi deputaţii şi senatorii care au deţinut două sau un mandat de parlamentar, caz în care cuantumul pensiei, calculată conform alin. (1), se diminuează cu 20% şi, respectiv, 40%.(3) Pentru mandate incomplete, pensiile prevăzute la alin. (2) se diminuează sau se majorează în mod proporţional. [...](5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător deputaţilor şi senatorilor al căror mandat s-a derulat şi a expirat în perioada 1990-2004." 26. Prin Decizia nr. 279 din 22 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 11 aprilie 2006, Curtea a statuat că, precum în cazul regimului indemnizaţiilor, nicio prevedere din Constituţie nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputaţi şi senatori, ci şi pentru alte categorii socioprofesionale - cum sunt magistraţii, cadrele militare, diplomaţii şi alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. Diferenţierea, în toate aceste cazuri, nu este contrară prevederilor art. 16 din Constituţie şi se justifică prin specificitatea activităţii acestor categorii socioprofesionale. Nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legilor, dispoziţiile criticate urmând să se aplice în viitor, de la data intrării în vigoare a acestei legi. În privinţa dimensionării pensiilor parlamentarilor, ca şi în cazul dimensionării indemnizaţiilor şi a altor avantaje şi servicii la îndemâna acestora, Curtea Constituţională nu are competenţa să se pronunţe, eventualele disproporţii urmând să fie sancţionate politic de către electorat. 27. După 4 ani de la adoptarea Legii nr. 96/2006, prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, pensiile de serviciu ale deputaţilor şi ale senatorilor au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale [art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010]. 28. Ulterior, Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 29 decembrie 2015, nu a mai reglementat un sistem propriu de pensionare, ci a introdus dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă. 29. Legea nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 24 februarie 2021, a eliminat dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă. 30. Prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 iunie 2022, s-a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 7/2021, Curtea stabilind că această lege a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 75 şi a art. 76 alin. (3) din Constituţie. Curtea a reţinut că, în acest caz, constatarea neconstituţionalităţii legii analizate nu are ca efect apariţia unui vid legislativ, ci determină reintrarea în fondul activ al legislaţiei a normelor abrogate, după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. 31. La data publicării deciziei antereferite, art. 49 şi 50 din Legea nr. 96/2006 privind indemnizaţia pentru limită de vârstă au reintrat în fondul activ al legislaţiei. 32. Legea nr. 192/2023, criticată prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a abrogat, din nou, art. 49 şi 50 din Legea nr. 96/2006, începând cu 1 iulie 2023. 33. Analizând dinamica legislativă în domeniu, Curtea constată că un drept acordat într-o legislatură a fost eliminat în legislatura următoare, ceea ce, pe de o parte, demonstrează o atitudine inconsecventă a Parlamentului, iar, pe de altă parte, conduce la o nesiguranţă şi insecuritate juridică vădită în privinţa destinatarului normei. Astfel, dreptul acordat în legislatura 2004-2008 a fost eliminat în legislatura 2008-2012, iar dreptul acordat în legislatura 2012-2016 a fost eliminat (de două ori) în legislatura 2020-2024. Rezultă, totodată, o existenţă intermitentă, incertă şi nesigură a drepturilor băneşti stabilite în considerarea mandatului de deputat/senator exercitat. 34. Prin Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, Curtea a statuat că indemnizaţia pentru limită de vârstă este un drept asimilat pensiei de serviciu (paragraful 100) şi că legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, doar în ceea ce priveşte pensiile care nu beneficiază de protecţia constituţională (paragraful 155). Prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, precitată, Curtea a reţinut că drepturile patrimoniale acordate deputaţilor şi senatorilor ulterior încetării mandatului lor nu pot fi afectate de o insecuritate juridică vădită, întrucât reprezintă unul dintre elementele constitutive ale statutului constituţional al membrilor Parlamentului, fiind intrinsec legate de regimul constituţional al protecţiei mandatului reprezentativ (paragraful 75). 35. Art. 65 alin. (2) lit. j) din Constituţie prevede următoarele: „(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: [...] j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora“. Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituţie prevede că „(3) Prin lege organică se reglementează: [...] c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora“. 