Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 664 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 664 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 268 din 2 aprilie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Claudia-Ilona      │-                 │
│Dascălu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Virgiliu Răducanu în Dosarul nr. 85/2/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.326D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile normative criticate nu limitează soluţiile pe care le poate pronunţa o instanţă de contencios administrativ, ci instituie caracterul subsidiar al contenciosului administrativ, faţă de contenciosul constituţional, având în vedere specificul actului atacat. Arată că obiectul acţiunii în contenciosul administrativ este anularea actului administrativ emis în baza dispoziţiei legale atacate, iar nu dispoziţia legală propriu-zisă, respectiv ordonanţa de urgenţă a Guvernului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 85/2/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Virgiliu Răducanu într-o cauză având ca obiect judecarea recursului formulat împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind anularea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd posibilitatea de a solicita anularea unei ordonanţe a Guvernului sau a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, fiind astfel lipsite de claritate şi previzibilitate, ceea ce determină încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    6. De asemenea, se susţine încălcarea accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, întrucât nu se poate solicita anularea unei ordonanţe simple a Guvernului sau a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului şi se creează, astfel, consecinţe de inegalitate în faţa legii, autoritatea administrativă emitentă, în speţă, Guvernul, fiind privilegiată. În acest context, reglementarea criticată contravine prevederilor din Constituţie stabilite la art. 49 şi 53, fiind injustă şi lipsită de proporţionalitate.
    7. Prin raportare la cauza sa, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, prin calificarea greşită a naturii juridice a actului atacat, act administrativ emis de Guvern (ca autoritate administrativă) cu caracter normativ (care conţine o contradicţie în sensul că, dacă legea prevede posibilitatea obligării la emiterea unui act administrativ, înseamnă că însăşi legea califică ordonanţele Guvernului ca fiind acte administrative). Or, potrivit autorului excepţiei, o asemenea calificare nu era necesară, întrucât natura juridică a acestor acte rezultă din prevederile constituţionale (art. 108 şi 115 din Constituţie).
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât în susţinerea acesteia nu sunt invocate aspecte care să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    - Art. 9:
    "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

    13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, mai întâi sub aspectul admisibilităţii sale, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată de autor cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de anulare a unei ordonanţe de urgenţă. Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea ce formează obiectul dosarului nu se solicită nici acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate reclamantului prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului, nici anularea vreunui act administrativ emis în baza acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului şi nici obligarea pârâţilor de a emite vreun act administrativ sau de a realiza o operaţiune administrativă, ci doar anularea respectivei ordonanţe. De asemenea, instanţa a reţinut că ordonanţa de urgenţă a Guvernului atacată nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act normativ cu putere de lege, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea promovată de reclamant este inadmisibilă.
    15. Curtea reţine, aşadar, că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei de recurs, având ca obiect dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii ce constituie însuşi temeiul respingerii de către instanţa de fond a solicitării privind anularea ordonanţei de urgenţă a Guvernului.
    16. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, şi Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014).
    17. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de faţă, Curtea observă că prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, criticate ca fiind neconstituţionale, sunt chiar cele care au determinat soluţia respingerii, ca inadmisibilă, de către instanţa de fond a cererii privind anularea ordonanţei de urgenţă a Guvernului şi că o eventuală soluţie de admitere a excepţiei, pronunţată de Curtea Constituţională, ar produce efecte cu privire la cauza în care a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea promovată de reclamant, deschizând autorului excepţiei calea revizuirii, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    18. În consecinţă, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, urmând să procedeze la analiza pe fond a criticilor de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în privinţa art. 9 din Legea nr. 554/2004.
    19. Cu privire la dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea observă că soluţia legislativă criticată este rezultatul modificării acestei norme juridice, în baza art. 147 alin. (1) din Constituţie, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, prin care instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă.
    20. Prin Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, precitată, Curtea a reţinut că atunci când obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă a Guvernului ori a unor dispoziţii din aceasta, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă acţiune directă, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii. În consecinţă, Curtea a subliniat că excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale.
    21. De asemenea, Curtea observă că, ulterior evenimentului legislativ menţionat, prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, fiind respinse ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate cu acest obiect (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 8 mai 2017, Decizia nr. 95 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 august 2018, Decizia nr. 119 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 3 iulie 2018, sau Decizia nr. 664 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 1 martie 2023).
