Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 667 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 667 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 634 din 7 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora   │-                 │
│Pop                │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003, excepţie ridicată de Avocatul Poporului, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.965D/2024.
    2. La apelul nominal răspunde Avocatul Poporului, prin doamna Lidia Zenovia Timofan, în calitate de şef birou administrativ şi juridic. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei Lidia Zenovia Timofan, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003 prevăd că toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia, cu excepţia situaţiei în care pacientul îşi dă consimţământul explicit de a se comunica datele sale medicale sau dacă legea o cere în mod expres. Aşadar, doar în situaţia în care, în timpul vieţii, pacientul şi-a exprimat în mod explicit acest consimţământ va exista dreptul membrilor familiei acestuia de a avea acces la datele sale medicale, însă doar în baza certificatului de calitate de moştenitor emis de un birou notarial competent. Se arată că această din urmă condiţie (existenţa certificatului de calitate de moştenitor) poate fi interpretată ca o formă de protecţie a datelor medicale ale pacientului, însă procedura notarială care trebuie parcursă pentru obţinerea certificatului de calitate de moştenitor implică un efort material notabil pentru majoritatea moştenitorilor în cauză.
    4. În acest context, având în vedere dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 cu privire la procedura notarială referitoare la procedura succesorală, în ipoteza normei de drept criticate, se poate vorbi despre o restrângere a drepturilor membrilor familiei pacientului decedat de a intra în posesia informaţiilor medicale ale acestuia din urmă, întrucât pentru obţinerea acestor informaţii este necesară parcurgerea unor proceduri anevoioase care implică resurse financiare şi umane, aspect care creează o sarcină administrativă cu impact economic semnificativ asupra membrilor familiei pacientului.
    5. În consecinţă, se susţine că impunerea condiţiei parcurgerii procedurii notariale poate periclita interesele membrilor familiei pacientului defunct, putând avea implicaţii directe asupra dreptului la ocrotirea sănătăţii acestora, care, în eventualitatea unor boli genetice, sunt obligaţi să parcurgă o procedură costisitoare pentru a-şi asigura protecţia dreptului. Mai mult, se arată că şi în cazul comiterii unor acte de malpraxis, în lipsa iniţierii procedurii notariale în vederea obţinerii certificatului de calitate de moştenitor, ar fi dificil de identificat indiciile unei eventuale culpe medicale care să fi condus la decesul pacientului.
    6. Raportat la aspectele mai sus menţionate, se susţine că textul legal criticat nu asigură un just echilibru între protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei decedate şi prerogativa moştenitorilor de a avea acces facil la datele medicale ale pacientului decedat, aspect de natură să creeze un dezechilibru între cele două interese anterior menţionate. Ca atare, membrii familiei pacientului decedat sunt supuşi acestei ingerinţe în exerciţiul dreptului lor la sănătate şi al dreptului lor de proprietate privată, accesul acestora la informaţiile medicale ale pacientului defunct fiind supus unei condiţii pecuniare semnificative şi nejustificate.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 se susţine că este normal ca numai anumite categorii de persoane şi, în primul rând, moştenitorii să aibă acces la informaţiile medicale ale pacientului defunct, şi nu orice persoană. Se arată că se pune problema dacă această condiţionare criticată în prezenta cauză este sau nu una excesiv de oneroasă. În acest sens, se arată că această condiţie reglementată prin textul criticat nu este atât de oneroasă, întrucât prevede dovedirea calităţii de moştenitor, nu şi dezbaterea succesiunii, care într-adevăr ar implica plata unor taxe mult mai mari. Se menţionează că, spre deosebire de acestea din urmă, taxele notariale ce trebuie plătite pentru obţinerea certificatului de calitate de moştenitor sunt mult mai mici, motiv pentru care dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată.
    8. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la sănătate publică se susţine că eventualele afecţiuni cu transmitere genetică se pot răsfrânge doar asupra moştenitorilor legali, ascendenţi sau descendenţi, iar aceştia au această calitate prin efectul legii.
