Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 657 din 21 noiembrie 2024 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 657 din 21 noiembrie 2024 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 175 din 6 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, obiecţie formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 9.498 din 11 octombrie 2024 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.130A/2024.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, formulate în legătură cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 - Categorii de legi şi art. 76 alin. (1) cu privire la adoptarea legilor organice, se arată că, având în vedere obiectul de reglementare al legii criticate, referitor la completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, în scopul conturării cadrului juridic necesar transformării formei de organizare a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, în societăţi cu personalitate juridică, rezultă că legea criticată ar fi trebuit să fie adoptată potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, respectiv ca lege organică, cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, iar nu ca lege ordinară în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, respectiv cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. Întrucât propunerea legislativă vizează domeniul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, precum şi domeniul de reglementare al Legii societăţilor nr. 31/1990, care este o lege organică, aceasta trebuie considerată că se referă la aspecte care ţin de domeniul legilor organice, prin urmare, conţine norme de natura legii organice, iar legea criticată ar fi trebuit să fie adoptată conform art. 76 alin. (1) din Constituţie. Or, ambele Camere ale Parlamentului au adoptat legea criticată în condiţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, respectiv cu votul majorităţii membrilor prezenţi, ceea ce constituie un viciu de neconstituţionalitate extrinsecă.
    4. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, se susţine că legea criticată contravine principiului constituţional al legalităţii, cuprins în art. 1 alin. (5), în componenta sa referitoare la securitatea raporturilor juridice şi la calitatea legii. În acest sens se susţine că articolul unic din legea criticată, cu referire la introducerea art. 33^1 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, instituie un regim juridic neclar şi insuficient reglementat, printr-o redactare defectuoasă a mecanismului de reorganizare a persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale şi a întreprinderilor familiale, prin transformare, într-una dintre entităţile reglementate de art. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, respectiv în societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni sau societate cu răspundere limitată. Astfel, se susţine că legea criticată nu respectă exigenţele de calitate statuate în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, deoarece nu reglementează, în concret, procedura prin care se realizează această transformare a persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale şi a întreprinderilor familiale, într-o societate cu personalitate juridică, cu toate elementele componente (înfiinţare, termene, modalitate de contestare etc.). Astfel, se susţine că modificarea legislativă nu este corelată cu prevederile Legii nr. 31/1990, nefiind clare condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a opera o transformare a unei entităţi individuale într-o entitate colectivă. Prin urmare, se susţine că omisiunea reglementării în mod adecvat a condiţiilor de fond şi formă pentru transformarea entităţilor fără personalitate juridică în societăţi determină neclaritatea soluţiei adoptate, precum şi necorelarea acesteia cu prevederile Legii nr. 31/1990 şi cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008.
    5. Se mai susţine că referirea la art. 2 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi interpretată în sensul că intenţia legiuitorului a fost aceea de a se aplica regimul specific societăţilor în cazul mecanismului nou-introdus, aspect care poate genera un regim juridic incert al soluţiei legislative criticate, cu consecinţa interpretării şi aplicării neunitare a acesteia.
    6. Se mai susţine că prevederile art. 33^1 lit. b) din legea criticată exceptează situaţia modificării formei de organizare a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale în societate cu răspundere limitată, de la necesitatea depunerii actului constitutiv al societăţii, în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 5 alin. (2)-(4) din Legea nr. 31/1990.
    7. Totodată, se mai susţine că din cuprinsul soluţiei normative criticate nu rezultă dacă este necesară îndeplinirea condiţiei privind numărul de asociaţi, având în vedere că formele de organizare prevăzute de Legea nr. 31/1990 se constituie din două sau mai multe persoane, cu excepţia societăţii cu răspundere limitată - care poate fi constituită prin actul de voinţă al unei singure persoane. În schimb, entităţile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 au natură individuală (persoane fizice autorizate, întreprindere individuală), iar în aceste condiţii este neclară modalitatea de corelare a celor două acte normative în cazul în care, spre exemplu, persoana fizică autorizată optează pentru transformare în societate pe acţiuni.
    8. Se mai susţine că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care reglementează incompatibilităţi în ceea ce priveşte calitatea de fondator ce atrag sancţiunea nulităţii societăţii, nu sunt corelate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 care statuează asupra asumării răspunderii de către persoane în privinţa incompatibilităţii. De asemenea, se arată că pentru constituirea formelor de organizare prevăzute de Legea nr. 31/1990 sunt necesare documente/formalităţi specifice (expertiză pentru determinarea aportului în natură, dovada disponibilităţii denumirii, avizul asociaţiei de proprietari dacă societatea desfăşoară activitate la sediul social, formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică), nerezultând dacă transformarea prevăzută de articolul unic din legea criticată se supune aceloraşi condiţii sau are loc doar prin depunerea documentelor prevăzute de ordonanţă.
