Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 671 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 671 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 516 din 3 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache  │- preşedinte          │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător           │
│Ciochină       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian       │- judecător           │
│Deliorga       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător           │
│Licu           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător           │
│Scântei        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina    │- judecător           │
│Stanciu        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina   │- judecător           │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila   │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia  │-                     │
│Costinescu     │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 2.750/30/2021 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Sindicatul Pro AS din Timişoara, în numele membrilor de sindicat, în Dosarele nr. 4.021/115/2021, nr. 4.019/115/2021 şi nr. 4.020/115/2021 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.124D/2022, nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 şi nr. 2.530D/2022.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 noiembrie 2024, cu participarea reprezentantului autorului excepţiilor, preşedintele sindicatului, domnul Adrian Marcu, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, când Curtea a dispus conexarea celor 4 dosare şi când, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor art. 57 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 3 decembrie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 13 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.750/30/2021, prin Încheierea din 6 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 4.021/115/2021, şi prin încheierile din noiembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 4.019/115/2021 şi nr. 4.020/115/2021, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. III din Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă. Excepţia a fost ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, respectiv de Sindicatul Pro AS din Timişoara, în numele membrilor de sindicat, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind stabilirea unor drepturi băneşti.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.124D/2022, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale arată că, astfel cum se observă din evoluţia legislativă a stimulentului de risc, deşi prin art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 82/2020, a fost instituită acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenţei sociale şi comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea şi/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgenţă, ulterior legiuitorul a intervenit prin adoptarea Legii nr. 166/2021, restrângând atât cuantumul compensaţiei pecuniare vizate, cât şi categoria beneficiarilor prevăzuţi de textul normativ. Stimulentul lunar de 2.500 lei acordat pentru toată perioada stării de urgenţă, instituită prin decret potrivit art. 93 din Constituţie, a devenit stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut acordat o singură dată, iar aria beneficiarilor vizaţi a fost restrânsă la categoria celor care au fost izolaţi preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgenţă, nemaifiind vizaţi toţi angajaţii implicaţi direct în sprijinirea şi/sau îngrijirea persoanelor vulnerabile prevăzute de textul legal analizat.
    5. Faţă de succesiunea în timp a reglementărilor evidenţiate, instanţa reţine că dreptul beneficiarilor la acordarea stimulentului de 2.500 lei brut, pe lună, pe perioada stării de urgenţă s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 82/2020, când aceştia îndeplineau condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea lui, dreptul subiectiv fiind prevăzut în mod clar şi necondiţionat. Tot Legea nr. 82/2020 a introdus şi art. 8 alin. (8) în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, text normativ care dispune că stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei, prevăzut de ordonanţa de urgenţă, se acordă pentru toată perioada stării de urgenţă, dispoziţie menită să întărească şi să consolideze astfel existenţa dreptului subiectiv în patrimoniul beneficiarilor săi. Concluzia care se impune este aceea că, odată cu intrarea în vigoare a acestor dispoziţii, categoria de personal avută în vedere de legiuitor şi care prestase activitatea pe perioada stării de urgenţă era îndreptăţită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut, de 2.500 lei/lună. Or, cum prestarea muncii a fost finalizată pe perioada stării de urgenţă, pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menţionată se impune acordarea stimulentului, formularea legii fiind „se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună“, fără nicio altă condiţionalitate, termenii folosiţi de legiuitor având un caracter clar şi neechivoc. În aceste condiţii, noua restrângere a domeniului de aplicare şi a cuantumului stimulentului acordat produce efecte directe asupra drepturilor născute anterior, chiar dacă acestea nu se aflau achitate la data intervenirii ultimei modificări legislative aduse prin Legea nr. 166/2021. Dispoziţiile modificatoare din Legea nr. 166/2021 produc efecte retroactive, deşi legea civilă trebuie să producă efecte numai pentru viitor, conform art. 15 alin. (2) din Constituţie. Având în vedere principiul tempus regit actum, instanţa judecătorească reţine că dreptul personalului din domeniul asistenţei sociale nu poate fi modificat cu efect retroactiv în defavoarea acestuia prin intrarea în vigoare a unui act normativ ulterior. Dreptul beneficiarilor la plata stimulentului de risc s-a născut în momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, astfel că orice dispoziţii legale intervenite ulterior ar trebui să fie aplicabile situaţiilor juridice născute sub imperiul acestora, legea civilă neputând retroactiva.
