Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 677 din 25 noiembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 677 din 25 noiembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 172 din 5 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────┬───────────────────────┐
│Elena-Simina   │- preşedinte           │
│Tănăsescu      │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Asztalos       │- judecător            │
│Csaba-Ferenc   │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihai Busuioc  │- judecător            │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător            │
│Ciochină       │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian       │- judecător            │
│Deliorga       │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dacian-Cosmin  │- judecător            │
│Dragoş         │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător            │
│Licu           │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător            │
│Scântei        │                       │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător            │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly   │-                      │
│               │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale, obiecţie formulată de Preşedintele României.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 12.365 din 22 octombrie 2025 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.433A/2025.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că, în data de 9 aprilie 2025, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, legea criticată, care, în forma sa iniţială, a aprobat, fără modificări sau completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale având ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri de reorganizare a Guvernului. La data de 17 aprilie 2025, Preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare, motivând că actul normativ instituie măsuri privind organizarea Guvernului, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, fac parte din domeniul legilor organice. Dat fiind faptul că legea a fost adoptată tacit de prima Cameră sesizată, ca lege organică, respectiv a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, ca lege ordinară, Preşedintele României a solicitat reanalizarea caracterului legii şi adoptarea sa în mod similar în ambele Camere.
    4. În urma parcurgerii procedurii de reexaminare, legea a fost adoptată, ca lege organică, atât de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, cât şi de Senat, în calitate de Cameră decizională, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie. În cadrul procedurii de reexaminare, distinct de adoptarea legii ca lege organică, Senatul, la propunerea Comisiei pentru administraţie publică, a introdus o serie de modificări, printre care: (i) modificarea art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 în sensul ca încadrarea/numirea personalului din cadrul ministerelor reorganizate să fie făcută cu stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivelul maxim aflat în plată la data reorganizării, pentru aceeaşi funcţie, categorie, clasă, grad, treaptă şi gradaţie de vechime, precum şi cu respectarea sistemului ierarhizării funcţiilor publice, şi (ii) modificarea anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul includerii Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului în lista instituţiilor care beneficiază de sporul de 15% pentru complexitatea muncii prestate.
    5. La data de 15 octombrie 2025, Parlamentul, în urma reexaminării, a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, actul normativ în forma modificată, potrivit amendamentelor propuse de Comisia pentru administraţie publică şi votate de Senat.
    6. Având în vedere procedura de adoptare a legii criticate în etapa reexaminării, precum şi conţinutul său normativ, se apreciază că aceasta încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 77 alin. (2), ale art. 111 alin. (1), ale art. 138 alin. (5) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    7. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în cazul unei legi adoptate în urma cererii de reexaminare, indiferent că o cerere de reexaminare a fost admisă/admisă în parte/respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituţionalitate numai dispoziţiile legale supuse unor intervenţii legislative în procedura de reexaminare, precum şi procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare, cu titlu exemplificativ, reţinânduse cvorumul de şedinţă, majoritatea de vot sau ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului (Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 32, sau Decizia nr. 452 din 4 iulie 2018, paragraful 32). Printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea Constituţională a statuat că reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecţiunile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României. Cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării şi are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Preşedinte, poate menţine legea în forma adoptată iniţial sau, dimpotrivă, ţinând seama şi de punctul de vedere al Preşedintelui, o poate respinge (Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007 sau Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008).
    8. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut încălcarea limitelor reexaminării atât în situaţia în care Parlamentul a modificat prevederi fără legătură cu conţinutul cererii de reexaminare, cât şi în situaţia în care Parlamentul a modificat prevederi menţionate în cererea de reexaminare, însă într-un alt sens decât cel solicitat de Preşedintele României. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 4 iulie 2018, paragrafele 33 şi 34, Curtea Constituţională a reţinut că modificarea unor norme menţionate în cererea de reexaminare, dar într-un alt sens decât cel cerut de Preşedintele României, fără legătură cu argumentele cererii de reexaminare, reprezintă o depăşire a limitelor cererii de reexaminare, cu încălcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie. În acelaşi sens este indicată Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 46.
    9. Se mai arată că, la nivel infraconstituţional, procedura de soluţionare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României este reglementată de art. 142 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi de art. 157 din Regulamentul Senatului. Astfel, jurisprudenţa Curţii anterior menţionată este reflectată şi la nivel regulamentar, aceste prevederi ale regulamentelor celor două Camere având o relevanţă constituţională, prin raportare la art. 77 din Constituţie.
