Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 669 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 669 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 669 din 16 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Adrian Porumboiu în Dosarul nr. 1.312/333/2021 al Judecătoriei Vaslui şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.432D/2021.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 noiembrie 2024, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate, asistat de domnul avocat Emil George Ioani din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 3 decembrie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.312/333/2021, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Adrian Porumboiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executarea silită începută în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a redus cuantumul taxei judiciare de timbru şi a dispus eşalonarea plăţii acesteia în 48 de rate lunare.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale întrucât permit judecătorului să stabilească obligaţii fiscale în mod subiectiv, neexistând criterii obiective care să reglementeze modul în care se reduce sau se eşalonează taxa judiciară de timbru.
    5. În acest sens se arată că hotărârea de eşalonare sau amânare a taxei judiciare de timbru generează în sarcina reclamantului o sarcină fiscală. Cuantumul acestei obligaţii fiscale, respectiv cuantumul eventualei reduceri a taxei, perioada de eşalonare şi valoarea unei rate de eşalonare sunt lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului. Nu există o serie de criterii obiective care să reglementeze modul în care se reduce sau se eşalonează taxa judiciară de timbru care să permită reclamantului, în situaţia formulării cererii de ajutor public judiciar privind taxa judiciară de timbru, să poată anticipa în mod realist care sunt şansele sale de suportare a taxei judiciare de timbru. Prin urmare, modul arbitrar de stabilire a unei obligaţii fiscale este contrar principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    6. În susţinerea excepţiei este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale din care rezultă că respectarea acestui principiu presupune ca întinderea obligaţiei fiscale să fie determinată conform unor criterii financiare obiective şi raţionale, iar sarcina fiscală să fie prevăzută în detaliu, menţionând expres modul de calcul. Sunt indicate în acest sens Decizia nr. 106 din 11 martie 2003, Decizia nr. 142 din 8 aprilie 2003 sau Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012.
    7. În continuare, se arată că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale este încălcat prin stabilirea unei obligaţii fiscale în lipsa unei contraprestaţii.
    8. Dispoziţiile legale criticate stabilesc că în cazul formulării unei cereri de ajutor public judiciar, dacă taxa judiciară de timbru este eşalonată sau amânată, aceasta se transformă într-o creanţă fiscală, hotărârea de încuviinţare a eşalonării sau amânării constituind titlu executoriu. Această prevedere, care nu ţine cont de conduita procesuală a părţii ulterior eşalonării/amânării plăţii taxei judiciare de timbru, poate crea situaţii în care partea este obligată la plata acestei taxe, eşalonată sau amânată, deşi a renunţat la judecată la primul termen după admiterea eşalonării/amânării.
    9. Astfel, transformarea taxei judiciare de timbru, eşalonată sau amânată, în creanţă fiscală obligatorie este inechitabilă, atâta vreme cât este posibil ca şi după eşalonare taxa judiciară de timbru să fie imposibil de achitat de către beneficiarul ajutorului public judiciar. Or, pentru ca procedura de ajutor public judiciar să fie una echitabilă se impune ca solicitantul să poată, după soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, să decidă dacă mai doreşte sau nu să continue litigiul pentru care se datorează taxa judiciară de timbru, iar în cazul în care renunţă la judecată la primul termen după eşalonare/ amânare să nu mai datoreze această taxă. În caz contrar se ajunge la situaţii absurde în care reclamantul, conştient că nu poate suporta taxa judiciară de timbru eşalonată, renunţă la judecată imediat după admiterea cererii de ajutor public judiciar, însă continuă să datoreze taxa, fiind executat silit pentru aceasta, deşi izvorul taxei, respectiv acţiunea în instanţă, nu mai există, iar instanţele judecătoreşti nu au prestat niciun serviciu.
    10. Se arată că acest vid legislativ creează o situaţie inechitabilă pentru solicitanţii ajutorului public judiciar care, după ce formulează cererea, sunt obligaţi să achite taxa judiciară de timbru, chiar dacă aceasta este disproporţionată raportat la venituri şi chiar în situaţia în care renunţă la judecată înainte ca instanţa de judecată să fi prestat vreun serviciu.
