Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 660 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 660 din 3 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii" din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege, precum şi celor ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1061 din 18 noiembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Gherghiceanu în Dosarul nr. 4.356/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4D/2020, nr. 7D/2020, nr. 15D/2020, nr. 154D/2020, nr. 155D/2020, nr. 156D/2020, nr. 751D/2020, nr. 830D/2020 şi nr. 831D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petru Negură, Victoria Glodeanu, Hajnalka Duţia, Iosif Adrian Delian, Aurel Uilăcan, Ovidiu Nicolae Gomoi, Liviu Teodosiu, Livia Vasu şi Vasile Ola în dosarele nr. 540/97/2019, nr. 2.581/97/2018, nr. 2.626/97/2018 şi nr. 2.934/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.926/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.169/62/2018, nr. 4.832/62/2019 şi nr. 4.676/62/2019 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 1.141/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3D/2020, nr. 4D/2020, nr. 7D/2020, nr. 15D/2020, nr. 154D/2020, nr. 155D/2020, nr. 156D/2020, nr. 751D/2020, nr. 830D/2020 şi nr. 831D/2020, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4D/2020, nr. 7D/2020, nr. 15D/2020, nr. 154D/2020, nr. 155D/2020, nr. 156D/2020, nr. 751D/2020, nr. 830D/2020 şi nr. 831D/2020 la Dosarul nr. 3D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 52 din 15 februarie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin încheierile 13 noiembrie 2019 şi 16 decembrie 2019, Decizia civilă nr. 1.638/Ap. din 28 noiembrie 2019, încheierile din 29 noiembrie 2019 şi 3 iunie 2020 şi, respectiv, Încheierea din 27 mai 2020, pronunţate în dosarele nr. 4.356/97/2018, nr. 540/97/2019, nr. 2.581/97/2018, nr. 2.626/97/2018 şi nr. 2.934/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, Dosarul nr. 3.926/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, dosarele nr. 1.169/62/2018, nr. 4.832/62/2019 şi nr. 4.676/62/2019 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi Dosarul nr. 1.141/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă şi, respectiv, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Mihai Gherghiceanu, Petru Negură, Victoria Glodeanu, Hajnalka Duţia, Iosif Adrian Delian, Aurel Uilăcan, Ovidiu Nicolae Gomoi, Liviu Teodosiu, Livia Vasu şi Vasile Ola în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni prin care s-a solicitat recalcularea pensiei prin creşterea cu 50% a punctajelor anuale realizate în locurile de muncă încadrate în grupa I de muncă/condiţii speciale de muncă.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor legale cuprinse în Legea nr. 263/2010 se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din aceasta nu sunt clare şi precise în privinţa cuantumului stagiului complet de cotizare ce urmează să fie folosit la determinarea punctajului mediu anual. Totodată, nici Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu a clarificat problema referitoare la modul în care se aplică acest text legal în fiecare situaţie în parte.
    9. Se susţine că este încălcat principiul egalităţii în drepturi în raport cu pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, întrucât, în privinţa acestora din urmă, valorificarea creşterii punctajelor anuale reglementate de noua lege s-a realizat în condiţiile stagiului complet de cotizare existent la data stabilirii dreptului la pensie, şi nu la data intrării în vigoare a noii legi care, prin ipoteză, stabileşte creşterea acestor punctaje. Totodată, se arată că drepturile de pensie de care beneficiază persoanele pensionate după data de 1 ianuarie 2011 sunt superioare celor ale persoanelor care s-au pensionat anterior acestei date şi cărora li se recalculează pensiile prin creşterea atât a punctajului anual, cât şi a stagiului de cotizare folosit. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea în drepturi.
    10. Se mai arată că este încălcat dreptul de acces liber la justiţie, întrucât legea nu este clară şi previzibilă; astfel, persoanele vizate prin dispoziţiile criticate nu beneficiază de securitate juridică. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul securităţii juridice.
    11. Se susţine că textul criticat este contrar prevederilor constituţionale privind protecţia socială a muncii pentru că afectează în sens negativ dreptul la pensie obţinut în baza unei legi anterioare, eliminând beneficiile reglementate de aceasta. Or, aceste beneficii sunt expresia prevederilor constituţionale antereferite şi ţin cont de condiţiile în care au lucrat pensionarii din industria minieră.
    12. Se apreciază că este încălcat şi dreptul de proprietate privată, întrucât pensia este un bun şi un drept câştigat, astfel că extinderea duratei stagiului complet de cotizare, ce are ca efect diminuarea cuantumului pensiei, nu poate fi acceptată. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de proprietate privată, cu referire la cuantumul pensiilor.