    10. În cauza de faţă, cererea de reexaminare a vizat strict procedura de adoptare a legii din perspectiva caracterului actului normativ de lege ordinară/organică. Or, Parlamentul nu s-a rezumat la aspectele menţionate în cererea Preşedintelui României, respectiv caracterul legii, ci a intervenit nu numai prin modificarea art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024, fără legătură cu obiectul cererii de reexaminare, ci şi cu o soluţie legislativă nouă, prin modificarea unui alt act normativ, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017. Cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României a condus la redeschiderea procedurii legislative, strict din perspectiva necesităţii respectării procedurii de adoptare a actului normativ ca lege organică, iar Parlamentul, în dezacord cu motivele şi raţiunile acestei cereri, a modificat actul normativ, cu depăşirea limitelor cererii de reexaminare, contrar prevederilor art. 77 alin. (2) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    11. Exercitarea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a solicita reexaminarea unei legi, o singură dată, potrivit art. 77 din Constituţie, declanşează un raport constituţional cu autoritatea legiuitoare, în care competenţa Parlamentului este limitată de cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României. Aceste limite presupun reluarea procesului legislativ în coordonatele stabilite de Preşedintele României şi, totodată, garanţia că Parlamentul nu realizează intervenţii legislative fără legătură cu cererea de reexaminare. O soluţie contrară ar conduce la situaţia în care, în urma reexaminării, legea transmisă la promulgare ar conţine dispoziţii noi, introduse pentru prima dată sau modificate în procedura de reexaminare, fără nicio legătură cu motivele invocate în cererea de reexaminare, cu privire la care Preşedintele nu ar putea să mai exercite dreptul de a solicita reexaminarea lor.
    12. În cazul legii criticate, prin procedura de reexaminare, Parlamentul a adoptat o lege cu un conţinut diferit faţă de forma iniţială şi, în consecinţă, o nouă soluţie legislativă care nu a fost avută în vedere de cererea de reexaminare, depăşind limitele reexaminării şi acţionând ca într-o procedură obişnuită. Într-o astfel de situaţie, având în vedere imposibilitatea de a cere reexaminarea unei asemenea dispoziţii, introdusă pentru prima dată într-o procedură de reexaminare derulată în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a nesocotit obligaţia de loialitate constituţională, iar legea criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie.
    13. Faţă de cele de mai sus, în raport şi cu bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materia limitelor sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii prin cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, se susţine că legea criticată a fost adoptată şi cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    14. Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie, se consideră că intervenţiile legislative ale Parlamentului în procedura reexaminării au un impact direct asupra bugetului de stat, suplimentar şi distinct de impactul iniţial, ceea ce conduce la incidenţa art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie.
    15. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în repetate rânduri cu privire la efectele pe care le produce lipsa fişei financiare, respectiv că în lipsa unei fişe financiare reactualizate la momentul adoptării legii şi în lipsa unui dialog real între Guvern şi Parlament nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind aşadar reală (Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, paragraful 59, Decizia nr. 593 din 14 septembrie 2016, paragraful 30). Fişa financiară prevăzută de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice nu trebuie confundată cu punctul de vedere emis de Guvern. Astfel, având în vedere modificările aduse legii în urma parcurgerii procedurii de reexaminare, se apreciază că Parlamentul şi-a încălcat obligaţiile constituţionale, respectiv cea privind solicitarea fişei financiare care trebuia să însoţească propunerea legislativă [art. 138 alin. (5) din Constituţie] sau cea privind solicitarea informării din partea Guvernului [art. 111 alin. (1) din Constituţie]. În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor care impun solicitarea fişei financiare, Curtea Constituţională a statuat că, atâta vreme cât dispoziţiile legale generează impact financiar asupra bugetului de stat, obligaţia solicitării fişei financiare incumbă tuturor iniţiatorilor, iar dacă acestea sunt rezultatul unor amendamente admise în cadrul procedurii legislative, prima Cameră sesizată sau Camera decizională, după caz, are obligaţia de a solicita fişa financiară (Decizia nr. 646 din 24 septembrie 2020, paragraful 63).
    16. Obligaţiile constituţionale prevăzute de art. 111 alin. (1), respectiv de art. 138 alin. (5) din Constituţie incumbă Parlamentului indiferent de momentul la care intervin respectivele amendamente cu impact bugetar sau de ciclul legislativ parcurs, în procedura adoptării iniţiale sau în procedura de reexaminare la cererea Preşedintelui României. Din analiza fişei parcursului legislativ al legii criticate nu rezultă că autoritatea legiuitoare s-a conformat acestor obligaţii constituţionale, aşa cum au fost acestea dezvoltate în jurisprudenţa instanţei constituţionale, nesolicitând o fişă financiară actualizată, potrivit art. 138 alin. (5) din Constituţie, şi nici o nouă informare din partea Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) teza finală din Legea fundamentală.