    11. În lipsa unei prevederi legale care să înlăture obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru eşalonată sau amânată, pentru situaţia în care reclamantul renunţă la judecată la primul termen după admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, se încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    12. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care obligaţia fiscală de plată a taxei judiciare de timbru eşalonată/amânată nu se stinge dacă reclamantul renunţă la judecata acţiunii care a generat taxa, la primul termen ulterior admiterii eşalonării/amânării.
    13. Judecătoria Vaslui apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Cererea prin care se solicită eşalonarea taxei judiciare de timbru implică în sine angajamentul de a achita taxa, cu beneficiul acordării unei perioade de timp pentru a nu îngrădi accesul la justiţie. Faptul că partea are dreptul de a renunţa la judecarea unei cauze nu implică absolvirea acesteia de obligaţia legală de plată a taxei judiciare de timbru.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „(3) În cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite.“
    18. Art. 41 la care face trimitere dispoziţia legală criticată are următorul cuprins:
    "(1) Executarea creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1), potrivit dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor fiscale şi procedurii prevăzute de aceste dispoziţii.
(2) În cazul persoanelor fizice sau juridice care nu au domiciliul sau reşedinţa ori, după caz sediul în România, executarea creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (2).
(3) În vederea executării creanţelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanţele judecătoreşti vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1) şi (2)."

    19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Având în vedere că obligaţia de plată se realizează din patrimoniul persoanei în sarcina căreia a fost stabilită eşalonarea taxei judiciare de timbru, Curtea va reţine ca norme de referinţă art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată coroborat cu art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale din Constituţie.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în jurisprudenţa sa a statuat că, de principiu, o taxă se justifică printr-o prestaţie a unei autorităţi publice, iar, în conformitate cu principiile generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003). Curtea a mai reţinut că, întrucât impunerea în sine, aşadar, orice sarcină fiscală, este grefată pe dreptul de proprietate al contribuabilului şi acest drept nu trebuie să fie afectat în substanţa sa, este necesar ca modul în care este reglementată contributivitatea fiscală să asigure un echilibru între dreptul de proprietate al contribuabilului şi dreptul statului de a impune taxe şi impozite (a se vedea în acest sens Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 101).
    21. Totodată, Curtea a reţinut că este de necontestat faptul că, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, dar, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Rezultă că, în condiţiile în care ar exista o vădită disproporţie între taxa datorată şi serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestaţiei datorate de operatorul economic, instituţia publică ori serviciul public, ceea ce ar fi contrar art. 56 alin. (2) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010).
    22. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este o persoană fizică ce beneficiază de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxei judiciare de timbru în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 [art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru]. Acesta, deşi a renunţat la judecata cererii sale la primul termen după admiterea cererii de ajutor public judiciar, a rămas obligat la plata taxei judiciare de timbru transformată în creanţă fiscală.
    23. Pentru persoanele fizice, prevederile art. 33 şi 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevăd că în cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare, prin încheiere, instanţa va stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota de reducere, termenele de plată şi cuantumul ratelor. În cazul în care taxele judiciare datorate sunt mai mari decât dublul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar, eşalonarea plăţii se va face astfel încât rata lunară datorată să nu depăşească jumătate din venitul net pe familie, dacă instanţa nu apreciază că este necesar să se acorde o altă formă de ajutor, mai favorabilă. Eşalonarea plăţii taxelor judiciare se poate face în cel mult 48 de rate lunare.
    24. Modalitatea concretă de punere în executare a încheierii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru este prevăzută de dispoziţiile art. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Pentru situaţia eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru, ipoteză în care se află şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate, alin. (3) al articolului menţionat stabileşte că instanţa judecătorească transmite hotărârea de încuviinţare organelor competente pentru punerea în executare a hotărârii la termenele stabilite. Aşadar, încheierea prin care instanţa a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru constituie titlu executoriu, iar urmărirea executării obligaţiei de plată revine direcţiei generale a finanţelor publice în a cărei rază teritorială domiciliază debitorul obligaţiei, şi nu instanţei judecătoreşti.