    6. Intenţia legiuitorului de a recunoaşte caracterul retroactiv al noilor reglementări, în sensul restrângerii drepturilor anterior recunoscute, rezultă cu prisosinţă din conţinutul art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021, care dispune că „în situaţia în care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost efectuate plăţi în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează“. Cu alte cuvinte, sunt avantajaţi acei salariaţi care au acţionat pentru revendicarea pecuniară a compensaţiilor financiare recunoscute prin lege, în detrimentul celor care au rămas în pasivitate sau nu au acţionat dând dovadă de bună-credinţă în relaţiile cu angajatorul pentru a-i permite acestuia să obţină sursele de finanţare necesare pentru plata stimulentului de risc lunar cuvenit. Altfel spus, acest text legal permite ca unii salariaţi să primească stimulentul de risc în cuantumul iniţial (câte 2.500 lei/lună, pentru 2 luni, aşadar, un total de 5.000 lei), iar alţii, în cuantumul prevăzut de Legea nr. 166/2021 (doar 2.500 lei), singurul criteriu fiind acela al momentului la care debitorul a înţeles să îşi execute obligaţia. Prin urmare, măsura aplicată este una discriminatorie, atâta vreme cât se creează diferenţe nejustificate între salariaţi. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că modificările prevăzute de Legea nr. 166/2021 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
    7. Instanţa apreciază ca fiind temeinică şi critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie, care vizează încălcarea principiului legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii. Se arată că, nici în cuprinsul legii, nici în expunerea de motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de risc şi a modificării categoriei destinatarilor nu este justificată de vreun argument de interes public, cu excepţia neclarităţii normei anterioare, care însă putea fi lămurită pe cale de interpretare pretoriană sau prin recurgerea la explicaţii cuprinse în norme legale interpretative. De altfel, chiar şi prin avizul Consiliului Legislativ s-a atras atenţia asupra potenţialei retroactivităţi a legii, aspect care nu este clarificat de către legiuitor, ci, dimpotrivă, nu este luat în considerare, cu toate că era evidentă jurisprudenţa instanţelor naţionale de la acel moment.
    8. În consecinţă, Legea nr. 166/2021 nu este un act normativ accesibil, precis şi previzibil, nediscriminatoriu şi motivat, lipsirea de dreptul la sumele de bani aferente unui drept deja câştigat - stimulentul de risc - reprezentând o ingerinţă ce are ca efect privarea de un bun, în sensul prevăzut de cea de-a doua teză a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
    9. Sindicatul Pro AS din Timişoara, în numele membrilor de sindicat, autor al excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 şi nr. 2.530D/2022, susţine că modificarea alin. (5) alart. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 reprezintă o încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, fiind o prevedere dintr-o lege civilă cu caracter retroactiv. Astfel, în condiţiile în care, în forma iniţială, dispoziţiile art. 7 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă prevedeau în mod clar şi necondiţionat acordarea stimulentului de risc personalului din domeniul asistenţei sociale şi comunitare implicat direct în sprijinirea şi/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgenţă, concluzia care se impune este aceea că, odată cu intrarea în vigoare a acestor dispoziţii, categoria de personal avută în vedere de legiuitor şi care prestase activitatea pe perioada stării de urgenţă era îndreptăţită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut de 2.500 lei/lună. Cu alte cuvinte, prestarea muncii a fost finalizată, pe perioada stării de urgenţă, iar pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menţionată s-a impus acordarea unui stimulent, formularea legii fiind „se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună“. Naşterea dreptului la stimulentul legal acordat nu a fost în niciun fel condiţionată de legiuitor, acordarea acestuia fiind aprobată prin chiar actul normativ care îi reglementează existenţa. În consecinţă, dreptul la plata stimulentului de risc s-a născut la momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, orice dispoziţii legale intervenite ulterior fiind aplicabile doar situaţiilor juridice născute sub imperiul acestora din urmă. Acordarea stimulentului de risc pentru perioada stării de urgenţă (16 martie-14 mai 2020) reprezintă facta praeterita, adică o situaţie juridică realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu consecinţe asupra îndreptăţirii la acordarea stimulentului de risc într-un anumit cuantum, modificarea normei juridice prezentând interes numai pentru clarificarea fondurilor băneşti din care urma să se asigure plata.
