Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 67 din 28 ianuarie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 67 din 28 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 499 din 13 mai 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Gabriel Mustaţă în Dosarul nr. 2.931/1/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 579D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 899D/2018, nr. 1.041D/2018, nr. 1.088D/2018 şi nr. 1.121D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Ovidiu Giorgescu, Isabela-Alina Stănescu, Monica Popa şi Irina Gabriela Popescu în dosarele nr. 16/1/2018/a1, nr. 2.934/1/2017/a1, nr. 17/1/2018/a1 şi, respectiv, nr. 290/1/2018/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 899D/2018, nr. 1.041D/2018, nr. 1.088D/2018 şi nr. 1.121D/2018 la Dosarul nr. 579D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 899D/2018, nr. 1.041D/2018, nr. 1.088D/2018 şi nr. 1.121D/2018 la Dosarul nr. 579D/2018, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate şi a constatat concordanţa acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi în cauza de faţă. Apreciază că nu se impune schimbarea jurisprudenţei existente în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 19 martie 2018, 18 mai 2018, 24 mai 2018 şi 17 mai 2018, pronunţate în dosarele nr. 2.931/1/2017/a1, nr. 16/1/2018/a1, nr. 2.934/1/2017/a1, nr. 17/1/2018/a1 şi, respectiv, nr. 290/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Mustaţă, Ovidiu Giorgescu, Isabela-Alina Stănescu, Monica Popa şi Irina Gabriela Popescu în cauze având ca obiect anularea parţială a unor hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a prevăzut un număr limitat de locuri pentru promovarea pe loc a judecătorilor în grad de tribunal şi prin care s-a refuzat recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel, precum şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat la data de 26 noiembrie 2017.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin instituirea, pentru promovarea pe loc a magistraţilor, a unui concurs pe un număr limitat de locuri, se creează o discriminare negativă faţă de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, care trebuie să îndeplinească doar anumite cerinţe, mult mai favorabile. Se îngrădeşte în mod nejustificat şi discriminatoriu dreptul judecătorilor şi procurorilor la evoluţie profesională, respectiv la obţinerea unor grade de jurisdicţie superioare în aceleaşi condiţii cu personalul asimilat acestora. Se creează, aşadar, o discriminare a judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte promovarea pe loc în funcţii de execuţie, întrucât alocarea unor locuri limitate pentru promovarea pe loc impune acestora o restricţie care nu este aplicabilă persoanelor angajate ca personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor. Diferenţierea instituită pentru personalul asimilat conduce la o inegalitate între persoane cu acelaşi statut profesional, contrar prevederilor art. 16 din Constituţie. În acest sens, se arată că, potrivit art. 87 din Legea nr. 303/2004, pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, dispoziţiile Legii nr. 303/2004 aplicându-se în mod corespunzător. Or, de vreme ce personalul de specialitate juridică încadrat la instituţiile mai sus menţionate este asimilat magistraţilor, nu se poate presupune decât că toţi aceştia nu pot să evolueze şi să se perfecţioneze decât în cadrul unor repere profesionale similare. Diferenţierea nu se poate justifica pe considerente administrative, deoarece legea nu face nicio distincţie în acest sens, iar a se interpreta altfel ar conduce la concluzia că oricum acest personal nu poate fi asimilat magistraţilor, întrucât forma de organizare a acestora, existenţa raporturilor de muncă şi activităţile efective desfăşurate de aceştia nu au niciun fel de similitudine cu activitatea magistraţilor.
    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 579D/2018 şi nr. 1.041D/2018, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, apreciind, în esenţă, că, prin modalitatea în care este reglementată organizarea promovării în grad superior de către magistraţi şi categoria profesională asimilată acestora, se instituie un privilegiu în favoarea celor care fac parte dintre cei asimilaţi magistraţilor, de vreme ce în cazul acestora nu există un număr limitat de locuri pentru promovare, spre deosebire de judecătorii şi procurorii în funcţie. O asemenea diferenţiere de tratament juridic aplicată unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă, neputând fi justificată de atribuţiile diferenţiate ale celor două categorii.
    10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în opinia exprimată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 899D/2018, nr. 1.088D/2018 şi nr. 1.121D/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii acesteia. Astfel, arată că nu se poate reţine critica potrivit căreia sintagma „în limita numărului de locuri“ ar încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, numărul de posturi stabilite anual pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie fiind influenţat de factori obiectivi şi legitimi. Precizează că numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc depinde nu doar de finanţarea corespunzătoare, ci şi de eventuala posibilitate a magistratului de a-şi desfăşura activitatea la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit. În ceea ce priveşte însă personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, nu există posibilitatea promovării efective nici la instanţe sau parchete, întrucât aceştia dobândesc prin forma de promovare reglementată prin lege doar salarizarea corespunzătoare gradului profesional obţinut prin examen, nu însuşi gradul profesional respectiv.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, iar, în realitate, motivele de neconstituţionalitate invocate au în vedere modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, fără a se schimba, în esenţă, soluţia legislativă iniţială, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate va consta în prevederile art. 45 teza finală în forma actuală a Legii nr. 303/2004. Conţinutul normativ al acestora este următorul: „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secţiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.“
    16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă consacrată de art. 45 din Legea nr. 303/2004 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale, Curtea constatând, prin mai multe decizii, că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În acest sens sunt Decizia nr. 494 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2020, Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, Decizia nr. 337 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019, precum şi Decizia nr. 683 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 26 februarie 2020.
