Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 659 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) şi ale art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 659 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) şi ale art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 624 din 24 iunie 2022
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) şi ale art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cabinetul Medical Individual Dr. Iosub Ioana Roxana în Dosarul nr. 7.094/105/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.453D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest context, arată că, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, statul dispune de o largă marjă de apreciere în privinţa reglementărilor fiscale, iar întinderea acestei marje de apreciere a statului variază în raport cu obiectivul urmărit prin impunerea unor restricţii sau a unor obligaţii în exercitarea drepturilor recunoscute de lege.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 12 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.094/105/2017, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) şi ale art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cabinetul Medical Individual Dr. Iosub Ioana Roxana într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ fiscal, respectiv a unei decizii de impunere pe anul 2017, emisă de către Primarul Comunei Bălţeşti, judeţul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primarul Comunei Bălţeşti, Serviciul Impozite şi taxe al Comunei Bălţeşti şi Unitatea Administrativ-Teritorială (U.A.T.) a Comunei Bălţeşti.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că încadrarea, din punct de vedere fiscal, a cabinetelor medicale individuale fără personalitate juridică, organizate în forma reglementată de art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, în categoria entităţilor care desfăşoară o activitate economică contravine dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora „Economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă“, întrucât aceste forme de organizare nu intră în sfera activităţilor concurente, cu excepţia unităţilor medico-sanitare cu personalitate juridică, ce se înfiinţează potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990. Mai mult, apreciază că aplicarea taxei pe clădire inclusiv cabinetelor medicale individuale fără personalitate juridică ale căror sedii şi puncte de lucru funcţionează în clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale şi care obţin venituri numai din servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate încalcă atât dispoziţiile constituţionale privind crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, inclusiv a medicilor titulari de cabinete medicale individuale fără personalitate juridică din zonele rurale, cât şi pe cele referitoare la aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.
    6. Susţine, de asemenea, că fondurile de la bugetul statului alocate prin casele judeţene de asigurări de sănătate necesare organizării şi funcţionării cabinetelor medicale individuale fără personalitate juridică ce îşi desfăşoară activitatea în imobile publice sau private ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt sărăcite prin impozitarea imediată a sumelor alocate de la bugetul statului, fără atingerea scopului pentru care ele sunt alocate, respectiv pentru furnizarea de servicii publice, de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă, pentru crearea condiţiilor necesare creşterii calităţii vieţii în zonele rurale atât a comunităţii locale, cât şi a medicilor titulari ai cabinetelor medicale individuale fără personalitate juridică.
    7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată, astfel, că din interpretarea textelor criticate din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal reiese că legiuitorul a optat pentru o definiţie autonomă a caracterului economic al anumitor activităţi pentru ca acestea să poată fi supuse anumitor impozite datorate de persoanele impozabile. Textul constituţional pretins a fi încălcat, respectiv art. 135, prevede la alin. (1) că „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă“, iar faptul că în domeniul fiscal legiuitorul a procedat la o reglementare distinctă a anumitor categorii de persoane, strict din perspectiva impozitării lor, nu aduce atingere unei economii de piaţă bazate pe liberă iniţiativă şi concurenţă. Includerea tuturor cabinetelor medicale în categoria persoanelor impozabile nu favorizează o altă categorie socioprofesională concurentă, fiind, de altfel, destul de dificil de identificat o astfel de categorie. În plus, instanţa învederează că nu trebuie omis faptul că statul dispune de o marjă de apreciere destul de largă în privinţa reglementărilor fiscale, iar întinderea marjei de apreciere a statelor variază în raport cu obiectivul urmărit prin impunerea unei restricţii în exercitarea drepturilor recunoscute. Aşa fiind, apreciază că opţiunea legiuitorului român de includere a cabinetelor medicale în categoria persoanelor impozabile nu depăşeşte această marjă de apreciere.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) şi ale art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins normativ:
    - Art. 269
    "(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
(2) În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.“; "

    – Art. 455 alin. (2): „Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă asupra clădirii, taxa se datorează de persoana care are relaţia contractuală cu persoana de drept public.“