    9. Se mai susţine că neclaritatea soluţiei legislative criticate vizează şi regimul juridic al patrimoniului de afectaţiune al entităţilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, precum şi posibilitatea creditorilor acestora de recuperare a creanţelor lor. În acest sens se arată că, drept urmare a transformării în societăţi, nu rezultă, spre exemplu, dacă sunt incidente prevederile art. 238-251 din Legea nr. 31/1990 referitoare la protecţia acordată creditorilor societăţii comerciale în cazul fuziunii sau divizării societăţii.
    10. Se mai susţine că există o necorelare a modificării legislative cu dispoziţiile art. 266 alin. (4^1) şi art. 23 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost interpretate cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 20 din 20 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În acest sens se arată că, potrivit problemei de drept dezlegate prin decizia anterior menţionată, anularea obligaţiei fiscale datorate de debitorul persoană fizică care desfăşoară activităţi în mod independent, ca urmare a radierii debitorului din registrul în care a fost înregistrat potrivit legii, nu împiedică preluarea obligaţiei fiscale de către persoana fizică. Potrivit paragrafului 151 din decizie, „operaţiunea de radiere a persoanei fizice ce şi-a desfăşurat activitatea într-una din formele reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 şi anularea creanţei pentru contribuabilul radiat nu pot înlătura răspunderea debitorului persoană fizică, potrivit art. 23 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, altfel, s-ar aduce atingere principiului legalităţii“. Or, se susţine că soluţia legislativă criticată este formulată ca o excepţie de la prevederile art. 21 şi 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 referitoare la radierea persoanelor fizice autorizate şi a întreprinderilor individuale, creând premisele evitării operaţiunii de radiere şi a consecinţei preluării obligaţiilor fiscale de către persoana fizică titulară, astfel cum se prevede în Codul de procedură fiscală.
    11. Rezultă că legiuitorul nu a însoţit reglementarea criticată de norme exprese, menite să asigure previzibilitate şi certitudine modului de conformare la noile cerinţe legale. Prin urmare, se susţine că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, a principiului legalităţii şi a exigenţelor de calitate a legii, subsumate principiului supremaţiei Constituţiei consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    12. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.
    13. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că soluţia legislativă criticată completează regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale, creând acestor entităţi fără personalitate juridică posibilitatea modificării formei iniţiale de organizare a respectivelor entităţi, după minimum un an de funcţionare, în societăţi în nume colectiv, în comandită simplă, pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Se arată că intervenţia legislativă astfel realizată are un caracter de lege ordinară întrucât, sub aspectul elementelor de noutate, nu intervine în domenii rezervate legilor organice, expres şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală, cuprinzând doar prevederi care au natură juridică ordinară, astfel încât aceasta a fost adoptată în mod corect cu majoritatea prevăzută de Constituţie pentru legile ordinare.
    14. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se apreciază că actul normativ dedus controlului de constituţionalitate respectă în ansamblul său cerinţele privind claritatea, precizia şi previzibilitatea normelor juridice. Invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, se apreciază că prin legea adoptată nu se reglementează ipoteza reorganizării prin transformare, ci a modificării formei de organizare în una din formele prevăzute la art. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin depunerea la registrul comerţului a documentelor enumerate la art. 33^1 alin. (1) lit. a)-e), prin urmare „condiţiile“ pentru a opera modificarea formei de organizare a căror absenţă este invocată de autorii sesizării constau tocmai în depunerea respectivelor documente. De asemenea, se apreciază, în privinţa regimului juridic aplicabil, că este indubitabil că actul constitutiv al societăţii prevăzut la art. 33^1 alin. (1) lit. b), introdus prin articolul unic din legea criticată, este supus prevederilor Legii nr. 31/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv elementele sale componente, iar societatea rezultată prin modificarea formei de organizare va urma regimul juridic specific societăţilor, prevăzut de aceeaşi lege.
    15. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că legea criticată nu contravine dispoziţiilor art. 73 şi art. 76 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu reglementează o modificare/completare a Legii nr. 31/1990 şi nu conţine dispoziţii derogatorii de la acest act normativ, legiuitorul utilizând norma de trimitere în textul reglementării în scopul impunerii regimului juridic aplicabil persoanei juridice care poate rezulta din procesul de transformare a entităţilor fără personalitate juridică în societăţi cu personalitate juridică.
