Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 668 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 214/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 668 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 214/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 273 din 6 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andrei Grigoraş    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Meranti - S.R.L. din Sighetu Marmaţiei în Dosarul nr. 3.042/307/2020 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.033D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, raportat la considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 712 din 12 decembrie 2023. Se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi inculpat este supus controlului instanţei judecătoreşti căreia îi revine competenţa de a soluţiona cauza, motiv pentru care criticile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 1/R din 31 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.042/307/2020, Tribunalul Maramureş - Secţia penală - admiţând recursul împotriva Încheierii penale din 21 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale - a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Meranti - S.R.L. din Sighetu Marmaţiei într-o cauză penală în care instanţa de judecată a fost sesizată cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, cu privire la săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec fără a fi avut autorizarea trasului, infracţiune prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât permit procurorului să stabilească, prin cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale, fiind în acest sens redat conţinutul art. 124 alin. (1), al art. 126 alin. (1) şi (2), al art. 131 alin. (1), precum şi al art. 132 alin. (2) din Constituţie, cu referire la înfăptuirea justiţiei, competenţa instanţelor judecătoreşti şi atribuţiile Ministerului Public. În continuare, fiind redat şi conţinutul art. 1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care dezvoltă dispoziţiile constituţionale antemenţionate, se susţine că din cuprinsul niciunuia dintre textele constituţionale şi infraconstituţionale citate nu reiese că Ministerul Public ar avea atribuţii de judecată. Totodată, se invocă şi încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, motivat de faptul că art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală nu prevede modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor adoptate de către procuror în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
    6. Autoarea excepţiei mai susţine că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în mod eronat indicate de autoare ca fiind art. 6 şi 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), precum şi că art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, care reglementează conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, se suprapune peste activitatea de judecată a instanţelor, făcându-se trimitere la art. 377 din Codul de procedură penală, care reglementează cercetarea judecătorească în cazul recunoaşterii învinuirii, şi la art. 396 din Codul de procedură penală, care stabileşte modalitatea de rezolvare a acţiunii penale de către instanţa de judecată.
    7. Se critică, în esenţă, faptul că art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală permite înfăptuirea justiţiei de către Ministerul Public, şi nu prin instanţele de judecată, în temeiul legii, aşa cum prevede Constituţia.
    8. Tribunalul Maramureş - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este în principal inadmisibilă, iar în subsidiar neîntemeiată. În susţinerea inadmisibilităţii sesizării se arată că autoarea excepţiei s-a rezumat la enumerarea unor dispoziţii constituţionale, fără a arăta vreo contrarietate între prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală şi dispoziţiile din Constituţie, contrar exigenţelor cerute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În susţinerea netemeiniciei se arată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, iar, prin Decizia nr. 483 din 30 iunie 2016, Curtea a respins excepţia pentru critici similare. Se arată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei constituie o instituţie de drept procesual penal care asigură toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. În acest sens se reiterează că, potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei, încheiat între procuror şi inculpat, în condiţiile arătate de autoarea excepţiei, este supus controlului instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Totodată, se arată că modalitatea de reglementare a instituţiei acordului de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, exprimată potrivit competenţei sale constituţionale reglementate de art. 61 alin. (1) din Constituţie.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, care la data invocării excepţiei aveau următorul conţinut: „Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde: [...] h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;“.
    14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 214/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023, având în prezent următorul cuprins: „Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde: [...] h) felul şi cuantumul pedepsei ori ale măsurii educative, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;“.
    15. Având însă în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, în redactarea lor în vigoare la data invocării prezentei excepţii.
    16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei în numele legii, ale art. 126 alin. (1) şi (2) cu privire la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, precum şi ale art. 132 alin. (2) din Constituţie referitoare la incompatibilităţile procurorilor.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate pentru critici similare, Curtea pronunţând Decizia nr. 483 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 17 noiembrie 2016, şi Decizia nr. 825 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 24 aprilie 2020, prin care a constatat că textul criticat este constituţional.
    18. Pentru a pronunţa aceste decizii, Curtea a reţinut că alături de judecata pe baza recunoaşterii învinuirii, prevăzută la art. 377 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă una dintre instituţiile procesual penale specifice sistemului procesual adversial, introdusă de legiuitor în Codul de procedură penală în vigoare. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei constituie o excepţie de la principiul aflării adevărului, specific sistemului continental de drept, care obligă organele judiciare să facă toate demersurile pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, în toate cauzele. Această excepţie a fost instituită de legiuitor, care, în acest fel, a acordat prioritate în aplicare principiului oportunităţii, caracteristic sistemului de drept anglosaxon, care, prin abordarea pragmatică a înfăptuirii justiţiei, conduce, în unele cazuri, într-un mod mai eficient, la acelaşi rezultat, respectiv la aplicarea unor pedepse persoanelor care au săvârşit infracţiuni. Aceleaşi aspecte au fost reţinute de legiuitor în expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, conform căreia introducerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei în legislaţia românească presupune o schimbare radicală a procesului penal român ce are ca scop reducerea duratei judecării cauzelor şi simplificarea activităţii organelor de urmărire penală, cu consecinţa reducerii costurilor actului de justiţie pentru toate părţile, dar, în mod special, pentru stat, care, prin justiţia negociată, economiseşte resurse băneşti şi umane esenţiale. Prin urmare, acordul de recunoaştere a vinovăţiei este prezentat, în cuprinsul expunerii de motive anterior menţionate, ca aparţinând unei viziuni legislative inovatoare, ce asigură soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil, fiind, totodată, un remediu pentru înlăturarea deficienţei constând în durata mare a soluţionării cauzelor în România (Decizia nr. 825 din 12 decembrie 2019, precitată, paragraful 20).