    25. Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se pot restitui, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, printre care însă nu se regăseşte şi situaţia autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate care a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, care a fost taxată suplimentar. Deşi, ulterior acordării ajutorului public judiciar sub forma eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru în tranşe egale, instanţa de judecată a luat act de renunţarea la judecarea cererii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a rămas debitor al obligaţiei de plată a acesteia, deoarece consecinţa acordării ajutorului public judiciar sub forma eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru este aceea că obligaţia instituită în sarcina beneficiarului trebuie executată indiferent de conduita procesuală a acestuia consecutivă admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
    26. Reclamantul îşi poate modifica cererea de chemare în judecată, potrivit art. 204 din Codul de procedură civilă, numai până la primul termen la care este legal citat şi poate renunţa la judecată în condiţiile stabilite de art. 406 din acelaşi cod, însă taxa judiciară de timbru se restituie doar în situaţia în care reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, astfel cum prevede art. 45 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    27. Având în vedere acest cadru legislativ şi procesual, Curtea reţine că pot exista situaţii în care reclamantul să renunţe la judecarea cauzei sale sau a unei cereri supuse timbrajului în faze incipiente ale procesului, ulterioare admiterii cererii de ajutor public judiciar, parcurgerii procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată unde se dispune cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru ori comunicării cererii de chemare în judecată în condiţiile în care aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege.
    28. Lipsa reglementării posibilităţii restituirii taxei judiciare de timbru în situaţiile antereferite şi tăcerea normei criticate în privinţa drepturilor părţilor din litigiile în care a fost eşalonată plata taxei judiciare de timbru constituie premisele normative care converg către realizarea unei privări a contribuabilului de „bunul“ său (cu privire la înţelesul noţiunii de bun a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 24), aspect care se circumscrie sferei de incidenţă a dreptului de proprietate privată.
    29. Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că într-o situaţie de omisiune legislativă nu se poate vorbi despre o simplă opţiune a legiuitorului dacă prin inacţiunea acestuia sunt încălcate norme constituţionale, astfel că viciul de neconstituţionalitate sesizat nu poate fi ignorat de Curtea Constituţională, care, în virtutea art. 142 din Legea fundamentală, este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, verificarea conformităţii întregului drept cu Constituţia (a se vedea în acest sens Decizia nr. 222 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2023, paragraful 30). Aşadar, omisiunea legislativă cu relevanţă constituţională atrage competenţa instanţei constituţionale de a proceda la remedierea acesteia pe calea controlului de constituţionalitate.
    30. Astfel, în cauză, Curtea observă existenţa unei omisiuni legislative cu relevanţă constituţională, drept care va evalua dacă măsura dării în debit către organele fiscale şi obligarea reclamantului la plata tranşelor din taxa judiciară de timbru în condiţiile în care a renunţat expres la judecarea cererii sale, după admiterea cererii de ajutor public judiciar, este de natură să încalce dreptul de proprietate privată şi, corelativ, principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, întrucât determină o îmbogăţire fără justă cauză a statului şi o privare de bunuri a beneficiarului ajutorului public judiciar acordat sub forma eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru.
    31. Curtea reţine că măsura criticată limitează dreptul de proprietate privată al contribuabilului şi va analiza dacă aceasta reprezintă o limitare rezonabilă, care să nu fie disproporţionată în raport cu scopul urmărit de legiuitor. În consecinţă, va fi efectuat testul de proporţionalitate structurat în jurisprudenţa Curţii, prin care se verifică dacă măsura luată este adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea unui scop legitim, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - asigură justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit (a se vedea în acest sens Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, sau Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28).
    32. Curtea constată că scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată, respectiv prin învestirea hotărârilor judecătoreşti cu titlu executoriu în cazul în care se dispune amânarea sau eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, constă în facilitarea executării creanţelor vizând această taxă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2019, paragraful 24).
    33. Scopul urmărit este unul legitim, întrucât cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti fiind obligate să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie, stabilite în condiţiile legii. Regula este cea a plăţii anticipate a taxei judiciare de timbru, iar nerespectarea acesteia atrage anularea acţiunii sau cererii, însă în situaţia analizată, cea a eşalonării plăţii taxei, plata se face la termenele stabilite de instanţa judecătorească, urmărirea executării obligaţiei revenind organelor de executare a unităţilor administrativ-teritoriale. Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este opţiunea legiuitorului stabilirea modului de timbrare a cererilor, cu condiţia ca sistemul taxelor judiciare de timbru să fie suficient de flexibil pentru a permite unei părţi să beneficieze de ajutor public judiciar (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 februarie 2023, pronunţată în Cauza Stoenescu împotriva României, paragraful 38, sau în Hotărârea din 3 mai 2022, pronunţată în Cauza Nalbant şi alţii împotriva Turciei, paragraful 40).