    9. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la nevoia de semnalare a unor cazuri de malpraxis, invocată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că aceasta nu are legătură nici cu asigurarea dreptului la sănătate publică, nici cu asigurarea dreptului de proprietate privată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    10. Prin Adresa nr. 18.777 din 13 iunie 2024, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.604 din 13 iunie 2024, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit art. 21 din Legea nr. 46/2003, toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia, iar, conform art. 22 din aceeaşi lege, informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
    12. Se menţionează că dispoziţiile legale criticate privesc un domeniu sensibil, cel al accesului post-mortem la datele cu caracter medical ale pacientului, în condiţiile imposibilităţii exprimării consimţământului de către pacient în timpul vieţii, precum şi că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, doar în situaţia în care pacientul şi-a exprimat în timpul vieţii consimţământul explicit de a se comunica datele sale medicale, va exista dreptul membrilor familiei acestuia de a avea acces, în mod direct, la dosarul său medical. Însă, în ipoteza în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la accesul la informaţiile prevăzute la art. 21 din Legea nr. 46/2003 şi a intervenit decesul acestuia, furnizarea informaţiilor către succesorii persoanei decedate se poate realiza doar pe baza certificatului de calitate de moştenitor.
    13. În aceste condiţii se susţine că, deşi condiţionarea accesului moştenitorilor la datele medicale ale defunctului de obţinerea certificatului de calitate de moştenitor constituie o formă de protecţie a caracterului confidenţial al acestor date şi, prin urmare, o garanţie a dreptului său la viaţă intimă familială şi privată, având în vedere procedura specifică obţinerii acestui certificat notarial, condiţia anterior menţionată este lipsită de proporţionalitate, fiind de natură să încalce dreptul de proprietate privată al moştenitorilor defunctului.
    14. În acest sens se arată că, potrivit art. 117 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, la cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moştenitor, care atestă numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală; iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, certificatul de calitate de moştenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de legea menţionată pentru eliberarea certificatului de moştenitor, stabilindu-se şi cotele succesorale.
    15. Aşadar, se susţine că accesul moştenitorilor la informaţiile medicale ale defunctului, în ipoteza analizată, este condiţionat de parcurgerea unei proceduri notariale uneori anevoioase, care presupune nu doar stabilirea calităţii de moştenitor, ci şi stabilirea cotelor succesorale ale moştenitorilor. Se arată că, în numeroase cazuri, un asemenea demers notarial este greu, de lungă durată şi costisitor, aspecte ce constituie o piedică în exercitarea de către moştenitori a dreptului de acces la datele medicale ale defunctului care nu şi-a exprimat în timpul vieţii consimţământul în vederea asigurării unui asemenea acces.
    16. Pentru aceste motive se susţine că textul legal criticat reglementează o condiţie lipsită de proporţionalitate, care constituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate privată şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii contrară prevederilor art. 53 din Constituţie.
    17. În acest sens se arată că soluţia legislativă analizată este necesară, constituind o formă de protecţie a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată - fiind invocată în acest sens Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Z. împotriva Finlandei -, dar că această măsură este inadecvată scopului urmărit, neasigurând atingerea acestui scop.
    18. Se menţionează că factori precum lipsa resurselor materiale sau imposibilitatea găsirii martorilor necesari parcurgerii procedurii notariale în vederea stabilirii calităţii de moştenitor fac imposibil accesul moştenitorilor la datele medicale ale defunctului, cu consecinţa punerii acestora în imposibilitatea de a acţiona în cazurile în care decesul a fost consecinţa unor acte de malpraxis medical sau în ipoteza în care li s-ar fi putut transmite anumite afecţiuni genetice.
    19. Pentru aceleaşi motive se conchide cu privire la caracterul disproporţionat al condiţiei analizate, care nu asigură un just echilibru între interesul persoanei decedate de a-i fi protejat dreptul la propria imagine şi interesul moştenitorilor de a avea acces la datele medicale ale acesteia.
    20. Prin urmare, se susţine că textul legal criticat încalcă dreptul la ocrotirea sănătăţii al moştenitorilor pacientului decedat, dar şi dreptul de proprietate privată al acestora.
    21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform adresei de sesizare, prevederile Legii nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 8 noiembrie 2023. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate şi având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 (potrivit cărora dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază), Curtea reţine că autorul critică, în realitate, dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, care au următorul cuprins: „În situaţia în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la informaţiile prevăzute la art. 21 şi a intervenit decesul acestuia, prin excepţie de la prevederile art. 22, aceste informaţii pot fi accesate pe baza certificatului de calitate de moştenitor.“
    25. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale şi conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, confidenţialitatea datelor cu caracter medical constituie unul dintre cele mai importante componente ale dreptului la viaţă intimă familială şi privată, astfel cum acesta este prevăzut la art. 26 din Constituţie şi la art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, şi Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, precum şi Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Z. împotriva Finlandei).
    27. În vederea garantării acestui drept, art. 653 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, prevede că personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor titlului XVI al legii anterior menţionate, titlu ce reglementează răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.
    28. La rândul său, art. 21 din Legea nr. 46/2003 prevede că toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia. De asemenea, conform art. 22 din legea anterior menţionată, informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
    29. Aceste din urmă dispoziţii legale au constituit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 162 din 26 februarie 2008 şi Decizia nr. 1.429 din 2 noiembrie 2010, precitate, prin care instanţa de contencios constituţional, respingând, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate, a statuat că extinderea obligaţiei de a păstra confidenţialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei chiar şi în cazul persoanelor decedate apare ca un reflex firesc al dreptului fundamental la viaţă intimă, familială şi privată, dacă se are în vedere faptul că, deşi capacitatea de folosinţă a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate şi opţiunile făcute în timpul vieţii trebuie ocrotite şi ulterior decesului. S-a reţinut, prin aceleaşi decizii, că dreptul de opţiune al pacientului privind păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opţiunea exprimată până la momentul morţii titularului dreptului.
    30. Prin aceleaşi decizii, anterior menţionate, s-a reţinut că normele imperative care instituie confidenţialitatea datelor privind pacientul pot ridica, în anumite situaţii, probleme cu privire la posibilitatea unor persoane de a-şi realiza drepturile, în măsura în care acestea depind de informaţiile privind starea medicală a pacientului. Acesta este motivul pentru care prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003 au permis legiuitorului să instituie excepţii de la regula prevăzută de art. 21 din aceeaşi lege. În acest sens, s-a constatat că art. 40 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabileşte că folosirea informaţiilor privind pacienţii este permisă în situaţia în care: a) există o dispoziţie legală în acest sens; b) există acordul persoanei în cauză; c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz; d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.
    31. Referitor la aceleaşi aspecte, prin Hotărârea din 25 februarie 1997, pronunţată în Cauza Z. împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie, aşa cum este acesta garantat de art. 8 din Convenţie, precum şi că, în lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului adecvat pentru boala de care suferă, sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. De aceea, Curtea de la Strasbourg a statuat că legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 al Convenţiei.
    32. Cu toate acestea, astfel cum se arată în expunerea de motive a Legii nr. 347/2018 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 3 ianuarie 2019, prin Recomandarea nr. 171 din 14 decembrie 2022, Avocatul Poporului a solicitat Ministerului Sănătăţii modificarea cadrului legal aplicabil în domeniul analizat, existent în anul 2022, prin reglementarea unei excepţii de la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 46/2003, care să stabilească accesul la informaţiile cu caracter confidenţial ale pacienţilor care ajung la unitatea sanitară într-o stare de imposibilitate absolută de a-şi exprima consimţământul/acordul cu privire la desemnarea unei persoane care să aibă acces deplin la informaţiile cu caracter confidenţial din foaia medicală de observaţie, în timpul vieţii acestora, precum şi după deces, imposibilitate care persistă pe parcursul tratamentelor care îi sunt aplicate, până în momentul decesului pacientului. Prin recomandarea anterior menţionată s-a arătat că, într-o astfel de ipoteză, este firesc ca moştenitorii defunctului să cunoască evoluţia afecţiunilor de care acesta a suferit, tratamentele care i-au fost aplicate şi evoluţia stării sale de sănătate.
    33. Ca urmare a recomandării anterior referite, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2023, prin al cărei articol unic a fost completat art. 24 prin introducerea alin. (3) din Legea nr. 46/2003, în sensul că în situaţia în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la informaţiile prevăzute la art. 21 din Legea nr. 46/2003 şi a intervenit decesul acestuia, prin excepţie de la prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003, informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale pot fi furnizate, la cerere, următoarelor persoane, în următoarea ordine: a) soţului supravieţuitor; b) descendenţilor; c) ascendenţilor/tutorilor şi d) rudelor în line colaterală până la al patrulea grad inclusiv.
    34. În preambulul acestei ordonanţe se menţionează că în cuprinsul legislaţiei incidente în domeniul drepturilor pacienţilor nu se reglementează situaţia în care, la internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate în timpul cărora a decedat, pacientul a fost în imposibilitatea exprimării acordului cu privire la comunicarea datelor medicale personale. De asemenea, acelaşi preambul arată că printre fundamentele acestei reglementări se numără următoarele: faptul că din partea pacientului care se prezintă la unitatea sanitară în stare gravă, sedat, intubat, inconştient, hipoacuzic şi altele asemenea nu se poate obţine acordul privind comunicarea datelor medicale personale; faptul că informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres; faptul că, în situaţia în care pacientul se află, din punct de vedere fizic, în imposibilitatea de a-şi exprima acordul cu privire la desemnarea unei persoane care să aibă acces la informaţiile medicale cu caracter confidenţial, rudele/aparţinătorii pacientului decedat se lovesc de refuzul unităţii sanitare faţă de solicitarea acestora de a obţine informaţii medicale, existând doar posibilitatea ca moştenitorii să obţină, pe cale judecătorească, documentaţia medicală a pacientului decedat; faptul că, deşi capacitatea de folosinţă a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate şi opţiunile făcute în timpul vieţii trebuie ocrotite şi ulterior decesului, iar dreptul de opţiune al pacientului privind păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opţiunea exprimată până la momentul morţii.
    35. În aceste condiţii, prin articolul unic al Legii nr. 328/2023, legiuitorul a modificat dispoziţiile alin. (3) al art. 24 din Legea nr. 46/2003, prevăzând soluţia legislativă conform căreia în situaţia în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la informaţiile prevăzute la art. 21 din Legea nr. 46/2003 şi a intervenit decesul acestuia, prin excepţie de la prevederile art. 22 din legea anterior menţionată, aceste informaţii pot fi accesate pe baza certificatului de calitate de moştenitor.
    36. Cu privire la aceste dispoziţii legale, Avocatul Poporului critică faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003, accesul la informaţiile medicale ale defunctului enumerate la art. 21 din Legea nr. 46/2003 este condiţionat de prezentarea certificatului de calitate de moştenitor [art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003], susţinând că această condiţie este una disproporţionată/excesivă, fiind de natură să încalce dreptul la ocrotirea sănătăţii, în componentele sale referitoare la dreptul moştenitorilor de a cunoaşte afecţiunile de care a suferit defunctul, inclusiv pe cele cu transmitere ereditară, şi de a lua măsuri de prevenţie împotriva acestora, precum şi la dreptul moştenitorilor de a formula plângeri şi acţiuni judiciare referitoare la comiterea unor fapte de malpraxis medical asupra defunctului. Totodată, se susţine că obligarea moştenitorilor defunctului, conform textului criticat, la plata taxelor şi a onorariilor notariale pe care le presupune procedura notarială a emiterii certificatului de moştenitor încalcă dreptul de proprietate privată al acestora.
    37. Referitor la dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că acestea reglementează o excepţie de la regula caracterului confidenţial al datelor cu caracter medical ale persoanei defuncte, în favoarea tuturor persoanelor care fac dovada calităţii de moştenitor al acesteia cu certificatul de calitate de moştenitor. Această excepţie are ca temei, printre altele, nevoia de garantare a posibilităţii moştenitorilor defunctului de a cunoaşte eventualele afecţiuni de care acesta a suferit ce pot fi transmise pe cale ereditară, precum şi garantarea dreptului aceloraşi moştenitori de a formula acţiune civilă sau penală în cazul în care există suspiciuni că defunctul a fost victima unor acte de malpraxis medical.
    38. Aşadar, dacă forma art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 adoptată prin articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023 enumera limitativ persoanele care pot avea acces la informaţiile cu caracter medical ale defunctului prevăzute la art. 21 din aceeaşi lege, dispoziţiile alin. (3) al art. 24 analizat, în redactarea adoptată prin articolul unic al Legii nr. 328/2023, acordă posibilitatea de a avea acces la aceste informaţii tuturor persoanelor care pot face dovada calităţii de moştenitor al defunctului.
    39. În ceea ce priveşte certificatul de calitate de moştenitor, acesta este reglementat la art. 1.132-1.134 din Codul civil. Potrivit art. 1.132, actul notarial anterior menţionat se eliberează de către notarul public şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, la numărul şi calitatea moştenitorilor şi la cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege. De asemenea, art. 1.133 alin. (1) din Codul civil prevede că certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. În acelaşi sens, potrivit art. 117 alin. (1) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, eliberarea certificatului de calitate de moştenitor se face la cererea moştenitorilor de către notarul public, care atestă numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală. Totodată, art. 117 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 prevede că certificatul de calitate de moştenitor stabileşte şi cotele succesorale ale moştenitorilor.
    40. Analizând dispoziţiile legale mai sus invocate, Curtea reţine că textul legal criticat a extins sfera persoanelor care au dreptul să solicite informaţiile cu caracter medical ale defunctului şi să intre în posesia lor, de la persoanele expres enumerate în cuprinsul alin. (1) al articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023, respectiv soţul supravieţuitor, descendenţii, ascendenţii/tutorii şi rudele în line colaterală până la al patrulea grad inclusiv, la toţi moştenitorii legali şi testamentari ai defunctului, care, potrivit dispoziţiilor art. 955, 962, 986, 1.034-1.053 şi 1.059-1.073 din Codul civil, ce reglementează testamentul şi legatul, pot fi atât persoane din categoriile enumerate în cuprinsul articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2023, cât şi rude în line colaterală de un grad mai mare decât gradul al patrulea şi persoane care nu sunt rude cu defunctul.
    41. Însă pentru a furniza informaţiile medicale ale persoanei defuncte, la solicitarea unei persoane din categoriile anterior menţionate, este obligatoriu ca unităţile sanitare să poată verifica faptul că persoanele cărora le este dat accesul la astfel de informaţii au calitatea necesară, prevăzută de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 46/2003, respectiv faptul că acestea se numără printre titularii dreptului de acces la informaţiile medicale ale defunctului prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003. Or, o astfel de probă ar putea fi făcută, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 103–120 din Legea nr. 36/1995, doar cu certificatul de moştenitor sau cu certificatul de calitate de moştenitor.
    42. Referitor la certificatul de moştenitor, eliberarea acestuia de către notarul public presupune parcurgerea unei proceduri notariale complexe, prevăzute la art. 103-120 din Legea nr. 36/1995, care, în unele cazuri, poate fi de lungă sau foarte lungă durată. Aceasta presupune nu doar stabilirea (la nivel teoretic) a cotelor-părţi din masa succesorală ce revin fiecărui moştenitor, dar şi stabilirea felului în care masa succesorală se împarte între moştenitori potrivit acestor cote-părţi, aspect care, în numeroase cazuri, face ca procedura notarială de dezbatere a succesiunii să eşueze, în favoarea unei proceduri judiciare. Aceeaşi procedură notarială implică şi plata de către moştenitori a unor taxe notariale proporţionale cu valoarea bunurilor ce constituie obiectul succesiunii, taxe care, în cazul unor mase succesorale de mare valoare, pot atinge valori considerabile.
    43. Pentru acest motiv, legiuitorul a prevăzut prin textul criticat, ca mijloc de probă a calităţii de moştenitor a persoanei care solicită accesul la informaţiile medicale ale unei persoane defuncte, certificatul de calitate de moştenitor. Acesta, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, presupune doar stabilirea cotelor-părţi din masa succesorală ce revin fiecărui moştenitor. În acest sens, astfel cum s-a arătat mai sus, art. 117 din Legea nr. 36/1995 prevede că certificatul de calitate de moştenitor atestă numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, precum şi că acesta se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală. Totodată, eliberarea certificatului de moştenitor de către notarul public obligă la plata unor taxe notariale constând în sume fixe de bani, cu o valoare fixă (Curtea menţionează că, potrivit grilelor notariale aplicabile în prezent, taxa notarială ce trebuie plătită pentru obţinerea certificatului de calitate de moştenitor este de 240 lei/dosar succesoral).
    44. Aşa fiind, procedura privind eliberarea certificatului de calitate de moştenitor este o procedură notarială mai simplă decât procedura privind eliberarea certificatului de moştenitor şi de mult mai scurtă durată decât aceasta din urmă, iar costurile sale sunt unele considerabil mai reduse. Mai mult, obţinerea certificatului de calitate de moştenitor este necesară moştenitorilor pentru a face dovada acestei calităţi nu doar în raporturile lor cu unităţile sanitare care deţin informaţiile medicale ale defuncţilor, ci şi în orice alte împrejurări care obligă la dovedirea calităţii de moştenitor anterior eliberării certificatului de moştenitor.
    45. Pentru aceste motive, condiţionarea accesului la informaţiile medicale ale defunctului de prezentarea certificatului de calitate de moştenitor constituie o măsură adecvată, fiind singura de natură să ofere unităţilor sanitare posibilitatea verificării calităţii de moştenitor a persoanelor care solicită accesul la informaţiile medicale ale persoanelor defuncte care au avut calitatea de pacienţi.
    46. Pentru aceleaşi considerente, condiţia legală criticată nu este una disproporţionată, aceasta neinstituind obligaţii oneroase sau greu de realizat în sarcina moştenitorilor care solicită accesul la informaţiile medicale ale pacientului defunct. Prin urmare, soluţia legislativă criticată asigură un just echilibru între nevoia de protecţie a informaţiilor cu caracter medical ale persoanei decedate şi interesul moştenitorilor săi de a obţine accesul la aceste informaţii.
    47. Totodată, condiţia prevăzută la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 este necesară, întrucât, în lipsa îndeplinirii acesteia, unităţile sanitare s-ar afla în imposibilitatea de a stabili calitatea de moştenitor a persoanelor care solicită accesul la informaţiile medicale ale pacienţilor defuncţi, cu consecinţa riscului ca astfel de informaţii să fie diseminate unor persoane care nu justifică un interes legitim în obţinerea lor şi, în consecinţă, a lezării dreptului la propria imagine a persoanei defuncte, aspect care ar constitui o încălcare a dreptului fundamental la viaţă intimă, familială şi privată. De altfel, fapta de diseminare de către medicii sau de către personalul medical care a participat la tratarea pacientului defunct a informaţiilor medicale ale acestuia cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în acest domeniu constituie infracţiunea de divulgare a secretului profesional, prevăzută la art. 227 din Codul penal, în măsura în care aceasta aduce un prejudiciu vreunei persoane.
    48. Aşadar, reglementarea în cuprinsul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 a condiţiei prezentării certificatului de calitate de moştenitor în vederea obţinerii informaţiilor medicale ale pacientului defunct constituie o garanţie a respectării memoriei şi demnităţii acestuia, ca o componentă a dreptului fundamental consacrat la art. 26 din Constituţie şi la art. 8 din Convenţie referitoare la viaţa intimă, familială şi privată.
    49. Pentru aceste motive, Curtea reţine că dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 46/2003 nu contravin dreptului la ocrotirea sănătăţii al moştenitorilor pacienţilor defuncţi ale căror informaţii medicale sunt solicitate.
    50. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile legale criticate a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât cheltuielile implicate de obţinerea certificatului de calitate de moştenitor sunt unele reduse, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, actul notarial antereferit este singurul care poate face dovada calităţii de moştenitor anterior eliberării certificatului de moştenitor, iar acesta, odată eliberat, va fi folosit de către moştenitori şi în alte circumstanţe de natură administrativă sau judiciară, eliberarea sa de către notarul public nefiind făcută exclusiv în vederea dobândirii accesului la informaţiile cu caracter medical ale defunctului deţinute de unităţile sanitare.
    51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Teodora Pop

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 667 din 3 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 667 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 667 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003