    22. Curtea a reţinut la paragraful 20 din Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, precitată, că, potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate promova o acţiune ce are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situaţie, din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului. De asemenea, art. 9 din Legea nr. 554/2004 îşi poate găsi aplicarea şi în situaţia emiterii sau refuzului emiterii unui act administrativ individual subsecvent, dar numai în condiţiile în care sursa vătămării o reprezintă în mod efectiv ordonanţa Guvernului transpusă în acel act. Curtea a constatat că aceasta este raţiunea pentru care legea obligă reclamantul să formuleze odată cu acţiunea principală excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile ordonanţei Guvernului. Art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua, potrivit cărora „Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale“. Totodată, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţională, în calitate de unică instanţă de contencios constituţional, „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial“. Aceste două prevederi constituţionale constituie, în acest caz, temeiurile juridice ale competenţelor partajate ale instanţei de contencios administrativ şi ale instanţei de contencios constituţional, iar prevederile art. 9 din lege dau expresie colaborării instituţionale dintre cele două instanţe în scopul protejării drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabililor.
    23. De asemenea, procedura prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o facilitate acordată justiţiabilului care, în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, are, astfel, posibilitatea de a-i fi soluţionată acţiunea într-un termen mult mai scurt, prin intermediul unei proceduri care preîntâmpină formularea unei căi extraordinare de atac - revizuirea.
    24. Astfel, o soluţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind o ordonanţă sau o dispoziţie dintr-o ordonanţă a Guvernului permite instanţei analizarea pe fond a pretenţiilor reclamantului, în vreme ce soluţia de respingere a criticii de neconstituţionalitate constituie un fine de neprimire, ce obligă instanţa de contencios administrativ la respingerea acţiunii. Cu alte cuvinte, în această materie, decizia Curţii are efecte asupra însăşi admisibilităţii acţiunii principale. Aşadar, Curtea a reţinut că textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, paragrafele 21 şi 22).
    25. Din perspectiva naturii juridice a ordonanţelor Guvernului, Curtea a reliefat natura juridică dublă a ordonanţelor Guvernului, evidenţiind raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanţei simple sau de urgenţă a Guvernului, care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, şi calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competenţa Curţii Constituţionale sub aspectul controlului de constituţionalitate în raport cu Legea fundamentală. Prin derogare de la regula de drept comun, prevăzută de Legea nr. 554/2004, ordonanţele simple sau de urgenţă ale Guvernului nu sunt supuse controlului de legalitate efectuat de instanţa judecătorească de contencios administrativ, ci, în virtutea calităţii lor de acte de reglementare primară, deci echivalente legii, sunt supuse controlului de constituţionalitate consacrat de art. 146 lit. d) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragrafele 33 şi 34).
    26. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează atât ordonanţele simple ale Guvernului, adoptate în temeiul art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, în baza unei legi de abilitare, cât şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, adoptate în temeiul şi în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, paragraful 16).
    27. Prin urmare, ordonanţa Guvernului nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material (a se vedea Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004).
    28. Din perspectiva conţinutului normativ al art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea a observat că alin. (1) prevede posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe de a introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ. Obiectul acţiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege şi poate viza acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative. Acţiunea poate fi formulată oricând pe perioada de activitate a actului normativ (cât timp acesta continuă să producă efecte juridice), începând cu data intrării sale în vigoare. Acţiunea principală va fi însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ordonanţei Guvernului. Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. După pronunţarea Curţii Constituţionale, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa Guvernului sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei, în caz contrar acţiunea respingându-se ca inadmisibilă. Astfel, soluţia pronunţată în urma efectuării controlului de constituţionalitate este, în mod invariabil, o condiţie de admisibilitate a acţiunii adresate instanţei de fond: o soluţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind o ordonanţă sau o dispoziţie dintr-o ordonanţă a Guvernului permite instanţei analizarea pe fond a pretenţiilor reclamantului, în vreme ce soluţia de respingere a criticii de neconstituţionalitate constituie un fine de neprimire, ce obligă instanţa de contencios administrativ la respingerea acţiunii. Cu alte cuvinte, în această materie, decizia Curţii are efecte asupra înseşi admisibilităţii acţiunii principale, astfel că măsura suspendării de drept a acesteia din urmă, pe durata desfăşurării procedurii în faţa instanţei de contencios constituţional, constituie o condiţie mai mult decât necesară, fiind decisivă pentru continuarea litigiului (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010).