    19. Curtea a mai arătat că, potrivit art. 485 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei se admite sau se respinge printr-o procedură publică la care sunt citaţi inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată, procedură în urma căreia, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi, dacă sunt prezente, a celorlalte părţi şi a persoanei vătămate, instanţa se pronunţă prin sentinţă, potrivit art. 484 din Codul de procedură penală. Sentinţa astfel pronunţată poate fi atacată cu apel, conform art. 488 din Codul de procedură penală, în termen de 10 zile de la comunicare, de către procuror, inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată (Decizia nr. 483 din 30 iunie 2016, precitată, paragraful 15).
    20. În ceea ce priveşte critica autoarei prezentei excepţii, potrivit căreia dispoziţiile art. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, nu prevedeau competenţa procurorului de a încheia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, de a stabili pedepse şi modalităţi de executare, de a renunţa la aplicarea unor pedepse sau de a dispune amânarea executării acestora, Curtea, prin Decizia nr. 825 din 12 decembrie 2019, precitată, paragraful 26, a reţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o procedură specială, fiind plasată de legiuitor în cuprinsul titlului IV al părţii speciale a Codului de procedură penală, ca o excepţie de la dispoziţiile art. 56 din acelaşi cod, excepţie care oferă însă garanţiile procesuale specifice drepturilor fundamentale invocate în prezenta cauză. Pentru acest motiv, Curtea a constatat că legiuitorul a reglementat competenţa procurorului de a încheia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, conform exigenţelor constituţionale specifice drepturilor anterior menţionate.
    21. În consecinţă, Curtea reţine că înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei şi care, printr-o procedură publică, admit sau resping acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi inculpat, fără ca acesta să devină un atribut conferit Ministerului Public, în afara cadrului constituţional.
    22. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, motivată de faptul că art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală nu prevede modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor adoptate de procuror în cadrul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, Curtea reţine că modul de reglementare şi sistematizare a dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură penală reprezintă atributul legiuitorului, expresie a competenţei sale constituţionale prevăzute de art. 61 alin. (1) din Constituţie. Aşa cum s-a arătat deja, modalitatea de exercitare a controlului asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei este reglementată în cuprinsul art. 485 din Codul de procedură penală, iar critica potrivit căreia aceste dispoziţii nu sunt prevăzute în art. 482 alin. (1) lit. h) nu poate constitui un motiv de neconstituţionalitate.
    23. Referitor la critica privind încălcarea art. 6 dinConvenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale Curtea reţine că aceste aspecte au mai fost analizate. Astfel, Curtea a constatat că acordul de recunoaştere a vinovăţiei constituie o instituţie de drept procesual penal ce asigură toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţie, chiar şi în situaţia prevederii de către legiuitor, în contextul acestei instituţii, a competenţei procurorului de a iniţia acest acord, cu avizul procurorului ierarhic superior, potrivit art. 478 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, precum şi a competenţei acestuia de a stabili felul, cuantumul şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, potrivit art. 482 lit. h) din Codul de procedură penală. Aceasta, întrucât acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între procuror şi inculpat, în condiţiile arătate de autoarea excepţiei, este supus controlului instanţei căreia iar reveni competenţa să judece cauza în fond, care poate să îl admită sau să îl respingă, conform procedurii analizate, iar, împotriva sentinţei astfel pronunţate, părţile interesate pot formula apel (a se vedea Decizia nr. 825 din 12 decembrie 2019, precitată, paragraful 22). Pentru aceleaşi motive, sunt neîntemeiate şi criticile privind încălcarea prevederilor art. 13 din Convenţie, care garantează dreptul la un recurs efectiv.
    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    25. În final, analizând şi critica de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa suprapunere dintre dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală şi cele ale art. 377, care reglementează cercetarea judecătorească în cazul recunoaşterii învinuirii, precum şi ale art. 396 din acelaşi cod, care prevăd modalitatea de rezolvare a acţiunii penale de către instanţa de judecată, Curtea constată că aceste aspecte nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, textele invocate reglementând instituţii şi proceduri de drept procesual penal distincte.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Meranti - S.R.L. din Sighetu Marmaţiei în Dosarul nr. 3.042/307/2020 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi constată că dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 214/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Andrei Grigoraş

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 668 din 25 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"