    34. În ceea ce priveşte caracterul adecvat al măsurii, Curtea reţine că aceasta este adaptată scopului urmărit, fiind capabilă, în abstract, să îndeplinească exigenţele acestuia. Acordarea ajutorului public judiciar sub forma eşalonării reprezintă un beneficiu acordat justiţiabilului în vederea asigurării accesului liber la justiţie, iar obligarea debitorului la plata taxei judiciare de timbru prin dispozitivul hotărârii, care se comunică organului fiscal competent, reprezintă darea în debit a acestuia, care produce efecte de ordin fiscal, fiind astfel asigurată încasarea sumelor la termenele stabilite.
    35. În continuare, Curtea observă că măsura analizată creează un mecanism de colectare şi vărsare a taxelor datorate statului. Însă punerea în executare a hotărârii prin care a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru, în condiţiile în care beneficiarul acestui ajutor a renunţat la judecata cererii sale pentru care a fost acordat ajutorul, nu este necesară în raport cu scopul legitim urmărit. În lipsa unei reglementări graduale/dozate a măsurii care să permită plata taxei judiciare de timbru corespunzător serviciului public prestat, legiuitorul intervine abrupt, astfel încât măsura depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului legitim urmărit. Aşadar, în lipsa situaţiei premise, respectiv inexistenţa cheltuielilor ocazionate de realizarea actului de justiţie nu se poate ajunge la deposedarea pură şi simplă a reclamantului de sumele de bani care, ipotetic, ar trebui avansate pentru prestarea serviciului justiţiei. Curtea reiterează obligaţia legiuitorului de a reglementa în acord cu exigenţele testului ingerinţei minime în drepturile fundamentale, evitânduse astfel intruziunile excesive în conţinutul acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 597 din 15 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 9 octombrie 2020, paragraful 30, Decizia nr. 748 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 16 februarie 2022, paragraful 33, sau Decizia nr. 789 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2022, paragraful 22).
    36. Legat de obligativitatea existenţei unei contraprestaţii pentru suma reţinută cu titlu de taxă, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în conformitate cu principiile generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice (a se vedea în acest sens Decizia nr. nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010).
    37. Astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul a urmărit protejarea titularului dreptului de creanţă, respectiv statul, de o eventuală neîndeplinire a obligaţiei fiscale de către contribuabil. Totuşi, legiuitorul nu poate impune condiţii nerezonabile persoanelor care beneficiază de ajutorul public judiciar sub forma eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru, şi care, ulterior acordării acestuia renunţă la judecată. În cazul de faţă, prin transmiterea hotărârii de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite, fără acordul solicitantului ajutorului public judiciar de a continua judecata cererii sale după acordarea acestuia, legiuitorul a încălcat această condiţie de rezonabilitate prin obligarea justiţiabilului la plata unui serviciu care nu mai este prestat în interesul său. Astfel, în condiţiile în care plata taxei judiciare de timbru este ataşată cererii deduse judecăţii, se creează situaţia absurdă în care, deşi a renunţat la judecata cererii sale, justiţiabilul este obligat la plata serviciului justiţiei.
    38. Cu privire la evaluarea respectării justului echilibru între interesele concurente, Curtea reţine că legiuitorul are obligaţia constituţională de a identifica un punct de echilibru între interesul statului care priveşte încasarea rapidă şi eficientă a cheltuielilor aferente serviciului public al justiţiei şi interesul privat al persoanei constând în realizarea drepturilor sale pe cale judiciară. Or, în cauza de faţă, dispoziţiile criticate au dat prevalenţă, în mod nejustificat, interesului statului fără a ţine cont de modul concret de desfăşurare a litigiului din perspectiva plăţii taxei judiciare de timbru. Astfel, Curtea reţine că după parcurgerea procedurii de acordare a ajutorului public judiciar încheiată prin pronunţarea unei hotărâri de eşalonare a plăţii taxei judiciare de timbru, justiţiabilul poate fi pus într-o situaţie procesuală mult defavorabilă, chiar faţă de cea care se afla la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. În acest sens, deşi legea stabileşte că renunţarea la judecată fără plata taxei judiciare de timbru se poate face până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, Curtea observă că cererea de ajutor public judiciar se soluţionează după acest moment, astfel încât, în ipoteza în care justiţiabilul renunţă la judecată, acesta este pus în situaţia de a nu-şi putea regla conduita procesuală în coordonatele termenului antereferit pentru a evita plata taxei judiciare de timbru pentru un serviciu neprestat din partea instanţei judecătoreşti.