36. Din analiza considerentelor indicate, precum şi a textelor constituţionale anterior citate, Curtea observă că o consacrare expresă din punct de vedere constituţional o are numai indemnizaţia deputaţilor şi a senatorilor, înţeleasă ca indemnizaţie acordată pentru activitatea desfăşurată în cursul mandatului. În schimb, indemnizaţia acordată după încetarea mandatului se încadrează în sintagma „celorlalte drepturi ale acestora“. 37. Potrivit art. 30 din Legea nr. 96/2006, „(1) Drepturile şi libertăţile ce decurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnităţi publice şi se fundamentează pe drepturile şi libertăţile generale ale cetăţeanului, completate cu ceea ce implică în mod special exercitarea mandatului. (2) Drepturile, libertăţile, ca şi obligaţiile deputatului sau senatorului sunt politice şi patrimoniale; prin exercitarea acestora se realizează conţinutul politic al mandatului, precum şi strategia măsurilor de protecţie a mandatului şi a titularului acestuia“. 38. Prin urmare, Curtea reţine că în sfera sintagmei „celorlalte drepturi ale acestora“, cuprinsă în art. 65 alin. (2) lit. j) şi art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituţie, se încadrează o largă sferă de drepturi de natură patrimonială ale deputaţilor şi ale senatorilor care cuprind diurnele de deplasare şi cazare, cheltuieli de protocol şi de transport, dreptul la asistenţă medicală ori dreptul la vechimea în muncă (art. 41 şi 43-48 din Legea nr. 96/2006), unele dintre acestea fiind o expresie specifică a unor texte constituţionale (spre exemplu, dreptul la asistenţă medicală), altele fiind drepturi de natură exclusiv legală (spre exemplu, cheltuielile de protocol). Între drepturile de natură patrimonială se identifică şi indemnizaţia acordată ulterior încetării mandatului, care, la rândul său, reprezintă un drept ce se poate acorda deputaţilor şi senatorilor în considerarea mandatului reprezentativ pe care l-au exercitat. Toate aceste măsuri/drepturi sunt elemente constitutive ale statutului constituţional al membrilor Parlamentului, având drept scop protejarea mandatului reprezentativ. 39. Însă trebuie precizat că, spre deosebire de indemnizaţia acordată în timpul mandatului, ce are consacrare şi protecţie constituţională, celelalte drepturi patrimoniale ale parlamentarilor nu decurg din prevederile Constituţiei şi se încadrează în marja de apreciere a Parlamentului. Dintre acestea, drepturile care nu rezultă sau nu decurg din anumite dispoziţii constituţionale ca măsuri de protecţie a mandatului reprezentativ sunt la discreţia legiuitorului, iar determinarea sferei lor de cuprindere ţine de opţiunea sa exclusivă. Curtea nu se poate subroga în această marjă de apreciere a legiuitorului pentru că ar însemna ca ea însăşi să preia atribuţii şi competenţe specifice autorităţii legiuitoare, intruzionând în prerogativele constituţionale ale acesteia. 40. Legitimitatea democratică de care se bucură Parlamentul constituie temeiul constituţional exclusiv care îi dă prerogativa de a configura sistemul de drepturi acordate membrilor săi pentru ca aceştia să îşi poată îndeplini mandatul reprezentativ pe care l-au dobândit. Aşadar, revine Parlamentului să aprecieze stabilirea acestor drepturi, criteriile după care se acordă, conţinutul, cuantumul, modul de calcul al acestora. 41. Singura măsură de protecţie a mandatului de natură patrimonială reglementată expres de Constituţie este indemnizaţia acordată în cursul mandatului, alte drepturi rezultă sau decurg din textul Constituţiei (dreptul la asistenţă medicală), în timp ce celelalte drepturi care se subsumează statutului deputaţilor şi al senatorilor se acordă prin lege - având, aşadar, numai o natură legală -, iar variatele şi multiplele lor forme de realizare se stabilesc de legiuitor, care dispune de o largă marjă de apreciere în acest sens. Ca atare, „celelalte drepturi“ pot varia în timp, în funcţie de necesităţile de protecţie a mandatului reprezentativ, măsurile de protecţie de domeniul legii având un conţinut variabil în timp. 42. Prin urmare, Parlamentul, optând pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă, şi-a exercitat marja de apreciere în privinţa stabilirii drepturilor aferente statutului deputaţilor şi al senatorilor. Abrogarea dispoziţiilor legale care instituiau acest drept s-a realizat în baza aceleiaşi marje de apreciere, considerându-se că celelalte drepturi normativizate reprezintă o protecţie suficientă acordată mandatului parlamentar. Curtea nu are competenţa de a se substitui acestei marje de apreciere şi nu poate să stabilească faptul că eliminarea uneia sau a alteia dintre măsurile de protecţie de natură legală afectează nivelul constituţional de protecţie a mandatului reprezentativ. De aceea, legea criticată nu încalcă art. 69 din Constituţie. 