    17. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se apreciază că modificarea art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 creează un tratament diferenţiat între personalul încadrat/numit în urma reorganizării ministerelor, ca urmare a învestirii unui nou Guvern în luna decembrie 2024, şi chiar anterior acestor reorganizări, pe de o parte, şi personalul încadrat/numit în viitor, ulterior intrării în vigoare a acestei legi, creându-se un privilegiu pentru cea din urmă categorie. Astfel, scopul pe care l-a avut în vedere legiuitorul, de a evita unele litigii de muncă justificate de salarizarea neunitară a personalului angajat pe aceleaşi funcţii în cadrul acestor ministere reorganizate, nu va putea fi atins.
    18. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere.
    19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    20. La termenul de judecată fixat pentru data de 12 noiembrie 2025, Curtea a dispus amânarea dezbaterilor asupra cauzei pentru data de 25 noiembrie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale, care are următorul cuprins:
    "ART. I
    Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153 din 23 decembrie 2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1319 din 24 decembrie 2024, cu următoarea modificare:
    - La articolul 10, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    (3) Încadrarea/numirea personalului din cadrul ministerelor reorganizate se face cu stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivelul maxim aflat în plată la data reorganizării, pentru aceeaşi funcţie, categorie, clasă, grad, treaptă şi gradaţie de vechime, precum şi cu respectarea sistemului ierarhizării funcţiilor publice.
    ART. II
    Anexa nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La Capitolul I, litera A, punctul I, punctul 3 de la notă va avea următorul cuprins:
    3. Funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, funcţionarii publici din cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, Secretariatului General al Guvernului şi Ministerului Justiţiei, precum şi funcţionarii publici parlamentari din serviciile Parlamentului, cu excepţia celor prevăzuţi la pct. 1 şi 2, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.
    2. La Capitolul II, litera A, punctul I, punctul 3 de la notă va avea următorul cuprins:
    3. Personalul contractual din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor, Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, funcţionarii publici din cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, Secretariatului General al Guvernului şi Ministerului Justiţiei, precum şi din serviciile Parlamentului, cu excepţia celui prevăzut la pct. 1 şi 2, precum şi cu excepţia personalului prevăzut la cap. II lit. A pct. I subpct. 2.4 din prezenta anexă, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%."

    22. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 77 alin. (2) privind limitele reexaminării legii, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Guvernului, ale art. 138 alin. (5) privind stabilirea sursei de finanţare a cheltuielilor bugetare şi ale art. 147 alin. (4) privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    23. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordine, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38, şi Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27).
    24. Curtea urmează să constate că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Preşedintele României.
    25. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.
    26. Din coroborarea informaţiilor cuprinse în fişele legislative publicate pe paginile celor două Camere ale Parlamentului rezultă că legea criticată a fost adoptată tacit de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, în procedură de urgenţă, în data de 3 martie 2025, după care a fost trimisă Senatului, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, în procedură de urgenţă, la data de 31 martie 2025. La data de 16 aprilie 2025, Preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare a legii, iar Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea în procedură de urgenţă, în data de 18 iunie 2025, după care a fost trimisă Senatului, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, în procedură de urgenţă, la data de 6 octombrie 2025. La 13 octombrie 2025, legea a fost depusă la secretarul general al Senatului şi, respectiv, la cel al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, iar la 15 octombrie 2025 legea a fost trimisă Preşedintelui României în vederea promulgării. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 22 octombrie 2025, aşa încât obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în interiorul termenului de 10 zile prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie, astfel că aceasta este admisibilă.
    27. Sub aspectul obiectului sesizării, Curtea urmează să constate că aceasta vizează o lege care nu a fost încă promulgată, astfel că poate forma obiectul controlului de constituţionalitate prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie.
    28. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate
    29. În raport cu critica de neconstituţionalitate referitoare la depăşirea limitelor cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, Curtea reţine că, potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Curtea a constatat că art. 77 alin. (2) din Constituţie nu dispune cu privire la prevederile ce trebuie să fie reexaminate, ca urmare a cererii formulate de Preşedintele României. Însă din analiza textului rezultă că trebuie reexaminate textele cuprinse în cererea Preşedintelui României, precum şi cele care au legătură cu acestea, fiind necesară corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor din lege. În acest context, pot fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare. Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia. Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 44).