    39. Având în vedere disproporţia dintre serviciul public efectiv prestat de stat şi cheltuielile solicitate în raport cu acesta, exprimate sub forma taxei stabilite prin hotărârea de soluţionare a ajutorului public judiciar, Curtea reţine că, în situaţia analizată, taxa judiciară de timbru fixată în sarcina justiţiabilului reprezintă mai degrabă o sancţiune şi nu o măsură care să exprime o congruenţă valorică între prestaţie şi contraprestaţie. Măsura dării în debit pentru taxa stabilită prin raportare la o cerere care nu se mai judecă este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată al justiţiabilului, întrucât îi cauzează acestuia un prejudiciu material echivalent cu cuantumul taxei judiciare de timbru pe care, în realitate, nu o mai datorează şi este contrară principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    40. Curtea reţine că statul are atât obligaţia negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, cât şi obligaţia pozitivă de a asigura şi garanta dreptul de proprietate privată. Prin urmare, textul constituţional al art. 44 stabileşte atât obligaţia negativă a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispoziţie legislativă de stabilire a unei condiţii excesive, de natură să împiedice titularul dreptului de proprietate să se bucure de plenitudinea dreptului său, cât şi o obligaţie pozitivă a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept şi de a proteja titularul dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, precitată, paragraful 41).
    41. Ca atare, legiuitorul şi-a încălcat obligaţia negativă de a nu afecta însăşi substanţa dreptului de proprietate privată, măsura analizată neputând fi calificată ca una de stabilire a conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, Curtea reţine încălcarea art. 44 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (2) din Constituţie.
    42. De aceea, se impune ca instanţa judecătorească să verifice dacă partea mai doreşte continuarea judecării cauzei după admiterea cererii sale de ajutor public judiciar, întrucât beneficiarul trebuie să aibă dreptul să renunţe la această facilitate atunci când posibilităţile financiare nu îi permit achitarea tranşelor taxei judiciare de timbru. Exercitarea acestui drept este subsumată conţinutului principiului disponibilităţii, potrivit căruia părţile au deplina libertate de a-şi exercita drepturile sau de a renunţa la un anumit drept potrivit propriei aprecieri.
    43. În acest context, Curtea reţine că, ulterior acordării ajutorului public judiciar sub forma eşalonării sau amânării taxei judiciare de timbru, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei trebuie să acorde posibilitatea justiţiabilului de a-şi manifesta voinţa de a continua procesul. Faptul că instanţa judecătorească pronunţă hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma eşalonării sau amânării taxei judiciare de timbru nu exclude aplicarea principiului disponibilităţii, respectiv nu exclude posibilitatea părţii de a renunţa la judecată la termenul imediat următor fără a suferi o diminuare a patrimoniului său.
    44. De asemenea, ţinând cont că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la unele critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea urmează să îşi reconsidere propria jurisprudenţă consacrată prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, precitată, Decizia nr. 801 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 29 martie 2019, Decizia nr. 326 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1206 din 15 decembrie 2022, sau Decizia nr. 328 din 19 mai 2022, precitată, având în vedere doctrina dreptului viu, care produce efecte directe în privinţa determinării conţinutului normativ al normei de referinţă, şi anume Constituţia, precum şi faptul că instanţa de control constituţional este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a realiza o interpretare evolutivă a acesteia (a se vedea Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1000 din 7 octombrie 2024, paragraful 13). În acest sens, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, şi prin Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, a statuat că dreptul este viu, motiv pentru care se impune ca şi normele de referinţă în realizarea controlului de constituţionalitate să prevadă o protecţie juridică sporită subiectelor de drept. Evoluţia ascendentă a acestei protecţii este evidentă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aspect care îi permite să stabilească noi exigenţe în sarcina legiuitorului sau să adapteze exigenţele constituţionale deja existente în diverse domenii ale dreptului.
    45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Porumboiu în Dosarul nr. 1.312/333/2021 al Judecătoriei Vaslui şi constată că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească pronunţă hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar cu aplicarea principiului disponibilităţii.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Judecătoriei Vaslui şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 669 din 3 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016