    18. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că promovarea în funcţie a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanţei judecătoreşti la care aceştia funcţionează, regula fiind aceea a promovării efective, în sensul că, pentru a funcţiona la o instanţă judecătorească imediat superioară în grad, un judecător care funcţionează la judecătorie sau tribunal trebuie să candideze şi să promoveze concursul pe post, iar ca urmare a obţinerii postului, dobândeşte gradul profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel, după caz, precum şi rangul şi celelalte drepturi aferente acestuia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcţiei, şi nu invers. Pentru asigurarea funcţionalităţii şi a bunei administrări a sistemului instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a reglementat o excepţie de la această regulă, şi anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcţiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau al curţii de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel, fără a funcţiona efectiv la instanţa judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situaţia premisă care leagă gradul profesional de funcţia exercitată la o instanţă judecătorească de un anumit nivel şi permite obţinerea gradului profesional distinct de funcţia respectivă. Această excepţie este justificată de menţinerea funcţionării instanţelor judecătoreşti de nivel superior în cazul vacantării unor funcţii la nivelul acestora, răspunzând necesităţii ocupării posturilor rămase libere ca urmare a unor ieşiri individuale din sistemul instanţelor judecătoreşti. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent şi continuu necesităţilor şi provocărilor determinate de fluctuaţiile de personal din cadrul instanţelor judecătoreşti. Curtea a reţinut că schema de personal a instanţelor judecătoreşti nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabileşte Consiliul Superior al Magistraturii, în virtutea dispoziţiilor art. 125 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.
    19. Curtea a mai observat că legiuitorul a realizat o ficţiune juridică, în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanţă inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcţia de la instanţa ierarhic inferioară; astfel, deşi activitatea prestată (judecător la o instanţă de rang inferior) nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul şi va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanţa ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeaşi muncă precum judecătorul de la o instanţă de rang superior. Deşi, ca expresie a egalităţii formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanţei, doi judecători să fie retribuiţi similar, legiuitorul a opus acestei inechităţi ideea de asigurare a bunei funcţionări a justiţiei, aspect care justifică aplicarea egalităţii materiale în locul celei strict formale (a se vedea, cu privire la noţiunile de egalitate formală şi materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68). Aşadar, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcţie, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiţie, drept care ea este supusă unor necesare condiţionări administrative. Aceasta este raţiunea pentru care un criteriu esenţialmente administrativ prevalează faţă de vocaţia judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigenţelor care ţin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc. Prin urmare, Curtea a reţinut că, din aceste motive, legiuitorul a prevăzut competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă.
    20. Cu privire la critica raportată la personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, Curtea a constatat că, în comparaţia pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu pornesc de la situaţii de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradaţii aferente/în cadrul funcţiei pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de execuţie decât prin susţinerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situaţiile prezentate sunt diferite, astfel că nu se poate aplica acelaşi tratament juridic (cu privire la principiul egalităţii în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015).
    21. Sub acest aspect, Curtea reţine, totodată, că este justificată în mod obiectiv şi rezonabil diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte posibilitatea promovării în urma unui concurs organizat pe un număr limitat de locuri în cazul judecătorilor şi procurorilor, faţă de personalul asimilat acestora, în cazul căruia nu se aplică această exigenţă, ci doar condiţia promovării unui examen, care nu presupune concurenţa pe un anumit număr de locuri. Astfel, diferenţa obiectivă provine din modul de organizare a sistemului judiciar, care este strict limitat la un număr finit de instanţe judecătoreşti şi parchete corespunzătoare, stabilit în cele două anexe la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Ca atare, de vreme ce instanţele şi parchetele sunt strict individualizate prin lege, implicit şi numărul judecătorilor şi al procurorilor care funcţionează la acestea se va raporta inevitabil la aceşti parametri, fiind limitat şi corelat în mod corespunzător. În schimb, prin natura sa, activitatea desfăşurată de personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în instituţiile nominalizate de art. 87 din Legea nr. 303/2004 (Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi Institutul Naţional al Magistraturii) nu implică astfel de constrângeri numerice, necesităţile de personal permiţând o anumită flexibilitate sub aspectul numărului persoanelor care fac parte din această categorie, ce nu poate să caracterizeze şi sistemul judiciar, organizat - astfel cum rezultă din art. 126 alin. (1) din Constituţie şi din Legea nr. 304/2004 - pe o structură fixă, riguros configurată.
    22. De asemenea, în jurisprudenţa sa mai sus citată, Curtea a reţinut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferenţa evidentă de regim constituţional între acestea (medici/profesori etc.), cât şi caracterul atipic al instituţiei promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeaşi problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie. În acest sens, Curtea a observat că, deşi personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile acestora, există însă deosebiri esenţiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activităţii efectiv desfăşurate.
    23. Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuţiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speţă, precum şi activitatea efectiv desfăşurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Este, deci, evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistraţi - judecătorii şi procurorii, pe de o parte, şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, pe de altă parte. De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condiţiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în funcţia de judecător sau procuror, necesară pentru promovarea în funcţii de execuţie.
    24. Curtea a reţinut că dimensionarea activităţii de promovare pe loc, în funcţie de numărul de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii, se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a dreptului legal reglementat, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină financiară. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru promovarea pe loc nu reprezintă o limitare de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituţie, promovarea judecătorilor este de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, „în condiţiile legii“.
    25. Aşa fiind, prin jurisprudenţa menţionată, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate, care stabilesc că judecătorii şi procurorii pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
    26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Mustaţă, Ovidiu Giorgescu, Isabela-Alina Stănescu, Monica Popa şi Irina Gabriela Popescu în dosarele nr. 2.931/1/2017/a1, nr. 16/1/2018/a1, nr. 2.934/1/2017/a1, nr. 17/1/2018/a1 şi, respectiv, nr. 290/1/2018/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016