    10. Pe de altă parte, în considerarea caracterului necondiţionat al dreptului la acordarea stimulentului de risc şi a regulilor privind legea aplicabilă situaţiilor juridice epuizate, nu se poate reţine că aplicarea modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021, cu consecinţe asupra diminuării semnificative a cuantumului stimulentului cuvenit apelanţilor, ar răspunde exigenţelor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în ceea ce priveşte respectarea dreptului de proprietate. Astfel, dreptul de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, include dreptul de a primi de la stat un salariu în cuantumul stabilit de actele normative în vigoare. Salariul, în cotitatea sa corespunzătoare muncii deja prestate, constituie şi el obiect al proprietăţii persoanei, ca drept de creanţă. Din această perspectivă, în jurisprudenţa CEDO se face distincţie între a continua să primeşti în viitor un salariu şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost deja prestată (Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58). Câtă vreme dreptul intimatei la plata stimulentului de risc a luat naştere la momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, modificată şi aprobată prin Legea nr. 82/2020, în considerarea activităţii deja prestate în perioada stării de urgenţă, iar dispoziţiile art. 7 alin. (5) aveau un caracter neechivoc şi necondiţionat, este evident că la momentul adoptării Legii nr. 166/2021 intimata se putea prevala de un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, constând într-un drept de creanţă referitor la dreptul salarial suplimentar acordat în baza legii într-un anumit cuantum, în considerarea unei activităţi deja prestate. Analizată din această perspectivă, diminuarea preconizată prin Legea nr. 166/2021 constituie o veritabilă privare de proprietate, care trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile impuse de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, astfel cum au fost explicitate în jurisprudenţa CEDO, respectiv ingerinţa să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes general (a intervenit pentru o cauză de utilitate publică), să fie proporţională cu scopul legitim urmărit, anume să fie menţinut un just echilibru între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Chiar dacă ingerinţa este prevăzută de lege (Legea nr. 166/2021), nu se poate reţine că aceasta răspunde unui scop legitim, câtă vreme nu pot fi identificate „motive imperioase de interes general“ de natură să justifice aplicarea modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021 unor situaţii juridice epuizate anterior intrării sale în vigoare, în condiţiile în care nici în cuprinsul legii şi nici în expunerea de motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de risc sau a modificării sferei beneficiarilor acestuia nu este justificată de vreun argument de interes public, făcându-se referire doar la neclarităţile normei anterioare, aspect care putea fi lămurit pe cale de interpretare pretoriană. De altfel, acesta a fost unul dintre argumentele pentru care avizul Consiliului Legislativ a fost unul negativ, fiind evidenţiate în acest aspecte referitoare la retroactivitatea modificărilor preconizate, iar soluţia aleasă de legiuitor pentru remedierea acestei chestiuni a constat în adoptarea dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 cu privire la nerecuperarea plăţilor deja efectuate până la intrarea în vigoare a legii.
    11. De asemenea, autorul excepţiei susţine că modificările operate asupra alin. (5) alart. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 sunt contrare şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, creând o discriminare între diversele categorii de personal din cadrul serviciilor de asistenţă socială. În considerarea principiului securităţii raporturilor juridice, cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze. Or, o asemenea măsură are în mod evident caracter discriminatoriu, instituind diferenţe nejustificate între salariaţii care au prestat activitate în aceleaşi condiţii în ceea ce priveşte cuantumul stimulentului acordat, care, în aplicarea acestor dispoziţii, ar putea varia, singurul criteriu fiind acela al momentului la care angajatorul-debitor a înţeles să îşi execute obligaţia.
    12. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale îşi exprimă opinia în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 şi nr. 2.530D/2022 în sensul temeiniciei criticilor formulate şi admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 23 iunie 2021, care au următorul cuprins:
    - Art. I pct. 1: „1. Alineatele (5)-(7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "(5) Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pentru angajaţii centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru angajaţii centrelor rezidenţiale destinate altor categorii vulnerabile, ale furnizorilor publici şi privaţi, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare, care au fost izolaţi preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgenţă. Furnizorii de servicii sociale au obligaţia de a fi acreditaţi, iar serviciile sociale din subordinea lor să fie licenţiate sau, după caz, să deţină aviz de înfiinţare sau reorganizare ori plan de restructurare avizat.
(6) Stimulentul de risc acordat potrivit dispoziţiilor alin. (5) se plăteşte din fondul de salarii al furnizorului de servicii sociale. Sumele necesare plăţii stimulentului de risc se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, de la poziţii distincte de cheltuieli, respectiv transferuri către bugetele locale pentru furnizorii de servicii sociale publice şi transferuri către furnizorii de servicii sociale private.
(7) Stimulentul de risc acordat potrivit dispoziţiilor alin. (5) nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, respectiv al contribuţiei asiguratorii pentru muncă, reglementate la titlul V «Contribuţii sociale obligatorii» din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Asupra stimulentului de risc se datorează numai impozitul prevăzut de Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.»“;"

    – Art. III alin. (2): „În situaţia în care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost efectuate plăţi în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează.“

    17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii în drepturi şi în art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 7 aprilie 2020, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, ţinând seama de interesul public şi de situaţia extraordinară, au fost adoptate măsuri financiare de sprijin, decontate din fonduri europene. Printre aceste măsuri s-a aflat şi acordarea unui stimulent de risc pentru medici, personalul medico-sanitar, personalul paramedical, inclusiv personalul auxiliar, implicat direct în transportul, echiparea, evaluarea, diagnosticarea şi tratamentul pacienţilor infectaţi cu COVID-19. Astfel, potrivit art. 8 din ordonanţa de urgenţă, din fondul de salarii al unităţii angajatoare, prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de sănătate sau, după caz, de la bugetul de stat, de la titlul VI - „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice“ sau de la alte titluri unde sunt bugetate sume cu această destinaţie, prin ordonatorul principal de credite, personalului medical enumerat la alin. (1), stabilit prin decizie a conducătorului unităţii angajatoare în care îşi desfăşoară activitatea, i se acordă, pe perioada stării de urgenţă, un stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut pe lună. Potrivit art. 8 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, stimulentul de risc a fost decontat din fonduri europene aferente Programului operaţional „Capital uman“, conform regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului şi, respectiv, al ghidurilor solicitantului, decontarea realizându-se în limita sumelor alocate în acest scop în cadrul Programului operaţional „Capital uman“.
    19. Ulterior, Guvernul adoptă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2020 pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 27 mai 2020, prin care acordă stimulentul de risc şi personalului centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgenţă. Stimulentul de risc este în sumă fixă de 1.150 lei brut, se acordă o singură dată şi nu poate fi fracţionat. Stimulentul de risc se plăteşte din fondul de salarii al furnizorului de servicii sociale, sumele necesare plăţii asigurându-se de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru a beneficia de sumele de la bugetul de stat, furnizorul de servicii sociale trebuie să transmită agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are sediul social, solicitarea de alocare a fondurilor însoţită de lista nominală a personalului izolat la locul de muncă şi numărul de zile de izolare la locul de muncă efectuate, plata efectuându-se de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în termen de maximum 10 zile calendaristice de la data primirii centralizatoarelor transmise de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.
    20. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 este aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 17 iunie 2020. Legiuitorul primar completează art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, cu alineatele (5)-(7), şi acordă stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenţei sociale şi comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea şi/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi şi a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgenţă, din fondul de salarii al unităţii angajatoare, prin transferuri de la bugetul de stat. Pentru furnizorii de servicii sociale privaţi, decontarea stimulentului de risc se face la cerere, prin agenţiile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Plăţi şi Inspecţie Socială, prin transferuri de la bugetul de stat sau din fonduri europene.
    21. Ulterior, Parlamentul adoptă Legea nr. 166/2020 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2020 pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 4 august 2020, prin care respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2020, care îşi încetează astfel efectele.
    22. Un an mai târziu, Parlamentul adoptă Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, care la art. I modifică art. 7 alin. (5)-(7) din ordonanţa de urgenţă în sensul acordării stimulentului de risc în cuantum de 2.500 lei brut, o singură dată, pentru angajaţii centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru angajaţii centrelor rezidenţiale destinate altor categorii vulnerabile, ale furnizorilor publici şi privaţi, care au fost izolaţi preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgenţă. Stimulentul de risc se plăteşte din fondul de salarii al furnizorului de servicii sociale, sumele necesare plăţii fiind asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Noua reglementare prevede că pentru a beneficia de sumele de la bugetul de stat, furnizorul de servicii sociale trebuie să transmită agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are sediul social, solicitarea de alocare a fondurilor însoţită de lista nominală a personalului izolat la locul de muncă, stabilită prin decizie a conducătorului serviciului social sau, după caz, prin dispoziţie a autorităţii administraţiei publice locale, plata efectuându-se de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii centralizatoarelor transmise de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.
    23. Curtea observă că pentru a stabili întinderea efectelor ultimelor modificări aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 prin Legea nr. 166/2021, din perspectiva restrângerii sferei persoanelor beneficiare ale stimulentului de risc, dar şi a cuantumului dreptului salarial, prin comparaţie cu forma anterioară a ordonanţei de urgenţă, se impune a se porni de la prevederile legale care guvernează aplicarea în timp a legii civile, conţinute de normele art. 6 din Codul civil. Astfel, consacrând principiul neretroactivităţii legii, alin. (1) al art. 6 dispune că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă. Efectele acestui principiu sunt menţionate în alineatele următoare ale articolului, în care se arată că „dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare“ [art. 6 alin. (5)], în vreme ce „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor“ [art. 6 alin. (2)], iar „dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi“ [art. 6 alin. (6)].
    24. Analizând situaţia de fapt pe care o reglementează cadrul normativ referitor la acordarea stimulentului pentru risc, Curtea observă că perioada pentru care se acordă beneficiul salarial este perioada în care a fost instituită starea de urgenţă pe teritoriul României ca urmare a evoluţiei situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, prin decrete ale Preşedintelui României, respectiv intervalul 16 martie-14 mai 2020. Raportat la această perioadă, Curtea observă că doar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, în redactarea iniţială, care nu prevedea acordarea stimulentului de risc şi personalului centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, a intrat în vigoare în intervalul de timp pe care îl reglementa, respectiv în perioada stării de urgenţă, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în data de 7 aprilie 2020. Toate actele normative prin care s-a acordat stimulentul de risc şi personalului menţionat, începând cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în data de 27 mai 2020, au fost adoptate ulterior, astfel că în analiza efectelor pe care acestea le produc sunt incidente exclusiv prevederile art. 6 alin. (6) din Codul civil, potrivit cărora „dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor [...]“.
    25. Curtea constată aşadar că, prin actele normative care s-au succedat, legiuitorul a acordat personalului centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, un stimulent de risc, ca efect viitor al unei situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia.
    26. Cuantumul stimulentului a fost iniţial de 1.150 lei brut, apoi a fost mărit la 2.500 lei brut. Iniţial, legea prevedea acordarea stimulentului într-o singură tranşă, fără posibilitatea fracţionării, doar persoanelor izolate preventiv la locul de muncă, apoi s-a prevăzut acordarea lui lunară, fără a condiţiona acordarea de izolarea persoanelor la locul de muncă, pentru ca în forma finală a legii să se revină la soluţia legislativă iniţială. Cadrul normativ supus controlului a suferit aşadar modificări în ceea ce priveşte cuantumul stimulentului de risc, beneficiarii stimulentului, în sensul că s-a prevăzut expres ca aceştia să fie angajaţi ai centrelor rezidenţiale expres menţionate şi să fi fost izolaţi preventiv la locul de muncă, şi a perioadei pentru care s-a dispus acordarea stimulentului.
    27. Curtea reţine că, potrivit art. II din Legea nr. 166/2021, pentru solicitarea stimulentului de risc, furnizorul de servicii sociale are la dispoziţie maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
    28. Normele tranzitorii ale Legii nr. 166/2021, cuprinse în art. III alin. (1), prevăd însă că, dacă au fost efectuate plăţi în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2020 (care a prevăzut că plata unui stimulent de risc este în sumă fixă de 1.150 lei brut, care se acorda o singură dată), personalul care a beneficiat de stimulentul de risc va primi diferenţa până la cuantumul stimulentului de risc prevăzut la art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin Legea nr. 166/2021 (care prevede acordarea stimulentului de risc în cuantum de 2.500 lei brut, o singură dată), respectiv diferenţa de 1.350 lei brut. Astfel, Curtea constată că legea prevede acordarea stimulentului de risc în cuantumul de 2.500 lei brut tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, precizând expres că personalul care a beneficiat deja de stimulentul de risc în cuantum de 1.150 lei va primi doar diferenţa până la noul cuantum.
    29. De asemenea, normele tranzitorii prevăd că, în situaţia în care până la data intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021 au fost efectuate plăţi în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările ulterioare, adică stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei brut pe lună, sumele deja acordate corespunzător perioadei stării de urgenţă (care a durat 60 de zile, în intervalul 16 martie-14 mai 2020) nu se recuperează. Aplicând dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Codul civil, potrivit cărora faptele juridice produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data producerii lor, legiuitorul a considerat plata efectuată în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, un fapt juridic consumat asupra căruia legea nouă nu poate interveni. Curtea constată, aşadar, că prin reglementarea normelor tranzitorii cuprinse în art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021, legiuitorul a eliminat posibilitatea oricărei aplicări retroactive a noului act normativ.
    30. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade, le poate suspenda sau chiar anula (Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, sau Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 22). De asemenea, instituirea şi diminuarea sporurilor, acordarea lor într-o anumită perioadă, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca şi a altor condiţii şi criterii de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă ale legiuitorului, cu singura condiţie de ordin constituţional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică (Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, şi Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009).
    31. Curtea a mai reţinut că legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, precitată, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15).
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.750/30/2021 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Sindicatul Pro AS din Timişoara, în numele membrilor de sindicat, în Dosarele nr. 4.021/115/2021, nr. 4.019/115/2021 şi nr. 4.020/115/2021 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Mihaela Senia Costinescu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 671 din 3 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"