Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 668 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 668 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 712 din 31 iulie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.481/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 541D/2020.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31 octombrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea soluţionării cauzei pentru data de 3 decembrie 2024, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 18 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 23.481/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 123/2012 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 541D/2020.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu respectă criteriile de calitate a legii, întrucât au un caracter general din care nu se poate stabili şi deduce care sunt acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material al contravenţiei, textul incriminării făcând o trimitere generală la acte normative inferioare legii sau la acte administrative a căror încălcare constituie contravenţie, fără ca legiuitorul să circumstanţieze, în mod concret, elementele în raport cu care se stabileşte răspunderea contravenţională. Prin urmare, faţă de amploarea prevederilor cuprinse în ordinele şi deciziile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, justiţiabilul este în imposibilitatea de a cunoaşte care dintre aceste prevederi sunt menite să apere valorile sociale ocrotite de legea contravenţională a căror încălcare atrage răspunderea contravenţională şi nici nu cunoaşte conduita ideală pe care ar trebui să o urmeze şi căreia ar trebui să i se conformeze, însă poate fi sancţionat contravenţional extrem de aspru. Or, această modalitate de reglementare a contravenţiei realizată prin trimitere la ordinele şi deciziile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei: (i) este de natură să permită configurarea elementului material al laturii obiective a contravenţiei prin alte dispoziţii legale decât cele prevăzute de art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi de către alte organe decât cele care au competenţa de a stabili contravenţii, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie; (ii) a generat aplicarea arbitrară a legii de către organele de constatare care au considerat că orice încălcare a unei prevederi cuprinse în ordinele şi dispoziţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei constituie contravenţie, chiar dacă prin natura încălcării fapta nu poate constitui o contravenţie şi nici nu prezintă gradul de pericol social specific acesteia; (iii) a creat posibilitatea de a fi stabilite, în mod indirect, contravenţii, aspect ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat, din moment ce Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este o autoritate administrativă autonomă ce nu are atribuţii de incriminare a unor fapte în materie contravenţională, potrivit actului său de înfiinţare şi funcţionare; (iv) conduce la situaţia configurării elementului material şi de către alte organe în afară de Parlament şi Guvern, în acest caz fiind vorba despre o autoritate administrativă autonomă, iar stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor nu se poate realiza decât prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului, precum şi prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene în domeniile de activitate pentru care acestea au atribuţii stabilite prin lege.
    5. De asemenea, dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 sunt contrare art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât: (i) dreptul la un proces echitabil nu poate fi garantat dacă nu este dublat şi de principiul securităţii juridice, care presupune o atenţie sporită asupra calităţii legii, astfel încât atât subiectul de drept care trebuie să îşi conformeze conduita prescripţiilor acesteia, cât şi organul constatator chemat să pună în executare legea şi instanţa de judecată care interpretează şi aplică legea să aibă în faţă un standard obiectiv la care să se raporteze şi să nu conducă la situaţia în care, pentru aceeaşi faptă, subiecţilor de drept să le fie aplicate sancţiuni contravenţionale în funcţie de aprecierea unui organ constatator şi a unei instanţe de judecată, sau, dimpotrivă, să nu fie sancţionaţi, de vreme ce un alt organ constatator şi o altă instanţă de judecată nu ar considera că fapta constituie contravenţie; (ii) se creează o diferenţă de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă şi rezonabilă; (iii) ordinele şi deciziile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei conţin reglementări extrem de vaste, aşa încât, practic, orice încălcare a vreunei prevederi din aceste ordine/decizii are vocaţia de a constitui contravenţie şi de a fi sancţionată, indiferent de conţinutul acelei prevederi şi indiferent dacă aceasta apără sau nu valorile sociale protejate de legea contravenţională, fiind evident că nu poate fi previzibilă o normă care nu oferă nici agentului constatator şi nici instanţei de judecată o descriere exactă a faptei contravenţionale, această imprevizibilitate afectând dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituţie, în materia principiilor menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât subiecţii de drept cărora li se adresează norma criticată trebuie să cunoască legislaţia secundară specifică domeniului energiei în care activează şi în care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei adoptă reglementări, având în vedere că această autoritate, potrivit legii, are ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale. Această legislaţie secundară se aplică, deopotrivă, tuturor celor ce intră sub incidenţa normelor Legii nr. 123/2012, iar eventuala aplicare subiectivă şi diferenţiată a acestora nu rezultă din modul de formulare a prevederilor legale criticate, care conţin doar dispoziţia din cadrul structurii logico-juridice a normei şi care urmează să fie completată cu prevederi distincte, în funcţie de situaţia rezultată din verificările efectuate, conţinute în ordinele şi deciziile autorităţii antemenţionate.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia energiei electrice şi a gazelor naturale, precum şi principiile invocate în susţinerea acesteia.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. Ulterior încheierii de sesizare, dispoziţiile criticate au fost modificate şi completate prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 în redactarea criticată, având următorul cuprins: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: [...] 39. nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute în cuprinsul prezentului articol;“.
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II - Gazele naturale, capitolul XV - Infracţiuni şi contravenţii şi stabilesc faptul că nerespectarea ordinelor şi deciziilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), altele decât cele prevăzute (la contravenţiile) în cuprinsul acestui articol de lege, constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale. Aceste dispoziţii au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    14. Cu acel prilej, mai întâi, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care circumscriu cadrul sancţionator general, astfel că alin. (2) al acestui articol reglementează sancţiunile contravenţionale principale (avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii), iar alin. (3), sancţiunile contravenţionale complementare; în acelaşi timp, art. 5 alin. (4) stabileşte şi posibilitatea impunerii de noi sancţiuni contravenţionale principale şi complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravenţiilor, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenţii, precum şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional printr-o conduită contrară acesteia. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriuzisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reţinut principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31).