    13. Se susţine că sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la dreptul la pensie, sens în care sunt menţionate considerentele care au stat la baza pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010. Astfel, se arată că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie din moment ce, fără a se afla în una dintre ipotezele textului constituţional care permit restrângerea exerciţiului unui drept, legiuitorul a reglementat creşterea stagiului de cotizare folosit la calculul pensiei, ceea ce a determinat diminuarea cuantumului acesteia.
    14. Se mai arată că art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, ceea ce este contrar art. 108 alin. (2) din Constituţie, şi că persoana vizată de recalcularea drepturilor sale de pensie nu poate formula o cale de atac, ceea ce duce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 129 şi 148 coroborate cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    15. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, se apreciază că acesta încalcă textele constituţionale antereferite şi că, în realitate, nu aduce nicio majorare a punctajului mediu anual, ci creează un paralelism legislativ, contrar art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Mai mult, se arată că acest text este contradictoriu şi încalcă dreptul de proprietate privată din perspectiva faptului că recalcularea punctajului mediu anual se realizează prin folosirea unui stagiu complet de cotizare mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei. Se mai arată că este nesocotit principiul neretroactivităţii legii prin aceea că textul criticat reglementează noi termene de aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, fără a abroga data dispusă de aceasta. Se încalcă astfel şi art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie.
    16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă se arată că textul de lege criticat trebuie să asigure aplicabilitatea legii, iar nu ambiguitatea ei, respectiv obligarea judecătorilor de a se supune unor statuări ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin interpretările date unor texte de lege, sintagme sau chestiuni de drept. Se susţine că în acest mod se încalcă art. 1 din Constituţie, prin imixtiunea pe care instanţa supremă o realizează în judecarea cauzelor, în speţă având ca obiect soluţionarea unor litigii în domeniul pensiilor. Se mai susţine, în acest sens, că pensiile sunt un segment juridico-social care impune o specializare strictă a completurilor de judecată, iar interpretările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unor dosare ce au ca obiect pensiile sunt limitate şi nu pot fi aplicate unor categorii de persoane care au drepturile la pensie deja stabilite, în temeiul unor acte normative ce au operat în timp şi spaţiu şi ale căror efecte se prelungesc pe perioada vieţii beneficiarului, cât timp Înalta Curte nu judecă litigii ce privesc pensiile în nicio cale de atac. Se mai susţine că independenţa justiţiei şi a judecătorilor nu este nici scop în sine, nici suficientă pentru realizarea actului de justiţie în mod echitabil, fiind nevoie şi de imparţialitate, ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, iar, pe de altă parte, ca autorităţile cărora le revine această sarcină să fie neutre. Se mai arată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că drepturile protejate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt drepturi teoretice sau provizorii, ci drepturi concrete şi efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt examinate conform normelor de procedură, de către un tribunal specializat, independent şi care se supune numai legii. Se mai invocă, în susţinerea excepţiei, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, citându-se în acest sens cauzele Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, şi Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996.
    17. În acest context, se critică cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, apreciindu-se că stagiul complet de cotizare prevăzut de lege nu se confundă cu stagiul de cotizare, fiind noţiuni complet diferite.
    18. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, arată că nu există o discriminare între persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010. De altfel, art. 169^1 şi, ulterior, art. 169^2 au fost introduse în Legea nr. 263/2010 tocmai pentru a elimina inechităţile dintre cele două categorii de pensionari, inclusiv cu privire la stagiul complet de cotizare. Se apreciază că nu se poate reţine încălcarea dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Constituţie, nefiind afectat cuantumul pensiei reclamantului, prin recalcularea în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Se mai apreciază că predictibilitatea şi claritatea unei norme juridice sunt cerinţe pentru constituţionalitatea unei legi, neputând echivala cu o încălcare a prevederilor constituţionale invocate.
    19. Totodată, se apreciază că nu s-au încălcat nici principiul neretroactivităţii legii civile şi nici prevederile art. 78 din Constituţie, dat fiind că nemulţumirea autorului excepţiei se referă tocmai la faptul că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 prevede numai pentru viitor recalcularea, şi nu retroactiv, cum şi-ar fi dorit acesta.
    20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se apreciază că sesizarea instanţei supreme, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti. Se mai apreciază că, având în vedere că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, se asigură astfel o practică judiciară unitară, în temeiul prerogativelor care îi sunt acordate de art. 126 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, prevederile legale criticate asigură înfăptuirea justiţiei, în mod unitar, precum şi supremaţia legii, fără a încălca în vreun fel accesul la justiţie ori a îngrădi independenţa judecătorilor.