    30. În cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se limiteze la obiecţiunile menţionate în cererea Preşedintelui României, iar în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, precitată, paragraful 45).
    31. Limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare. Având în vedere scopul cererii de reexaminare, respectiv îmbunătăţirea actului normativ, nu se poate admite ca reexaminarea să aibă drept consecinţă adoptarea unei legi cu contradicţii sau necorelări între texte, astfel că, în virtutea regulilor de tehnică legislativă, necesitatea coerenţei reglementării impune completarea unor texte din lege care nu au făcut în mod expres obiectul cererii de reexaminare. Această practică este în beneficiul reglementării şi nu afectează limitele reexaminării, admiterea unor obiecţii din cererea de reexaminare putând antrena modificări cu privire la toate sau doar la unele dintre dispoziţiile legii în cauză, ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte. Astfel, Curtea a constatat că, în aplicarea normei constituţionale cuprinse la art. 77, Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context se impune modificarea chiar şi a unor dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea. În cadrul acestei proceduri, în situaţia în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare dintre textele care au făcut obiectul cererii Preşedintelui României şi celelalte dispoziţii ale legii (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 46).
    32. Curtea a reţinut că relaţia dintre Preşedintele României şi Parlament este caracterizată printr-un dialog constituţional permanent, iar în cadrul acestuia fiecare dintre cele două autorităţi trebuie să colaboreze în mod loial, cu respectarea rolului lor constituţional. Astfel, constituantul i-a acordat Preşedintelui dreptul de a cere reexaminarea legii pentru a se putea corecta erorile materiale comise în actul de legiferare sau pentru a se regândi o anumită soluţie legislativă atât pentru motive de constituţionalitate, cât şi de oportunitate. Prin intermediul acestui mecanism constituţional se deschide un dialog interinstituţional ce trebuie să fie guvernat de normele constituţionale referitoare la colaborarea loială dintre instituţii. În acest caz, Parlamentului îi revine rolul fie de a-şi însuşi observaţiile, fie de a le repudia, fie de a respinge la vot propunerea/proiectul de lege, atunci când consideră că motivele invocate sunt întemeiate, iar anvergura acestora determină caracterul inacceptabil al legii. Prin urmare, dialogul constituţional are drept efect redeschiderea procedurii legislative între aceste instituţii, însă numai în limitele cererii de reexaminare. Depăşirea acestor limite ar acorda, în cadrul acestei relaţii, un rol preeminent fie Parlamentului, fie Preşedintelui României, după caz, întrucât, dacă s-ar redeschide procedura legislativă indiferent de limitele cererii de reexaminare, Parlamentul ar putea adopta o lege cu un conţinut total diferit faţă de conţinutul legii iniţiale, iar Preşedintele României nu va mai putea cere reexaminarea acesteia, fiind vorba, în sens strict formal, despre aceeaşi lege, ceea ce impune promulgarea acesteia în termen de 10 zile de la comunicarea sa. În acelaşi sens, Curtea reţine că, din contră, dacă s-ar aprecia că în ipoteza antereferită Parlamentul a adoptat o nouă lege, Preşedintele României ar dispune de dreptul de a formula o nouă cerere de reexaminare; or, această apreciere ar aparţine Preşedintelui României, care ar putea bloca procesul legislativ, transformând dreptul de veto suspensiv de care beneficiază într-unul decizional (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 47).
    33. Soluţia corectă care conciliază rolul preeminent al Parlamentului în procesul de legiferare şi rolul Preşedintelui României de a sancţiona punerea în executare a legii este aceea ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare. Această soluţie se sprijină pe dialogul constituţional dintre cele două autorităţi publice, ce implică separarea şi echilibrul dintre funcţiile statului pe care acestea le exercită, pe necesitatea respectării rolului lor constituţional şi pe colaborarea constituţională loială dintre acestea. Ignorarea acestor principii duce la adoptarea unei legi faţă de care Preşedintele nu îşi poate exercita dreptul de veto suspensiv sau, din contră, va putea uza de mai multe ori de acest drept cu privire la una şi aceeaşi lege, dar cu conţinut normativ diferit, după propria sa apreciere, ajungându-se la nesocotirea textului constituţional. Aşadar, pronunţarea Parlamentului asupra legii, în limitele cererii de reexaminare, decurge din art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1) şi art. 80 alin. (2) din Constituţie, ceea ce înseamnă că art. 77 alin. (2) şi (3) din Constituţie trebuie coroborat cu textele constituţionale anterior referite (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 48).