43. Întrucât, prin deciziile sale anterioare, Curtea nu a stabilit că indemnizaţia pentru limită de vârstă are o natură constituţională, rezultă că art. 147 alin. (4) din Constituţie nu a fost încălcat. 44. În schimb, trebuie evidenţiat faptul că, odată ce drepturile legale cu caracter patrimonial au fost acordate, Parlamentul are obligaţia constituţională de a adopta o conduită consecventă din punct de vedere normativ, neputând acorda sau retrage succesiv acelaşi drept în privinţa beneficiarilor legii, pentru că, astfel, s-ar plasa în sfera arbitrarului şi ar afecta securitatea juridică, element component şi esenţial al statului de drept. 45. Pensia de serviciu, reglementată iniţial în anul 2006, precum şi indemnizaţia pentru limită de vârstă, începând cu anul 2016, acordate deputaţilor şi senatorilor au aceeaşi finalitate, respectiv de a stabili alte drepturi patrimoniale în considerarea mandatului reprezentativ exercitat odată cu împlinirea vârstei de pensionare. După acordarea acestor drepturi, legiuitorul a adoptat soluţii normative inconsecvente, legea criticată înscriindu-se în aceeaşi linie de inconsecvenţă normativă, întrucât a stabilit, pe de o parte, retragerea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă în privinţa persoanelor care aveau deja în plată respectivele drepturi şi, pe de altă parte, eliminarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă în privinţa persoanelor care îndeplineau condiţiile stabilite de lege cu referire la mandatul parlamentar deja exercitat, mai puţin vârsta de pensionare. 46. Indemnizaţia pentru limită de vârstă nu are o existenţă nesigură sau afectată de alte condiţii exterioare calităţii de deputat sau senator, care ar putea să o înlăture, astfel încât simpla exercitare a unui mandat complet generează, potrivit şi în condiţiile legii, un drept la această indemnizaţie la data împlinirii vârstei de pensionare. Legiuitorul trebuie să acorde o protecţie egală acesteia în privinţa deputaţilor şi a senatorilor care au exercitat un mandat complet, indiferent că indemnizaţia a fost sau nu a fost pusă în plată, dreptul fiind consolidat odată ce deputatul/senatorul a exercitat un mandat complet anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023. 47. Punerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 nu relevă decât o chestiune de exigibilitate, şi nu una de substanţă, care să invalideze raţionamentul de mai sus. 48. Din punctul de vedere al existenţei beneficiului dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă trebuie realizată o congruenţă deplină între tratamentul juridic aplicat celor două categorii de persoane, a căror situaţie juridică este şi trebuie calificată ca fiind o facta praeterita, un raport deja epuizat sub aspectul dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă, asupra căruia nu se mai poate interveni. 49. Curtea subliniază că situaţia acestora se diferenţiază net de cea a persoanelor care încă nu au exercitat cel puţin un mandat complet de deputat sau senator la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 şi care nu sunt îndreptăţite să beneficieze de o indemnizaţie pentru limită de vârstă. Această situaţie juridică este o facta futura, pe care legiuitorul o poate reglementa/configura/structura în marja sa largă de apreciere. Se realizează, astfel, distincţia dintre (a) consecinţele şi efectele deja trecute, epuizate sau complet realizate ale unor acte sau situaţii juridice anterioare (facta praeterita) şi (b) consecinţele şi efectele viitoare, adică nerealizate în momentul intrării în vigoare a noii legi, ale actelor sau situaţiilor juridice ulterioare acestui moment (facta futura). 50. Prin urmare, persoanele care au exercitat cel puţin un mandat complet de deputat sau senator până la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 şi aveau în plată indemnizaţia pentru limită de vârstă au dobândit un bun - potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie coroborat cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale -, întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 au exercitat deja un mandat parlamentar complet, iar, odată ce mandatul (complet) a fost exercitat, în mod implicit şi automat i se ataşează această indemnizaţie. În privinţa acestora, indemnizaţia pentru limită de vârstă aflată în plată este un drept deja consolidat şi bine caracterizat, iar legiuitorul, prin retragerea normativă a acestui drept, a nesocotit dreptul lor de proprietate privată şi, în acelaşi timp, a creat o insecuritate juridică vădită, încălcând componenta de neretroactivitate a securităţii juridice. 