Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 67 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (1) şi (4) şi ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 67 din 25 februarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (1) şi (4) şi ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 762 din 14 august 2025
Comenteaza legea

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Marian Enache     │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan   │- judecător        │
│Licu              │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu   │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (1) şi (4) şi ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Maria-Doina Krieg în Dosarul nr. 21.670/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 588D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Ana-Maria Pănoiu, cu delegaţie de substituire pentru avocat Daniela Zaharia Mănescu, care are împuternicirea avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată. În esenţă, învederează că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei, instituindu-se o discriminare pentru anumite categorii de persoane care practică activitatea de cedare a folosinţei bunurilor şi pentru care sunt stabilite obligaţii fiscale şi niveluri de impozitare diferite, în funcţie de calitatea de persoană fizică sau de persoană juridică a chiriaşului, precum şi de activitatea comercială desfăşurată de acesta din urmă, situaţie în care o clădire rezidenţială se transformă în clădire nerezidenţială, fiindu-i aplicabilă o cotă de impozitare într-un cuantum mai mare, disproporţionat şi abuziv, în condiţiile în care masa impozabilă este aceeaşi. Or, acest aspect este contrar principiului egalităţii în faţa legii şi al aşezării juste a sarcinilor fiscale. În acest context, prezintă exemple de situaţii în care o persoană fizică ce închiriază unei alte persoane fizice un apartament şi pentru care plăteşte un anumit impozit, mai mic în comparaţie cu situaţia în care imobilul (apartamentul) este închiriat unei persoane juridice, care poate nici nu desfăşoară activităţi economice la sediul respectiv, dar pentru care plăteşte un impozit mult mai mare raportat la tipul de chiriaş, chiar dacă persoana care închiriază este aceeaşi.
    4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate să stabilească impozite şi taxe, precum şi cuantumul acestora. Astfel, plata impozitelor pentru clădirile rezidenţiale şi nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este în acord cu prevederile constituţionale cu privire la obligaţia cetăţenilor de a contribui cu impozite şi taxe la bugetul de stat, fiind opţiunea proprietarului aceea de a ceda folosinţa bunului, în funcţie de activitatea desfăşurată de chiriaş. Aşadar, normele criticate nu sunt discriminatorii, în contextul în care se aplică în mod unitar pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei respective.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 12 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 21.670/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 458 alin. (1) şi (4) şi ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Maria-Doina Krieg într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 227/2015.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă drepturi cetăţeneşti şi instituie o discriminare pentru anumite categorii de persoane ce practică activitatea de cedare a folosinţei bunurilor şi pentru care sunt stabilite obligaţii fiscale şi niveluri de impozitare diferite, în funcţie de calitatea juridică a chiriaşului - persoană fizică sau persoană juridică -, precum şi de activitatea comercială desfăşurată de acesta, context în care imobilul clădire rezidenţială devine nerezidenţială, fiindu-i aplicabilă o cotă de impozitare într-un cuantum disproporţionat, inacceptabil şi abuziv, în condiţiile în care masa impozabilă este aceeaşi, ceea ce este contrar principiilor legalităţii, egalităţii şi aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia principiilor invocate în susţinerea excepţiei, prin care s-a statuat că opusul discriminării nu este uniformitatea, ci o realitate în care situaţii obiectiv distincte pot fi legiferate în mod raţional diferit, iar în contextul normelor criticate legiuitorul nu şi-a depăşit marja de apreciere de care dispune.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 458 alin. (1) şi (4) şi ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. În dinamica legislativă, ulterior încheierii de sesizare, o parte dintre soluţiile legislative criticate au fost modificate şi completate prin mai multe acte normative [spre exemplu, Legea nr. 241/2020 pentru modificarea alin. (1) al art. 459 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 6 noiembrie 2020, Legea nr. 296/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 31 august 2021, Legea nr. 252/2022 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi pentru completarea art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 22 iulie 2022]. Având în vedere însă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată, având următorul cuprins:
    - Art. 458 alin. (1) şi (4):
    (1) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii care poate fi:
    a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă;
    b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă;
    c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.

    […]

    (4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.;

    – Art. 459 alin. (1)-(3):    (1) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458.
    (2) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457.
    (3) Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli:
    a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457;
    b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458.



    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi ale art. 139 - Impozite, taxe şi alte contribuţii.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Legea nr. 227/2015 fac parte din capitolul II - Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri al titlului IX - Impozite şi taxe locale şi stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice şi al impozitului în cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice. Aceste norme legale au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024, şi Decizia nr. 410 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1124 din 23 noiembrie 2020, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă criticată este constituţională.
    14. Astfel, în ceea ce priveşte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, respectiv faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26). Prin urmare, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Având în vedere principiul generalităţii legilor, prin decizia antereferită, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revué împotriva Belgiei, paragraful 59), Curtea a arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii.
    15. Or, aplicând aceste considerente de principiu la normele criticate, Curtea a observat că acestea se circumscriu cerinţelor de calitate a legii, astfel cum acestea au fost stabilite pe cale jurisprudenţială, întrucât dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul adoptării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret. Curtea a reţinut astfel că interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia, însă legiuitorul nu poate şi nu trebuie să prevadă totul. În concret, orice normă juridică ce urmează să fie aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de către subiecţii îndrituiţi şi de către instanţele judecătoreşti (interpretare judiciară, cazuală) pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62).
    16. Cu privire la incidenţa art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 55). În ceea ce priveşte pretinsa discriminare între contribuabili în raport cu anumite criterii, spre exemplu, între contribuabilii proprietari ai mai multor clădiri în raport cu cei care deţin o singură clădire, Curtea a reţinut că există o raţiune suficientă pentru instituirea unui regim juridic diferit, respectiv a impozitului progresiv, în raport cu numărul de clădiri deţinute în proprietate, având în vedere că dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie prevăd că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Formula referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale presupune, pe de o parte, să se ţină seama de situaţia materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, de posibilitatea crescută a celor care deţin mai multe proprietăţi de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice.
    17. Din perspectiva aspectelor criticate, prin Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023, precitată, paragraful 16, Curtea a reţinut că diferenţierea privind modalitatea de calcul este dată de faptul că, în ceea ce priveşte clădirile rezidenţiale, acestea sunt utilizate pentru a acoperi nevoile locative ale populaţiei, iar cele nerezidenţiale au un potenţial de valorificare superior prin posibilitatea de a fi utilizate în scop economic pentru desfăşurarea unor multiple activităţi.
    18. De asemenea, prin Decizia nr. 410 din 18 iunie 2020, antereferită, paragrafele 22-25, Curtea a observat că art. 56 din Constituţie consacră obligaţia fundamentală a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. Principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiţii de care legiuitorul este ţinut atunci când instituie anumite obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice, şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora (Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013). Curtea a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 139, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective.
    19. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate să stabilească impozite, taxe şi cuantumul acestora, bineînţeles cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile. Curtea a observat, astfel, că plata impozitului pe clădirile rezidenţiale, nerezidenţiale sau cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice se circumscrie prevederilor constituţionale cu privire la obligaţia cetăţenilor de a contribui la bugetul statului.
    20. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, în raport cu prevederile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria-Doina Krieg în Dosarul nr. 21.670/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 458 alin. (1) şi (4) şi ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2025.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu

    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 67 din 25 februarie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016