    29. Totodată, Curtea a observat că alin. (4) al art. 9 din Legea nr. 554/2004 prevede că, în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea ce are obiectul prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea Decizia nr. 664 din 15 decembrie 2022, precitată, paragrafele 25 şi 26).
    30. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai reţinut că prin art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale. Cu alte cuvinte, art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizează situaţiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanţă a Guvernului, actul administrativ individual adoptat în baza ordonanţei ori refuzul privind emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operaţiuni administrative constituind doar materializarea formală a vătămării persoanei în cauză. Atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevede sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului (a se vedea Decizia nr. 664 din 15 decembrie 2022, precitată, paragrafele 23 şi 24).
    31. Rezultă, aşadar, că normele legale criticate reglementează, cu suficientă claritate, mecanismul juridic al acţiunilor împotriva ordonanţelor Guvernului în cadrul contenciosului administrativ, astfel încât persoana vătămată întrun drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe simple sau de urgenţă ale Guvernului sau dispoziţii din acestea, eventual cu o minimă asistenţă de specialitate, să le poată determina conţinutul juridic şi să îşi conformeze conduita.
    32. În consecinţă, Curtea nu poate reţine criticile autorului excepţiei privind lipsa de claritate a normelor legale invocate, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    33. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 16 şi 21 din Constituţie, Curtea constată caracterul neîntemeiat al acestora. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, art. 9 din Legea nr. 554/2004 stabileşte posibilitatea oricărei persoanei vătămate printr-o ordonanţă a Guvernului să se adreseze instanţei de contencios administrativ şi, în acest cadru procesual, în condiţiile instituite de lege, să solicite declanşarea controlului de constituţionalitate a ordonanţei. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt destinate a fi aplicate uniform, tuturor subiectelor de drept vizate de ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
    34. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul egalităţii nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii (a se vedea Decizia nr. 704 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 33).
    35. În cazul unei ordonanţe adoptate de Guvern, dată fiind natura sa juridică de act administrativ de domeniul legii, sancţiunea specifică ce poate interveni nu este anularea, aşa cum, în mod eronat, susţine autorul excepţiei, ci neconstituţionalitatea acesteia.
    36. În condiţiile în care dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, ci presupune accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, cu stricta respectare a regulilor de competenţă şi a procedurii de judecată stabilite de lege, Curtea constată că soluţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate este compatibilă cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Instanţa de contencios constituţional a statuat că prin dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 se transpun, pe de o parte, la nivel infraconstituţional prevederile art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituţie, iar, pe de altă parte, se instituie o garanţie a dreptului de acces liber la justiţie al persoanei vătămate printr-o ordonanţă sau, după caz, prin dispoziţii dintro ordonanţă a Guvernului declarată neconstituţională, contribuind în acest mod la crearea unei practici corecte de legiferare prin ordonanţe ale Guvernului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 119 din 20 martie 2018, precitată, paragraful 31).
    37. În consecinţă, instituirea unor reguli speciale în ceea ce priveşte controlul asupra unei ordonanţe adoptate de Guvern nu este contrară principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce acestea nu îngrădesc dreptul persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.
    38. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor precitate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    39. Distinct, Curtea observă că acceptarea criticilor de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei echivalează şi cu ignorarea considerentelor şi soluţiei cuprinse în Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, aspect de natură să încalce dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.
    40. În ceea ce priveşte invocarea art. 49 din Constituţie privind protecţia copiilor şi a tinerilor, Curtea observă că aceasta nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    41. În considerarea faptului că prin normele criticate nu a fost constatată vreo restrângere a unor drepturi sau libertăţi fundamentale, Curtea nu poate reţine incidenţa ipotezei cuprinse în art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    42. Referitor la critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că aceasta excedează controlului de constituţionalitate al instanţei de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti de control judiciar.
    43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virgiliu Răducanu în Dosarul nr. 85/2/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 25 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Claudia-Ilona Dascălu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 664 din 25 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 664 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 664 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004