    34. Raportat la cauza de faţă, se constată că legea supusă controlului de constituţionalitate a fost iniţial adoptată tacit de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră de reflecţie, ca urmare a depăşirii termenului de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie. Ulterior, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea ca lege ordinară, conform art. 76 alin. (2) din Constituţie.
    35. Legea criticată aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024, care vizează aspecte ce ţin de organizarea Guvernului după adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2024 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1312 din 23 decembrie 2024. Având în vedere art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, potrivit căruia organizarea Guvernului se realizează prin lege organică, legea de aprobare a respectivei ordonanţe de urgenţă este lege organică, urmând să fie adoptată conform art. 76 alin. (1) din Constituţie. Totodată, având în vedere art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituţie, în acest caz, Camera de reflecţie este Camera Deputaţilor, iar Cameră decizională este Senatul.
    36. Curtea observă că, în privinţa legii criticate, deşi s-a respectat ordinea de sesizare a Camerelor prevăzută de art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituţie, la nivelul Camerei decizionale legea a fost adoptată ca lege ordinară, şi nu ca lege organică.
    37. Cu privire la procedura de adoptare a legii criticate (care cuprindea un articol unic, prin care era aprobată ordonanţa de urgenţă), se constată că la prima Cameră sesizată (Camera Deputaţilor) nu a avut loc un vot propriu-zis; această situaţie sa datorat depăşirii termenului în care prima Cameră trebuia să se pronunţe asupra legii, caz în care s-a considerat, conform art. 75 alin. (2) teza a doua din Constituţie, că proiectul de lege a fost adoptat. Adoptarea tacită a vizat o lege organică, din moment ce în procedura de adoptare s-a făcut aplicarea art. 75 alin. (1) teza întâi din Constituţie. Ca atare, Camera decizională trebuia să adopte legea în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) teza întâi şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie. Or, aceasta a adoptato conform art. 76 alin. (2) din Constituţie, astfel încât Preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare a legii pentru ca procedura de adoptare a acesteia să fie realizată în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. e), art. 75 alin. (1) teza întâi şi art. 76 alin. (1) din Constituţie.
    38. Aşadar, cererea de reexaminare a privit strict un aspect procedural, de adoptare a legii. Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat legea cu respectarea art. 73 alin. (3) lit. e), art. 75 alin. (1) şi art. 76 alin. (1) teza întâi din Constituţie. Senatul, în calitate de Cameră decizională, a procedat în acelaşi mod, însă, faţă de redactarea legii adoptate anterior formulării cererii de reexaminare, a adăugat la soluţia normativă a aprobării ordonanţei de urgenţă două noi dispoziţii, şi anume modificarea art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 şi un nou art. II.
    39. Astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale prezentată mai sus, redeschiderea procedurii legislative se realizează numai cu privire la aspectele antamate în cererea de reexaminare a legii. Or, în cazul de faţă, Camera decizională, Senatul, a depăşit limitele reexaminării şi a adoptat două noi texte care nu au format obiectul cererii Preşedintelui României şi nici nu erau în legătura cu acesta. Prin urmare, Curtea constată că legea criticată a fost adoptată cu depăşirea limitelor cererii de reexaminare, art. I [cu referire la art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024] şi art. II din lege fiind contrare art. 77 alin. (2) din Constituţie.
    40. Totodată, ţinând seama de jurisprudenţa constantă şi consolidată a Curţii Constituţionale în privinţa redeschiderii procedurii de legiferare ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare (cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, Decizia nr. 150 din 20 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 24 aprilie 2024, sau Decizia nr. 335 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 12 iulie 2024), Curtea reţine şi încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    41. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă privind depăşirea limitelor reexaminării, Curtea constată că, în ipoteza constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor antereferite, reexaminarea reglementată de art. 147 alin. (2) din Constituţie presupune reluarea procesului legislativ de la etapa subsecventă înregistrării proiectului de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 412 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019, paragraful 54), în limitele cererii de reexaminare formulate.
    42. Totodată, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu mai este necesară examinarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 7 din 31 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 19 aprilie 2023, paragraful 32, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 33, Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, sau, mutatis mutandis, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, sau Decizia nr. 531 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 2 august 2018, paragraful 41).
    43. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. I [cu referire la art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale] şi ale art. II din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Prim-magistrat-asistent,
                    Benke Károly

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 677 din 25 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 677 din 25 noiembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 677 din 25 noiembrie 2025 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2024 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale