Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, excepţie ridicată de Gabriel Ionel Ene în Dosarul nr. 26.300/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.704D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Simona Tanciu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar un memoriu prin care susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 şi solicită admiterea excepţiei invocate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului convenţional al autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. Susţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 sunt neconstituţionale, pe de o parte, prin raportare la art. 45 din Constituţie, care instituie şi garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică. Arată că din perspectiva legii speciale în materie, Legea societăţilor nr. 31/1990, funcţia de administrator este prin excelenţă executivă, prin urmare obiectul specific de activitate al societăţii comerciale cu profil medical nu este îndeplinit de către administratorul acesteia, ci de către persoane angajate, specializate, cu calificarea de medic. Pe de altă parte, din aceeaşi perspectivă, se apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât această restrângere este impusă fără a fi necesară într-o societate democratică şi, aşa cum deja s-a menţionat, obiectul de activitate al societăţii nu este realizat de către administratorul acesteia, prin urmare, obiectivul de asigurare a sănătăţii publice nu este cu nimic ocrotit prin interdicţia impusă administratorului, şi anume aceea de a nu putea ocupa această funcţie decât dacă are studii de specialitate medicală. Se susţine că această măsură nu este proporţională, fiind, mai ales, discriminatorie prin raportare la unităţile sanitare de stat, unde managerului unităţii i se permite să aibă nu numai studii medicale, ci şi economice sau juridice. Or, pentru situaţii identice, în cazul în care entitatea medicală este privată, se restrânge exerciţiul dreptului de a ocupa funcţia de administrator, impunându-se ca acesta să aibă doar studii medicale, fără să existe o necesitate obiectivă şi rezonabilă şi o proporţionalitate pentru această măsură. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că libertatea economică, consacrată de art. 45 din Constituţie, se exercită în condiţiile legii, prin urmare instituirea unor condiţii pentru desfăşurarea respectivei activităţi economice este în acord cu aceste dispoziţii constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea art. 53 din Constituţie prin raportare la art. 45 din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 26.300/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabriel Ionel Ene în stadiul procesual al apelului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă, într-o cauză având ca obiect o plângere formulată împotriva rezoluţiei directorului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 sunt neconstituţionale, întrucât modalitatea prin care s-a reglementat funcţionarea cabinetelor medicale şi a societăţilor cu acest profil, prin avizarea funcţionării incluzând şi constituirea, înfiinţarea şi înregistrarea în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului doar a societăţilor comerciale al căror administrator sau cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului de administraţie îndeplineşte/ îndeplinesc calitatea de medic, reprezintă o limitare evidentă în exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică. Învederează că administratorul cabinetului medical şi al societăţii comerciale este acea persoană ce are calitatea de mandatar al asociaţilor şi asigură gestiunea activităţii societăţii, respectiv administrează bunul mers al societăţii, iar în acest sens arată că dispoziţiile Legii societăţilor nr. 31/1990 stabilesc că în sarcina administratorului se regăsesc strict obligaţii de natură executivă, fără a i se impune acestuia şi obligaţia deţinerii unei calităţi ce îi permite să desfăşoare activitatea regăsită în obiectul de activitate al societăţii. În altă ordine de idei, susţine că buna funcţionare a unităţii medico-sanitare nu este asigurată de existenţa unui administrator calificat sau de calitatea de medic a persoanelor care fac parte din consiliul de administraţie al acesteia, întrucât administratorul sau consiliul de administraţie al unei persoane juridice nu ia parte la actul medical în sine, aceştia, potrivit Legii nr. 31/1990, fiind însărcinaţi cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, iar nu cu atribuţii specifice calităţii de medic. 8. Arată, în acest sens, că, astfel cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărârea din 21 aprilie 2005, Comisia/Grecia, Cauza C-140/03, obiectivul protejării sănătăţii publice poate fi atins prin modalităţi care ar restrânge mai puţin libertatea de stabilire a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, spre exemplu, prin existenţa unui salariat calificat optician în fiecare unitate de optică medicală, prin reguli privind răspunderea civilă pentru altul sau prin reguli privind asigurarea profesională. Apreciază că în prezenta cauză, obiectivul protejării sănătăţii publice putea fi atins prin existenţa, în cadrul unităţii medico-sanitare cu personalitate juridică, a unor cadre medicale specializate, iar nu prin existenţa unui administrator având calitatea de medic. Totodată, apreciază că impunerea unei astfel de cerinţe în vederea funcţionării unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică este de natură să fie discriminatorie, creând pentru o categorie profesională, respectiv pentru medici, pârghiile pentru monopolizarea administrării unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică. Concluzionând, autorul excepţiei apreciază că obligaţiile impuse de art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 în sarcina administratorului depăşesc obligaţiile pe care toţi ceilalţi administratori ai celorlalte societăţi comerciale sunt obligaţi să le îndeplinească, iar în acest context face referire la art. 70 din Legea nr. 31/1990, prin care nu se impune în sarcina administratorului obligaţia deţinerii unei anumite calităţi în vederea exercitării funcţiei/profesiei de administrator. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 sunt constituţionale prin raportare la art. 45 din Constituţie. Apreciază că instituirea, prin lege, a unor condiţii pentru funcţionarea unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică (societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990), precum cea a calităţii de medic a administratorului unic sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului de administraţie, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, care consacră libertatea economică şi garantează exercitarea „în condiţiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "Unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, vor funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii: (…) b) administratorul societăţii comerciale sau cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului de administraţie să fie medici;“." 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 45 privind libertatea economică şi celor aleart. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă. De asemenea, potrivit art. 1 din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 153/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 mai 2003, furnizarea serviciilor medicale în regim ambulatoriu se realizează prin intermediul cabinetelor medicale, furnizoare de servicii medicale publice, de stat sau private, al unităţilor medicale cu personalitate juridică înfiinţate în temeiul Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, ori al cabinetelor medicale din structura instituţiilor prevăzute la art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998, republicată. Potrivit art. 3 din aceleaşi norme, cabinetele medicale fără personalitate juridică se vor înfiinţa şi vor funcţiona fie în structura instituţiilor, unităţilor cu personalitate juridică prevăzute la art. 1 din norme, fie în una dintre formele de exercitare a profesiei de medic. Totodată, art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din aceleaşi norme prevăd că unităţile medicale cu personalitate juridică, înfiinţate potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, vor funcţiona cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, iar înregistrarea unităţii se va efectua numai dacă unitatea medico-sanitară înfiinţată în temeiul Legii nr. 31/1990 îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată. 16. Aşadar, în măsura în care societatea se constituie pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în actul constitutiv, iar pentru exercitarea acestor activităţi, respectiv pentru funcţionarea societăţii, legea prevede necesitatea îndeplinirii unei condiţii legate de deţinerea calităţii de medic de către administratorul societăţii, satisfacerea acestei cerinţe trebuie verificată încă de la momentul înmatriculării societăţii. 17. Raportat la criticile din prezenta cauză, Curtea menţionează că art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 stipulează că unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, ce se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, vor funcţiona cu îndeplinirea anumitor condiţii, şi anume: să aibă obiect de activitate unic, constând în furnizarea de servicii medicale, cu sau fără activităţi conexe acestora, stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei; administratorul societăţii comerciale sau cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului de administraţie să fie medici; să fie înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale. 18. În acest context, Curtea apreciază că nu există nicio contrarietate între reglementarea criticată şi dispoziţiile art. 45 din Constituţie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011), principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea şi Decizia nr. 394 din 15 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1216 din 19 decembrie 2022, paragraful 26). Potrivit art. 45 din Constituţie, este garantată exercitarea „în condiţiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face altceva decât să instituie obligativitatea respectării anumitor exigenţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică menite să creeze un cadru adecvat înfiinţării şi desfăşurării activităţii de către unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică, iar legiuitorul având competenţa de a stabili condiţiile pentru exercitarea corespunzătoare a acestui drept. 19. Prin urmare, Curtea apreciază că instituirea, prin lege, a unor condiţii pentru funcţionarea unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică (societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990), precum aceea a calităţii de medic a administratorului unic sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului de administraţie, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, ce garantează exercitarea „în condiţiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. 20. Referitor la invocarea art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constituţional. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Ionel Ene în Dosarul nr. 26.300/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
