Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 678 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 678 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 257 din 1 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Negulescu  │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, excepţie ridicată de Alexandra Eleonora Popa şi alţii în dosarele nr. 2.770/118/2020 şi nr. 4.717/118/2018* ale Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul dosarelor conexate nr. 995D/2021 şi nr. 3.338D/2021 ale Curţii Constituţionale.
    2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 6 noiembrie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea Constituţională a conexat Dosarul nr. 3.338D/2021 la Dosarul nr. 995D/2021 şi, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat succesiv pronunţarea asupra cauzei pentru datele de 12 noiembrie 2025 şi 25 noiembrie 2025. La această din urmă dată, Curtea a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    3. Prin încheierile din 26 februarie 2021 şi 2 noiembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.770/118/2020 şi nr. 4.717/118/2018*, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în forma în vigoare la datele de 26 ianuarie 2005 şi 28 februarie 2005, respectiv la data de 3 noiembrie 2005. Excepţia a fost ridicată de Alexandra Eleonora Popa şi alţii în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv soluţionarea cererii de anulare a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. 100 din 28 februarie 2005 privind aprobarea documentaţiei Planului urbanistic de detaliu şi de anulare a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Constanţa nr. 350 din 22 iunie 2007 privind aprobarea Planului urbanistic de detaliu.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat permite autorităţii publice locale să acţioneze în mod discreţionar cu privire la aprobarea cererilor având ca obiect modificarea/derogarea de la prevederile documentaţiilor de urbanism.
    5. Documentaţiile de urbanism reprezintă, potrivit art. 44 din Legea nr. 350/2001, documentaţii ce transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean, având caracter de reglementare specifică, şi stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Potrivit art. 45 din aceeaşi lege, Planul urbanistic zonal şi Planul urbanistic de detaliu sunt, în esenţă, documentaţii de urbanism prin intermediul cărora se asigură respectarea principiilor de urbanism consacrate în Legea nr. 350/2001, iar autorizaţiile de construire acordate persoanelor fizice sau juridice se emit în baza dispoziţiilor cuprinse în documentaţiile de urbanism aprobate. Lipsa oricăror criterii obiective sau minime cerinţe de natură să justifice necesitatea modificării/derogării de la prevederile documentaţiilor de urbanism reprezintă o cale deschisă pentru discriminări şi abuzuri din partea autorităţilor publice competente să o interpreteze şi să o aplice.
    6. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (1), autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 350/2001 afectează principiile previzibilităţii actelor juridice şi securităţii juridice, dând posibilitatea discriminării unei persoane prin respingerea sau aprobarea cererii de derogare/modificare a documentaţiei după simpla apreciere a autorităţii publice competente să o soluţioneze, menţionând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragraful 225, precum şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52 şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66.
    7. În ceea ce priveşte încălcarea art. 26 din Constituţie şi a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se precizează că statul are obligaţia pozitivă a reglementării unor măsuri apte să ducă la respectarea în mod concret şi eficient a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cât şi obligaţia negativă a abţinerii cu privire la orice intruziune nejustificată. Această instanţă europeană a arătat că atingerile grave aduse mediului pot afecta bunăstarea unei persoane şi o pot lipsi de bucuria folosirii domiciliului său, chiar dacă nu ameninţă în mod serios sănătatea acesteia (Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunţată în Cauza López Ostra împotriva Spaniei, paragraful 44, sau Hotărârea din 19 februarie 1998, pronunţată în Cauza Guerra şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58).
    8. Autorii excepţiei menţionează, de asemenea, că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 49 din 4 februarie 2020 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, textul de lege criticat în prezenta cauză şi cel declarat neconstituţional fiind identice.
    9. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat anterior prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020 asupra neconstituţionalităţii art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în forma modificată prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Deşi forma legii este identică celei care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în cauza de faţă, trebuie avut în vedere că această decizie produce efecte pentru perioada 16 iulie 2006-31 august 2008, autorii reclamând forma în vigoare a legii la datele de 26 ianuarie 2005 şi 28 februarie 2005, respectiv la data de 3 noiembrie 2005, ceea ce reprezintă un motiv indubitabil în fundamentarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate de reclamanţi.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul, în Dosarul nr. 3.338D/2021, având în vedere identitatea de conţinut dintre teza întâi a art. 32 în ambele forme (cea supusă controlului prin excepţia pendinte şi cea analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020), apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis şi prezentei excepţii considerentele ce au fundamentat pronunţarea Deciziei nr. 49 din 4 februarie 2020.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, forma în vigoare la data de 26.01.2005 şi 28.02.2005, respectiv la data de 3.11.2005, care au următorul conţinut normativ: „În cazul în care prin documentaţia înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentaţii de urbanism prin care să se justifice şi să se demonstreze posibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentaţii de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire.“
    15. Este de menţionat faptul că, ulterior momentului de referinţă indicat de instanţă pentru exercitarea controlului de constituţionalitate - 26 ianuarie 2005, 28 februarie 2005 şi 3 noiembrie 2005 -, Legea nr. 350/2001 a suferit o succesiune de evenimente legislative constând în modificarea, completarea sau abrogarea unor prevederi ale sale. În ceea ce priveşte strict art. 32 din lege, acesta a fost succesiv modificat, astfel: prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006, prin art. I pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 august 2008, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 242/2009 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2025 privind unele măsuri pentru simplificarea procedurilor în domeniul urbanismului şi construcţiilor şi accelerarea investiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 30 aprilie 2025, precum şi prin art. I pct. 10 din Legea nr. 190/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.
    16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta sa referitoare la calitatea legii şi în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea, prin raportare la art. 26 din Legea fundamentală privind viaţa intimă, familială şi privată, se invocă şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că se critică, în esenţă, faptul că aceste dispoziţii de lege permit derogări de la documentaţiile de urbanism aprobate, fără a institui criterii obiective, garanţii clare şi mecanisme de control împotriva arbitrarului autorităţilor locale.
    18. Prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 13 mai 2020, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în forma modificată prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, sunt neconstituţionale, prin analizarea unor critici cvasiidentice, formulate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca şi în cauza de faţă.
    19. Curtea observă că textul de lege criticat prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate are o redactare identică celei cu privire la care instanţa de contencios constituţional a pronunţat decizia de admitere mai sus menţionată. Întrucât în cauza soluţionată cu acel prilej litigiul în cadrul căreia a fost ridicată excepţia avea ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 603 din 25 septembrie 2007, Curtea Constituţională a avut în vedere forma aplicabilă în acel cadru procesual, în lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ cuprinsă în art. 29 alin. (1) şi în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“.
    20. În schimb, în prezentele cauze conexate, instanţa de contencios constituţional observă că sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, dar în redactarea anterioară modificării la care s-a raportat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, al cărei efect nu se poate întinde retroactiv asupra perioadei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 289/2006. În acest context, instanţa care a sesizat Curtea Constituţională a verificat existenţa legăturii de cauzalitate dintre dispoziţiile legale criticate în redactarea de la momentele precizate, adică anterior modificării Legii nr. 350/2001 prin Legea nr. 289/2006 şi soluţionarea cauzei, în conformitate cu exigenţele art. 29 din Legea nr. 47/1992, care prevede condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate şi procedura de sesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată în vederea soluţionării acesteia. Pe lângă legătura cu soluţionarea cauzei, instanţa a quo a apreciat că dispoziţiile de lege în redactarea menţionată continuă să producă efecte juridice şi după data ieşirii lor din vigoare.
    21. Având în vedere identitatea de conţinut normativ, Curtea apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis cele statuate prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, precitată, paragrafele 5357, dispoziţiile art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, identice ca şi conţinut cu cele criticate în cauză, nesocotind dispoziţiile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 26 din Constituţie.
    22. Astfel, prin decizia menţionată, paragraful 47, Curtea a constatat că garanţiile stabilite pentru protejarea drepturilor şi intereselor persoanelor, în particular, sau ale comunităţii locale, în general, împotriva arbitrarului autorităţilor publice competente să elaboreze şi să modifice documentaţiile de urbanism sunt difuz reglementate, prezintă un grad mare de generalitate şi au un caracter preponderent formal, principial şi nu efectiv şi real. Dispoziţiile legale examinate, reglementând posibilitatea unei derogări/modificări de la regimul juridic impus de documentaţiile de urbanism aprobate anterior pentru o anumită zonă, nu conţin, totodată, garanţii suficiente şi eficiente, de natura unor minime cerinţe sau criterii obiective pe care să le întrunească solicitările de derogare şi care să protejeze totodată destinatarul normei juridice împotriva arbitrarului sau chiar abuzului autorităţilor publice competente să o interpreteze şi să o aplice. Pe de o parte, astfel redactat, textul legal criticat dă posibilitatea discriminării - negative sau pozitive - unei persoane prin respingerea sau aprobarea cererii de derogare/modificare a documentaţiei după simpla şi exclusiva apreciere a autorităţii publice competente să o soluţioneze, iar, pe de altă parte, afectează principiile previzibilităţii actelor juridice şi securităţii juridice, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    23. Curtea a observat, la paragrafele 48-50 din decizia precitată, că insuficienţa garanţiilor efective se datorează, în esenţă, caracterului lacunar al textului criticat. În plus, este de observat că întregul conţinut normativ al art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001 este redactat într-o manieră defectuoasă, eliptică, dar şi confuză, lipsită de rigoare şi claritate, în condiţiile în care, din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, se desprinde concluzia că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (de exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225).
    24. Curtea Constituţională a constatat (paragraful 51) că nici chiar interpretând sistematic prevederile Legii nr. 350/2001, în ansamblul lor, nu rezultă care este semnificaţia sintagmei „prin documentaţia înaintată“ din cuprinsul alin. (1) teza întâi al art. 32, respectiv titularul dreptului care întocmeşte şi înaintează documentaţia şi nici natura şi obiectul acestei documentaţii. Totodată, analizând teza „prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentaţii de urbanism prin care să se justifice şi să se demonstreze posibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate“, Curtea a apreciat că este greu sau imposibil de înţeles cum printr-un certificat de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentaţii de urbanism, din moment ce, potrivit normelor Legii nr. 350/2001, certificatul de urbanism este emis de autorităţile competente şi are caracter de informare a solicitantului cu privire la datele şi reglementările cărora i se supune un anumit bun imobil. În plus, din textul criticat rezultă ad litteram că prin documentaţiile de urbanism, solicitate pe calea certificatului de urbanism, se poate cere justificarea şi demonstrarea posibilităţii intervenţiei urbanistice solicitate. Or, această soluţie legislativă este, din nou, dificil de înţeles şi chiar lipsită de logică, deoarece legea reglementează în mod expres conţinutul prevederilor documentaţiilor de urbanism, astfel că acestea nu pot cuprinde o justificare şi o demonstrare a unei anumite posibilităţi de derogare sau modificare a documentaţiei de urbanism anterior aprobate. În fine, textul nu menţionează în mod clar cine trebuie să facă justificarea şi demonstraţia la care se face referire. În mod logic, aceste obligaţii ar trebui să aparţină solicitantului derogării, însă acesta nu poate emite documentaţii de urbanism, ci doar autorităţile publice locale. Curtea a constatat, aşadar, că normele legale criticate sunt contradictorii şi, indiferent de metoda de interpretare juridică utilizată, pur şi simplu nu pot fi înţelese şi nu se coroborează cu ansamblul legii.
    25. În acest context, Curtea a subliniat (paragraful 52) că eventualitatea normativizării la nivel infralegal a unor proceduri de lucru, urmate ca atare de autorităţile publice competente, de natură să valorifice normele juridice analizate, în sensul de a stabili toate aceste elemente care lipsesc în mod expres din cuprinsul textului legal analizat pentru a-i conferi acestuia un sens logic, nu poate acoperi viciile legislative proprii textului de referinţă în sine. Totodată, chiar dacă la elaborarea noilor documentaţii de urbanism de derogare/modificare a celor anterior aprobate, în baza solicitării înaintate în temeiul art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, autorităţile publice competente sunt obligate să respecte şi alte acte normative incidente materiei, aceasta nu poate substitui lacunele de redactare ale textului legal analizat.
    26. Curtea a observat că în cauză a fost constatată o lacună legislativă, respectiv lipsa reglementării, în cuprinsul art. 32 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 350/2001, a unor garanţii suficiente şi adecvate împotriva arbitrarului autorităţilor. În concordanţă cu jurisprudenţa sa constantă prin care a statuat că, în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei şi fără a nesocoti competenţa legiuitorului, nu poate fi ignorată o omisiune legislativă atunci când aceasta are relevanţă constituţională, respectiv dacă aceasta este aptă să afecteze principii, drepturi sau libertăţi fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 9 iunie 2017, paragraful 32, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55, prin care Curtea a statuat că tocmai omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat).
    27. Instanţa de contencios constituţional a constatat, de asemenea, la paragraful 58, că textul criticat, prin conţinutul său normativ lacunar sub aspectul stabilirii unor minime cerinţe obligatorii sau a unor criterii obiective pentru acordarea derogării/modificării solicitate, poate afecta exercitarea în condiţii de normalitate a dreptului la viaţă intimă, privată şi de familie, ceea ce echivalează cu o ingerinţă care nu răspunde vreunui imperativ de ordin public, expres şi limitativ menţionat la nivel legal.
    28. Având în vedere identitatea conţinutului normativ al prevederilor criticate, şi în cauza de faţă Curtea apreciază că ar trebui pronunţată o soluţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Faptul că ne aflăm în faţa unei alte forme normative, respectiv cea din 2005, dar cu acelaşi conţinut normativ ca cel declarat deja neconstituţional, nu atrage inadmisibilitatea excepţiei, întrucât art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 priveşte doar situaţia în care dispoziţia exact criticată a fost anterior declarată neconstituţională. Or, în prezenta cauză, norma criticată, deşi aparţine unei alte redactări temporale, continuă să producă efecte juridice prin actele administrative contestate. Prin urmare, din raţiuni de consecvenţă jurisprudenţială, se impun menţinerea aceleiaşi soluţii de admitere, în linia Deciziei nr. 49 din 4 februarie 2020, precitată, şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Alexandra Eleonora Popa şi alţii în dosarele nr. 2.770/118/2020 şi nr. 4.717/118/2018* ale Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Negulescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 678 din 25 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"