    21. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că scopul Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin care li s-a recunoscut şi persoanelor aflate în situaţia autorilor excepţiei dreptul la un punctaj anual majorat, dar nu şi utilizarea unui stagiu de cotizare redus în determinarea punctajului mediu anual, este de înlăturare a diferenţelor scriptice, nu de majorare a pensiilor, fiind acceptată de legiuitor şi situaţia în care pensia recalculată din oficiu este mai mică, sens în care s-a prevăzut menţinerea în plată a cuantumului celui mai avantajos, potrivit art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010. Prin urmare, soluţia aleasă anterior de legiuitor, astfel cum a fost interpretată şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost aceea de a se utiliza stagiul complet de cotizare redus, conform Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, la recalculările efectuate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, spre deosebire de reglementarea actuală, care prevede un alt stagiu de cotizare în privinţa recalculării vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010.
    22. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, se arată că principiul egalităţii în drepturi presupune, în mod necesar, existenţa unor situaţii analoage sau relevant similare, iar în cauza de faţă nu se pot identifica două categorii de subiecţi care să se afle în aceeaşi situaţie, dar care să fie trataţi în mod diferit.
    23. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nici prevederile legale criticate şi nici interpretarea dată acestora prin decizia instanţei supreme nu contravin principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi neretroactivităţii legii civile.
    24. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 este inadmisibilă, întrucât vizează interpretarea şi aplicarea legii, aspecte ce intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, apreciază că aceasta este neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale invocate.
    25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 169^1 alin. (3), introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, şi ale art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum şi dispoziţiile art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    29. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). Prin urmare, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul acesteia îl reprezintă sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispoziţiile art. 169^2 din aceeaşi lege, precum şi cele ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010: „(3) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“;
    – Art. 169^2 din Legea nr. 263/2010:
    "(1) Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.
(2) În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1), rezultă un punctaj mediu anual mai mic decât punctajul mediu anual aflat în plată, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.
(3) Recalcularea prevăzută la alin. (1) se efectuează din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018.
(4) Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 octombrie 2018."

    – Art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“;
    – Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

    30. Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, s-a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“.
    31. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială, art. 44 alin. (1)-(3) şi (8) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 alin. (2) privind actele Guvernului, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 126 alin. (1)-(3) privind instanţele judecătoreşti şi competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti şi art. 148 privind actele de drept european. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă şi invocarea încălcării dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi prevederile art. 169^2 din aceeaşi lege au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, faţă de aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză, şi cu o motivare identică. Prin Decizia nr. 506 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 25 octombrie 2021, paragrafele 26-35, raportându-se la jurisprudenţa sa în aceeaşi materie, Curtea a reţinut, faţă de invocarea interpretării date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, că autorii excepţiei de neconstituţionalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ în sensul dorit de aceştia, şi anume cu referire la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, şi nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, opunându-se deci interpretării date prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. Acest fapt nu constituie un veritabil aspect de neconstituţionalitate care să atragă sancţionarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    33. Cu privire la criticile formulate prin raportare la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, Curtea a constatat că acestea vizează diferenţa de tratament generată de interpretarea şi aplicarea diferită de către instanţele de judecată a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aspect asupra căruia s-a pronunţat instanţa supremă prin decizia precitată.
    34. Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 44, 47 şi 78 din Constituţie, Curtea a reţinut că Legea nr. 263/2010 prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior.
    35. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 129 şi la art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate din perspectiva încălcării dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Curtea a constatat, în considerarea obiectului de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză.
    36. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, Curtea a reţinut că, potrivit art. 169^2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege s-a efectuat, din oficiu, în termen de 12 luni, calculat de la data de 1 octombrie 2018. Procesul de recalculare a pensiilor, potrivit art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, este, prin urmare, distinct şi ulterior celui prevăzut de art. 169^1 din aceeaşi lege, care s-a aplicat începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin urmare, este lipsită de susţinere critica potrivit căreia dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 ar constitui un paralelism legislativ. Mai mult, cele două texte de lege la care fac referire autorii excepţiei au reglementări cu un conţinut diferit. Astfel, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragrafele 71-77, dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 implică o schimbare a concepţiei legislative în raport cu dispoziţiile art. 169^1 din aceeaşi lege, în sensul acordării, începând cu data de 1 octombrie 2018, atât a beneficiului majorării de punctaj, cât şi a beneficiului folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special. Or, aşa cum s-a reţinut şi anterior, dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au prevăzut doar creşterea punctajelor anuale, fără să fie luate în calcul la stabilirea pensiei stagiile de cotizare prevăzute de legile speciale, în vigoare la data pensionării, ci stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010.
    37. Examinând criticile referitoare la pretinsa omisiune legislativă, prin Decizia nr. 506 din 13 iulie 2021, paragraful 35, Curtea a observat, în prealabil, că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, introduse prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Justificarea faptului că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 169^2 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat, în continuare, că se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeaşi lege.