51. În ceea ce priveşte persoanele care au exercitat cel puţin un mandat complet de deputat sau senator până la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023, însă nu aveau în plată indemnizaţia pentru limită de vârstă, Curtea reţine că acestea au vocaţia de a dobândi în mod efectiv indemnizaţia pentru limită de vârstă, întrucât legea stabileşte două condiţii cumulative, şi anume: exercitarea cel puţin a unui mandat complet şi împlinirea vârstei legale de pensionare, acestea fiind, totodată, şi interdependente pentru exerciţiul efectiv al dreptului. Fiind interdependente, eliminarea normativă a dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă în privinţa acestora a creat o insecuritate juridică vădită, încălcând componenta de neretroactivitate a securităţii juridice. 52. Curtea, în jurisprudenţa sa, a subliniat că principiul securităţii juridice exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012). Securitatea juridică a persoanei se defineşte ca un complex de garanţii de natură constituţională sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 53. Curtea a mai statuat că securitatea juridică reprezintă una dintre valorile fundamentale ale statului, fiind cuprinsă în mod implicit la art. 1 din Constituţie, şi reprezintă o garanţie a statului de drept, iar raţiunea sa constă tocmai în a proteja individul de arbitrar, mai ales în relaţiile dintre individ şi stat. De altfel, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că, deşi nu este în mod expres consacrat de Legea fundamentală, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. În legătură cu acest principiu, instanţa europeană a reţinut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Curtea europeană a mai statuat că, „odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92) - a se vedea, în acelaşi sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 467 din 2 august 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 august 2023, paragraful 146. 54. Retragerea indemnizaţiei pentru limită de vârstă aflate deja în plată afectează integritatea şi substanţa unui drept legal dobândit/consolidat. Evenimente viitoare şi incerte - de natură normativă - nu pot influenţa negativ dreptul care a fost dobândit şi a intrat în sfera patrimonială a persoanei. De asemenea, efectele deja epuizate ale unui act - exercitarea mandatului reprezentativ - nu pot fi repuse permanent în discuţie, starea de incertitudine şi nesiguranţă neputând fi opusă unei situaţii juridice certe şi definitiv consolidate. 55. Neretroactivitatea este o garanţie pentru cetăţean, o protecţie constituţională acordată în beneficiul său. Securitatea juridică cere şi impune o protecţie ascendentă, de sporire a garanţiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobândit prin exercitarea mandatului. Orice încercare de reconsiderare a modului de valorificare a mandatelor deja exercitate în planul indemnizaţiei pentru limită de vârstă afectează securitatea juridică în componenta garanţiei de neretroactivitate a legii (a se vedea, în sensul celor de mai sus, mutatis mutandis, Decizia nr. 467 din 2 august 2023, precitată, paragrafele 145 şi 147-150). 56. Prin urmare, Curtea constată că, prin prisma art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 15 alin. (2) şi a art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din Constituţie, art. I din Legea nr. 192/2023 este constituţional în măsura în care nu se aplică deputaţilor/senatorilor care au exercitat cel puţin un mandat parlamentar complet anterior intrării în vigoare a legii, iar art. II din Legea nr. 192/2023 este neconstituţional. 57. Având în vedere cele stabilite, Curtea constată că, sub aspectul efectelor prezentei decizii, repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor indemnizaţiei pentru limită de vârstă, care o aveau în plată, se va realiza ex officio, indiferent dacă aceştia au promovat sau nu o acţiune în justiţie, începând cu data încetării plăţii acesteia, respectiv 1 iulie 2023, şi, totodată, urmează, pe de o parte, să se reia plata indemnizaţiilor pentru limită de vârstă aflate în plată la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2023 în privinţa tuturor beneficiarilor antereferiţi, iar, pe de altă parte, să se acorde această indemnizaţie deputaţilor/senatorilor care au exercitat cel puţin un mandat parlamentar complet anterior intrării în vigoare a legii şi care au împlinit vârsta de pensionare prevăzută de lege după data de 1 iulie 2023. 58. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în privinţa pct. 1 şi 3 din dispozitiv, şi cu majoritate de voturi în privinţa pct. 2, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. I din Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deputaţilor/senatorilor care au exercitat cel puţin un mandat parlamentar complet anterior intrării sale în vigoare. 2. Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt neconstituţionale. 3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea nr. 192/2023 pentru abrogarea capitolului XI din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor este constituţională în raport cu criticile de neconstituţionalitate extrinsecă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