    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1), potrivit cărora „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă“, şi art. 135 alin. (2) lit. f) şi g), potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: (...) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;“ şi „aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene“.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine că, în sensul art. 269 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin „persoană impozabilă“ se înţelege orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute de Codul de procedură fiscală, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. Principala caracteristică a unei persoane impozabile este faptul că îşi desfăşoară activitatea de o manieră independentă. În acest context, în art. 269 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt exemplificate activităţile care nu sunt desfăşurate de o manieră independentă, respectiv, „nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului“.
    14. Raportat la această definiţie, Curtea observă că, aşa cum s-a arătat şi în doctrina europeană, în sfera noţiunii de „persoană impozabilă“ se includ persoanele fizice, persoanele juridice, cooperativele, asocierile de tip joint venture sau parteneriatele, chiar fără personalitate juridică, atât timp cât entitatea în cauză acţionează ca un grup fiscal unic şi desfăşoară o activitate economică impozabilă. De asemenea, potrivit art. 266 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, „persoana impozabilă“ reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituţia publică, persoana juridică, precum şi orice entitate capabilă să desfăşoare o activitate economică. Prin urmare, Curtea reţine că, pentru a ne afla în prezenţa unei „persoane impozabile“, se impune desfăşurarea unei activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acesteia, şi desfăşurarea activităţii economice de o manieră independentă.
    15. Curtea reţine, de asemenea, că noţiunea de „activitate economică“ este definită de art. 269 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi cuprinde: activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora; exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
    16. Referitor la susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora încadrarea, din punct de vedere fiscal, a cabinetelor medicale individuale fără personalitate juridică, organizate în forma reglementată de art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si funcţionarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, în categoria entităţilor care desfăşoară o activitate economică contravine art. 135 alin. (1) din Constituţie, întrucât astfel de forme de organizare nu intră în sfera activităţilor concurente, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998, „cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă“, iar, potrivit art. 1 alin. (3) lit. a), „profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical în una dintre următoarele forme: a) cabinet medical individual“. Potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, cabinetul medical poate realiza venituri din: servicii medicale prestate în baza contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directă din partea beneficiarilor; donaţii şi sponsorizări; activităţi de consiliere medicală; activităţi de învăţământ şi cercetare realizate direct sau prin contracte cu instituţiile de învăţământ şi de cercetare de stat sau private; alte surse obţinute conform dispoziţiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral. Aşa fiind, cabinetul medical individual este o formă de exercitare a profesiei liberale de medic, iar veniturile cabinetului intră în categoria veniturilor realizate din activităţi independente. Totodată, potrivit art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, veniturile din activităţi independente cuprind veniturile din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii şi veniturile din profesii liberale, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. Constituie venituri din profesii liberale veniturile obţinute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective.
    17. Referitor la situaţia de fapt din speţă, Curtea observă că între Primăria comunei Bălţeşti, în calitate de concedent, şi Cabinetul Medical Individual Dr. Iosub Ioana Roxana, în calitate de concesionar, au fost încheiate două contracte de concesiune, în anul 2012 şi, respectiv, în anul 2017, având ca obiect exploatarea spaţiilor aparţinând domeniului public în care funcţionează cabinetul medical individual. Având în vedere calitatea de concesionar a Cabinetului Medical Individual Dr. Iosub Ioana Roxana asupra celor două imobile aparţinând domeniului public al comunei Bălţeşti, a fost emisă Decizia de impunere nr. 74/2017 pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoane juridice, prin care s-a stabilit în sarcina de plată a Cabinetului Medical Individual Dr. Iosub Ioana Roxana o taxă anuală pe clădiri aferentă clădirilor concesionate aparţinând Unităţii Administrativ-Teritoriale a Comunei Bălţeşti, în care se desfăşoară activităţi medicale autorizate în specialitatea Medicină de familie, obligaţie fiscală instituită în temeiul art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, criticat în speţă.
    18. În contextul celor mai sus menţionate, Curtea constată că, în concret, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate privind conţinutul normativ intrinsec al reglementării criticate din Codul fiscal, întrucât, aşa cum rezultă şi din examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei, acesta este nemulţumit de încadrarea, din punct de vedere fiscal, a cabinetelor medicale individuale fără personalitate juridică, organizate în forma reglementată de art. 1 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998, în categoria entităţilor care desfăşoară o activitate economică, cu obligaţiile legale ce le incumbă dintr-o asemenea calificare. Totodată, acesta critică şi modalitate de interpretare şi aplicare a textelor legale criticate atât de către autoritatea administrativă competentă, cât şi de către instanţa de fond, autorul excepţiei fiind nemulţumit de Sentinţa civilă nr. 345/2017 pronunţată de Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost respinsă acţiunea privind anularea deciziei de impunere mai sus menţionate, pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
    19. Or, din perspectiva criticilor astfel formulate, Curtea constată că aspectele învederate excedează competenţei Curţii Constituţionale. De altfel, Curtea a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (a se vedea Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
    20. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Interpretarea şi aplicarea normelor la litigiul dedus judecăţii reprezintă atribuţia instanţelor de judecată, iar pentru determinarea înţelesului acestora există instituţia recursului în interesul legii sau instituţia hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) şi ale art. 455 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Cabinetul Medical Individual Dr. Iosub Ioana Roxana în Dosarul nr. 7.094/105/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 octombrie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 659 din 19 octombrie 2021

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016