Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 pct. II lit. d) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, excepţie ridicată de Sergiu Ciprian Cătinaş în Dosarul nr. 23.195/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.403D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la critica privind lipsa reglementării răspunderii în domeniul construcţiilor a persoanelor care au calitatea de diriginte de şantier, aceasta este apreciată ca fiind inadmisibilă, având în vedere că instanţa de contencios constituţional nu poate suplini o omisiune legislativă. Cât priveşte critica potrivit căreia contravenţiile nu sunt reglementate direct în lege, ci prin trimitere la regulamente şi proceduri de aplicare, aceasta este considerată ca fiind neîntemeiată, având în vedere caracterul tehnic al reglementării, care, practic, impune cunoştinţe de specialitate, ce impun, la rândul lor, o reglementare precisă şi explicită. Prin urmare, trimiterea la norme de specialitate se adresează unui specialist în domeniu, care este obligat să le cunoască, iar nu unui subiect general de drept. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.805 din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 23.195/211/2018, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 pct. II lit. d) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sergiu Ciprian Cătinaş cu prilejul soluţionării unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prin care petentul a fost sancţionat cu o amendă contravenţională pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 36 pct. II lit. d) din Legea nr. 10/1995, în sensul că, în calitate de diriginte de şantier, nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1.496/2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că în capitolul III din Legea nr. 10/1995 sunt reglementate, pe secţiuni, obligaţiile şi răspunderile persoanelor implicate în cadrul executării unor lucrări de construcţii, persoanele vizate fiind investitorii, proiectanţii de construcţii, executanţii lucrărilor de construcţii, specialiştii verificatori de proiecte, obligaţiile şi răspunderile responsabililor tehnici cu execuţia şi ale experţilor tehnici, atestaţi, proprietarii construcţiilor, administratorii şi utilizatorii construcţiilor. Arată, astfel, că enumerarea persoanelor cărora le revin obligaţii şi răspunderi este făcută limitativ şi remarcă faptul că nu există nicio secţiune care să reglementeze obligaţii şi răspunderi pentru persoanele care au calitatea de diriginte de şantier. În acest context, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 36 alin. II lit. d) din Legea nr. 10/1995 nu corespund exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind contrare jurisprudenţei Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii. De aceea, legiuitorul trebuie să manifeste o deosebită atenţie atunci când adoptă un act normativ. 6. Autorul excepţiei menţionează că Legea nr. 10/1995, prin art. 36 pct. II lit. d), prevede sancţiunea amenzii (în limitele prevăzute de lege, respectiv între 10.000 şi 20.000 lei, scopul sancţiunii fiind unul punitiv, preventiv şi exemplar) şi că incriminarea contravenţiei, în sine, se face ulterior prin „regulamentele şi procedurile elaborate în aplicarea prezentei legi privind realizarea şi menţinerea cerinţelor fundamentale în etapele de realizare a construcţiilor, (...) de către factorii implicaţi, potrivit responsabilităţilor fiecăruia“. Or, în opinia sa, din această metodă de reglementare „în cascadă“ rezultă că destinatarul normei ar trebui să parcurgă Legea nr. 10/1995, apoi să urmărească ceea ce se publică în Monitorul Oficial al României, având în vedere că ordinele şi procedurile la care se referă textul de lege criticat pot fi publicate oricând, împrejurare de natură să inducă un sentiment de nesiguranţă destinatarului normei, care, astfel, nu îşi poate adapta comportamentul. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015. 7. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate din Legea nr. 10/1995 sunt constituţionale prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie şi la exigenţele de previzibilitate şi legiferare în domeniul contravenţional, domeniu în care garanţiile ce trebuie respectate se raportează la exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aplicabile în sfera penală. Arată, astfel, că norma de incriminare şi sancţionare este cuprinsă într-o lege previzibilă şi accesibilă, iar conduita şi obligaţiile impuse subiecţilor vizaţi, indicaţi prin art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/1995, sunt cuprinse în acte normative accesibile şi previzibile, în speţă în Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1.496/2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier. Or, reglementarea obligaţiilor subiecţilor de drept vizaţi de norma de incriminare printr-un act normativ de forţă juridică inferioară celui prin care este legiferată norma de incriminare nu contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, în condiţiile unei conexiuni logice, în care fiecare subiect de drept prevăzut la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 îşi poate cunoaşte în mod clar responsabilităţile. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 36 pct. II lit. d) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 30 septembrie 2016, potrivit cărora: "În sensul prezentei legi, constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă, astfel: [...] II. de la 10.000 lei la 20.000 lei: (...) d) neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin regulamentele şi procedurile elaborate în aplicarea prezentei legi, privind realizarea şi menţinerea cerinţelor fundamentale în etapele de realizare a construcţiilor, de exploatare şi intervenţii la construcţiile existente şi în etapa de postutilizare a acestora de către factorii implicaţi, potrivit responsabilităţilor fiecăruia;" 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în esenţă, că autorul acesteia susţine că reglementarea criticată din Legea nr. 10/1995 referitoare la sancţionarea diriginţilor de şantier este una lipsită de previzibilitate, în condiţiile în care legea nu prevede în mod expres şi explicit care sunt responsabilităţile diriginţilor de şantier în cadrul respectării disciplinei în construcţii, pentru a se putea aplica şi sancţiunea corelativă din actul normativ în speţă. 14. În contextul criticii formulate, Curtea observă că, potrivit reglementării criticate, în sensul Legii nr. 10/1995, constituie contravenţie - dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni - şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin regulamentele şi procedurile elaborate în aplicarea acestei legi, privind realizarea şi menţinerea cerinţelor fundamentale în etapele de realizare a construcţiilor, de exploatare şi intervenţii la construcţiile existente şi în etapa de postutilizare a acestora de către factorii implicaţi, potrivit responsabilităţilor fiecăruia. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, „aplicarea cerinţelor fundamentale se stabileşte pe domenii/subdomenii şi categorii de construcţii şi pe specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, prin regulamente şi reglementări tehnice în construcţii“; din coroborarea dispoziţiilor menţionate cu cele ale art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ reiese faptul că obligaţiile privind asigurarea cerinţelor fundamentate prevăzute la art. 5, în toate etapele prevăzute la art. 2, revin factorilor implicaţi, potrivit responsabilităţilor fiecăruia stabilite în condiţiile legii. 15. Or, în sensul legii criticate, factorii implicaţi sunt: investitorii, proprietarii, administratorii, utilizatorii, executanţii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte atestaţi, experţii tehnici atestaţi, auditorii energetici pentru clădiri atestaţi, responsabilii tehnici cu execuţia autorizaţi, diriginţii de şantier autorizaţi, producătorii/fabricanţii de produse pentru construcţii, reprezentanţii autorizaţi ai acestora, importatorii, distribuitorii de produse pentru construcţii, organismele de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, organismele de evaluare tehnică europeană în construcţii, organismele elaboratoare de agremente tehnice în construcţii, laboratoarele de analize şi încercări în construcţii, universităţile tehnice şi institutele de cercetare în domeniul construcţiilor şi asociaţiile profesionale de profil. Având în vedere scopul pentru care a fost adoptată, definit în chiar art. 2 din Legea nr. 10/1995, dispoziţiile acestei legi se aplică construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora, în etapele de proiectare, de verificare tehnică a proiectelor, execuţie şi recepţie a construcţiilor, precum şi în etapele de exploatare, expertizare tehnică şi intervenţii la construcţiile existente şi de postutilizare a acestora, indiferent de forma de proprietate, destinaţie, categorie şi clasă de importanţă sau sursă de finanţare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător. De asemenea, art. 3 din Legea nr. 10/1995 stipulează că prin acest act normativ se instituie sistemul calităţii în construcţii, care să conducă la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător. 16. În acest context, Curtea observă că în enumerarea factorilor implicaţi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/1995, la art. 6 alin. (2), sunt prevăzuţi şi diriginţii de şantier, iar în capitolul III secţiunea a 8-a intitulată „Obligaţii şi răspunderi comune“, în art. 30, se prevede că „Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia autorizat, dirigintele de şantier autorizat, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.“ De asemenea, aşa cum este reglementat în cuprinsul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/1995, pentru obţinerea unor construcţii de calitate sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a unor cerinţe fundamentale aplicabile, care le incumbă şi diriginţilor de şantier în calitate de factori implicaţi, şi anume: rezistenţă mecanică şi stabilitate; securitate la incendiu; igienă, sănătate şi mediu înconjurător; siguranţă şi accesibilitate în exploatare; protecţie împotriva zgomotului; economie de energie şi izolare termică; utilizare sustenabilă a resurselor naturale. Curtea constată, astfel, că Legea nr. 10/1995 reglementează cadrul legal, general, al activităţii diriginţilor de şantier, atât sub aspectul atribuţiilor, obligaţiilor şi competenţelor, cât şi sub acela al răspunderii. 17. În subsidiar, Curtea reţine că prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1.496/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 30 iunie 2011, a fost aprobată procedura ce stabileşte cadrul normativ privind autorizarea diriginţilor de şantier de către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., reglementare care se subsumează dispoziţiilor Legii nr. 10/1995. Această procedură este justificată de motive imperative de interes general privind siguranţa şi sănătatea publică, protecţia beneficiarilor de servicii în construcţii, precum şi protecţia mediului urban, inclusiv amenajarea teritoriului, care impun obligativitatea asigurării condiţiilor necesare pentru realizarea şi exploatarea construcţiilor cu respectarea cerinţelor esenţiale de calitate a acestora, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător. 18. Curtea reţine, astfel, că potrivit dispoziţiilor art. 49 din Procedura de autorizare a diriginţilor de şantier, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1.496/2011, „Diriginţii de şantier răspund, potrivit legii, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 44, precum şi în cazul neasigurării din culpa lor a realizării nivelului calitativ al lucrărilor prevăzut în proiecte, caiete de sarcini şi în reglementările tehnice în construcţii“. Deşi în cuprinsul art. 51 din capitolul IX intitulat „Sancţiuni“ din Procedura de autorizare a diriginţilor de şantier este prevăzută doar sancţionarea prin suspendarea sau anularea autorizaţiei deţinute ca diriginte de şantier, acesta răspunde contravenţional, civil sau penal, potrivit legii, în acest sens fiind dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 10/1995, potrivit cărora „Contravenţiilor prevăzute la art. 36 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.“ 19. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva pretinsei încălcări a art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât legea nu ar prevede în mod expres şi explicit care sunt responsabilităţile diriginţilor de şantier în cadrul respectării disciplinei în construcţii. În acest sens, în jurisprudenţa sa privind principiul respectării legilor, în componenta referitoare la calitatea actelor normative, spre exemplu fiind Decizia nr. 549 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 23 februarie 2024, paragraful 28, Curtea Constituţională a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 20. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Cu privire la sfera de cuprindere a unor situaţii ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, datorită principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). 21. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 705 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 19 februarie 2024, paragraful 15, Curtea a reţinut că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte criteriile de calitate a legii. Referitor la aceste cerinţe, în Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita, iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În acest context este şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. 22. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea constată că din examinarea dispoziţiilor art. 36 pct. II lit. d) din Legea nr. 10/1995, corelate cu întreg cadrul legislativ în materie, reglementarea criticată îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât aceasta trebuie interpretată în contextul legislativ ce reglementează sistemul calităţii în construcţii, de natură să conducă la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sergiu Ciprian Cătinaş în Dosarul nr. 23.195/211/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 36 pct. II lit. d) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