    15. În acest context, Curtea învederează jurisprudenţa sa referitoare la principiul calităţii legii prin care a statuat cu privire la obligaţia legiuitorului de a edicta norme clare, precise şi previzibile (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, Curtea a subliniat că, în ipoteza infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 şi 25). Principiul este în egală măsură aplicabil şi în materie contravenţională. De asemenea, Curtea Constituţională a făcut referire la cerinţele de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, reflectate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reţinut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern şi vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reţinut că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile (pentru identitate de raţiune, şi contravenţiile), această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45).
    16. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că, în cuprinsul său, Legea nr. 123/2012 reglementează contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale referitoare la domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale. Totodată, observă că art. 198 alin. (1) din Legea nr. 123/2012 dispune următoarele: „Contravenţiilor prevăzute la art. 194 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.“
    17. Cu privire la elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012, Curtea reţine că acesta constă în nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, altele decât cele prevăzute expres în cuprinsul celorlalte contravenţii stabilite de art. 194. Astfel, nerespectarea tuturor celorlalte ordine sau decizii ale ANRE, altele decât cele care sunt prevăzute expres în art. 194 pct. 1-38 şi pct. 40-52 din Legea nr. 123/2012 şi nu determină conţinutul acestora, atrage răspunderea contravenţională sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 39.
    18. Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, prevede expres că „în exercitarea atribuţiilor de reglementare, reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“ [art. 5 alin. (5)], iar „ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru părţi până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile contrare, dacă nu au fost revocate de emitent“ [art. 5 alin. (3)]. Aşadar, calificând drept contravenţie conduita de nerespectare a ordinelor şi deciziilor ANRE, dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 stabilesc, o dată în plus, obligaţia cu caracter general în sarcina nediferenţiată a destinatarilor legii de a respecta şi de a aplica toate ordinele şi deciziile ANRE.
    19. Dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 reprezintă, aşadar, temeiul juridic al contravenţiei-cadru prin intermediul căreia sunt sancţionate toate conduitele neconforme actelor obligatorii emise de ANRE, ordine sau decizii. Cu alte cuvinte, în cazul în care nerespectarea unui anumit ordin sau a unei anumite decizii este prevăzută distinct (a se vedea, de exemplu, sancţiunile prevăzute la pct. 14, 21 sau 23), aceasta va fi încadrată la temeiul juridic corespunzător, constituind o contravenţie de sine stătătoare. În cazul în care nerespectarea vizează un ordin sau o decizie al/a ANRE care nu se regăseşte printre cele evidenţiate în contravenţiile expres enumerate, atunci conduita culpabilă intră sub incidenţa prevederilor art. 194 pct. 39, care reglementează contravenţia-cadru. Aşa fiind, Curtea reţine că tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate este în conformitate cu regulile instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Norma contravenţională indică în mod clar şi neechivoc, în chiar cuprinsul său, obiectul material al contravenţiei, şi anume nerespectarea ordinelor şi deciziilor ANRE, astfel că este redactată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să îşi controleze conduita şi să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Altfel spus, legea defineşte în mod clar contravenţia şi sancţiunea aplicabilă, astfel încât destinatarul său să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională.
    20. Aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalităţii şi la normele de calitate a legii şi ţinând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenţii şi la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea nu poate reţine susţinerile autoarei excepţiei potrivit cărora o persoană poate fi sancţionată contravenţional în funcţie de aprecierea subiectivă şi arbitrară a unui organ constatator şi a unei instanţe de judecată, întrucât, aşa cum s-a arătat, elementul material al contravenţiei stabilite de art. 194 pct. 39 este clar şi neechivoc indicat de norma legală, astfel că, din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalităţii, reglementat şi dezvoltat atât la nivel constituţional, cât şi la nivel convenţional, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    21. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 21 alin. (3), pretins a fi încălcate prin faptul că, drept urmare a neîndeplinirii condiţiilor de calitate a legii, normele criticate pot fi aplicate în mod diferit atât de către agenţii constatatori, cât şi de către instanţele judecătoreşti, Curtea reţine că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), iar dreptul la un proces echitabil presupune, din perspectiva criticată, printre altele, ca normele care stabilesc anumite sancţiuni (fie contravenţionale, fie penale), pentru a respecta standardul de protecţie a drepturilor fundamentale şi pentru a nu genera interpretări diferite de către subiecţii antereferiţi, trebuie să respecte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii (Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, paragraful 53, şi Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragraful 32). Totodată, se reţine că, de principiu, orice normă juridică ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecţii de drept dintr-o anumită materie, precum şi de instanţele judecătoreşti din punct de vedere judiciar şi cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Astfel, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).
    22. Or, aplicând aceste considerente de principiu în speţa dedusă judecăţii, nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât normele criticate sunt aplicabile, deopotrivă, tuturor persoanelor ce intră sub incidenţa acestora şi, ţinând seama de faptul că nu s-a constatat încălcarea principiului legalităţii, pentru identitate de raţiune, nu poate fi reţinută nici afectarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva criticată, mai ales că există mecanisme de control judiciar în cazul în care legea nu a fost aplicată în litera şi spiritul său, astfel că, şi din aceste puncte de vedere, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Euro Seven Industry - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.481/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 668 din 3 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016