    38. Totodată, Curtea a mai reţinut, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 108 alin. (2) din Constituţie, că verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale (Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 79).
    39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele statuate în Decizia nr. 506 din 13 iulie 2021 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    40. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin neconstituţionalitatea textelor legale care instituie obligativitatea dezlegării date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârea prealabilă pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât pentru instanţa judecătorească ce a solicitat dezlegarea, cât şi pentru celelalte instanţe judecătoreşti, cu motivarea, în esenţă, că, în acest mod, lămuririle obligatorii pronunţate de instanţa supremă asupra chestiunii de drept încalcă prevederile constituţionale referitoare la statul de drept, drepturile cetăţenilor şi dreptatea, precum şi obligativitatea respectării legii, consacrate prin art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. De asemenea, se arată că în acelaşi mod se aduc încălcări independenţei judecătorilor şi supunerii acestora doar faţă de lege, apărate de art. 124 alin. (3) din Constituţie, în contextul unor interpretări aleatorii date în afara procesului, precum şi imparţialităţii şi egalităţii justiţiei pentru toţi cetăţenii. Totodată, în opinia autorilor excepţiei, prin posibilitatea solicitării de lămuriri în chestiuni de drept ce devin obligatorii pentru instanţele de judecată se poate ajunge la încălcarea accesului la justiţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor, apărat de art. 21 din Constituţie, prin pierderea încrederii într-o justiţie independentă.
    41. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea analizându-le prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020, paragrafele 1417, Curtea a reţinut că, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost recunoscută posibilitatea instanţelor de a solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi cu privire la care judecătorii, în cursul judecăţii, consideră că este necesar să solicite concursul instanţei supreme, care să tranşeze cu titlu definitiv problema în discuţie. Această nouă competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost reglementată în scopul prevenirii apariţiei jurisprudenţei neunitare la nivelul instanţelor naţionale, prin oferirea de soluţii care se impun cu forţă obligatorie atât instanţei care a solicitat pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât şi celorlalte instanţe confruntate cu probleme de drept similare, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor.
    42. S-a mai arătat, în decizia menţionată, că analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal.
    43. De asemenea, în decizia precitată, Curtea a mai statuat că, potrivit textului de lege criticat în cauza de faţă, soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege interpretat, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul care va conduce la soluţionarea litigiului.
    44. Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, astfel încât, în prezenta cauză, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 21, art. 124 alin. (3) şi art. 126 alin. (1)-(3).
    45. În ceea ce priveşte invocarea, în prezenta cauză, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, cu motivarea că nu sunt definite „chestiunile de drept“ la care face referire textul de lege criticat, astfel încât instanţele judecătoreşti pot adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie orice întrebare cu caracter de generalitate, iar dezlegarea dată de instanţa supremă devine obligatorie în cauza respectivă, precum şi în alte procese, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată.
    46. Cu privire la modul de reglementare a normelor, Curtea Constituţională, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 137 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 17 aprilie 2019, paragraful 107, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Prin urmare, existenţa unor probleme de interpretare şi aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate.
    47. De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a mai reţinut că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109, citate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47).
    48. Astfel, aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că, fără a defini în mod exhaustiv „chestiunea de drept“ în privinţa căreia se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, cuprinse în cartea a II-a - Procedura contencioasă titlul III - Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare capitolul II - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, indică anumite criterii care să conducă la circumstanţierea conţinutului acestei sintagme, respectiv soluţionarea pe fond a cauzei respective să depindă de chestiunea de drept invocată, aceasta să fie nouă, respectiv asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    49. Aşadar, analizate în ansamblul reglementării din care fac parte, respectiv capitolul II, cuprins în titlul III cartea a II-a din Codul de procedură civilă, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor, dată fiind şi calitatea destinatarilor dispoziţiei legale criticate, respectiv un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
    50. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Gherghiceanu în Dosarul nr. 4.356/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă şi, respectiv, de Petru Negură, Victoria Glodeanu, Hajnalka Duţia, Iosif Adrian Delian, Aurel Uilăcan, Ovidiu Nicolae Gomoi, Liviu Teodosiu, Livia Vasu şi Vasile Ola în dosarele nr. 540/97/2019, nr. 2.581/97/2018, nr. 2.626/97/2018 şi nr. 2.934/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.926/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.169/62/2018, nr. 4.832/62/2019 şi nr. 4.676/62/2019 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi, respectiv, în Dosarul nr. 1.141/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispoziţiile art. 169^2 din aceeaşi lege, precum şi cele ale art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi, respectiv, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 660 din 3 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"