    16. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că actul normativ criticat urmăreşte transpunerea, la nivel legislativ, a posibilităţii persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale de a se reorganiza, prin transformarea în societăţi cu personalitate juridică, apte să asigure continuitatea în activitatea economică a acestor entităţi, situaţie distinctă de ipoteza reglementată în art. 21, 27 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, iar nu una derogatorie. Din această perspectivă, se apreciază că trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 31/1990, exclusiv în aspectele privitoare la formele de constituire a societăţilor cu personalitate juridică, trebuie dublată de instituirea, la nivel legislativ, a însuşi mecanismului de transformare a entităţilor vizate în societăţi cu personalitate juridică. În acest sens se apreciază că, şi în ipoteza în care procedura prin care se realizează transformarea entităţilor fără personalitate juridică în societăţi cu personalitate juridică ar urma să fie similară celei regăsite în Legea nr. 31/1990, aceasta trebuie reglementată în mod distinct, clar şi precis, în scopul preîntâmpinării unei aplicări neunitare, generate de imperfecţiunea normei. Totodată, se mai apreciază că procesul de transformare a entităţii fără personalitate juridică într-o societate cu personalitate juridică este un mecanism pozitiv, asigurând continuitate în activitatea economică a entităţilor fără personalitate juridică, iar acesta nu se poate transpune practic decât în condiţiile de fond şi de formă deja consacrate legislativ, la nivelul actului normativ dedicat acestei materii - înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea societăţilor, în speţă Legea nr. 31/1990. Cu alte cuvinte, organizarea şi funcţionarea unei societăţi cu personalitate juridică, în oricare dintre formele consacrate legislativ de Legea nr. 31/1990 nu se poate realiza decât în condiţiile acestui act normativ, indiferent că o astfel de entitate se înfiinţează direct sau prin transformarea unei alte entităţi. Or, acest aspect nu este negat sau înlăturat de legiuitor prin legea criticată. Se mai apreciază că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională nu se poate subroga în sfera de competenţă a legiuitorului.
    17. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, lege adoptată de Senat la data de 29 aprilie 2024 şi de Camera Deputaţilor la data de 2 octombrie 2024. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    "ARTICOL UNIC
    După articolul 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 33^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 33^1
    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 21, 27 şi 33, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pot opta, după minimum un an de funcţionare, pentru modificarea formei de organizare în societate în una dintre formele prevăzute la art. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depun la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea următoarele documente:
    a) certificatul de înregistrare obţinut conform prezentei ordonanţe de urgenţă;
    b) actul constitutiv al societăţii şi dovada efectuării vărsămintelor în temeiul actului constitutiv, cu excepţia societăţilor cu răspundere limitată;
    c) dovada sediului social;
    d) certificatul de atestare fiscală;
    e) codul de înregistrare în scopuri de TVA, după caz.
    (2) Societatea înfiinţată potrivit alin. (1) îşi menţine codul de identificare fiscală şi codul de înregistrare în scopuri de TVA.
    (3) În termen de 3 zile lucrătoare de la depunerea documentelor, autorităţile competente vor elibera certificatul de înmatriculare al noii societăţi."
"

    19. Textele constituţionale invocate în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la securitatea raporturilor juridice şi la calitatea legii, art. 73 -Categorii de legi şi art. 76 alin. (1) cu privire la adoptarea legilor organice.
    (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate
    20. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în această ordine, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38).
    21. Curtea reţine că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie sub aspectul titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.
    22. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.
    23. Curtea reţine că legea criticată a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în data de 29 aprilie 2024, după care a fost trimisă Camerei Deputaţilor, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, la data de 2 octombrie 2024. La data de 7 octombrie 2024, legea a fost depusă la secretarul general al Senatului şi, respectiv, la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, iar la data de 12 octombrie 2024 a fost trimisă Preşedintelui României pentru promulgare. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 11 octombrie 2024, aşa încât Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în interiorul termenului de 5 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aspect ce se încadrează în prima ipoteză din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018.
    24. Totodată, sub aspectul obiectului, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, fiind vorba despre o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată încă de către Preşedintele României, astfel că obiecţia este admisibilă.
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

    (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate

    (2.1.) Critici de neconstituţionalitate extrinsecă
    26. Examinând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă prin raportare la dispoziţiile art. 73 - Categorii de legi şi art. 76 alin. (1) cu privire la adoptarea legilor organice, respectiv privind neîndeplinirea de către legea criticată a condiţiilor referitoare la adoptarea legilor organice, potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, prevederile art. 73 alin. (3) fiind de strictă interpretare (Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul este obligat să adopte legi organice numai în domeniile expres prevăzute. Curtea, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014), a statuat că, ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice. Totodată, prin Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 63, Curtea a statuat că legiuitorul constituant a stabilit, în mod indirect, în cuprinsul conţinutului normativ al art. 73 alin. (3) din Constituţie, că reglementările derogatorii sau speciale de la cea generală în materie trebuie şi ele adoptate, la rândul lor, tot printr-o lege din aceeaşi categorie.
    Altfel spus, Curtea a reţinut că dispoziţiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeaşi forţă juridică. De asemenea, prin aceeaşi decizie, paragraful 64, Curtea a reţinut că modificarea poate fi operată şi prin norme cu caracter ordinar, dacă dispoziţiile modificate nu conţin norme de natura legii organice, ci se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, ceea ce este definitoriu pentru a delimita cele două categorii de legi este criteriul material al legii, respectiv conţinutul său normativ (a se vedea şi Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, şi Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015). Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice.

    27. În cauza de faţă, obiectul de reglementare al legii criticate constă în completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, cu un nou articol, articolul 33^1, potrivit căruia persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pot opta, după minimum un an de funcţionare, pentru modificarea formei de organizare în societate, în una dintre formele societare prevăzute la art. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă îndeplinesc anumite condiţii prevăzute expres în actul normativ criticat.
    28. Aşadar, actul normativ criticat reglementează o soluţie normativă care se referă la regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale şi nu vizează regimul juridic al societăţilor reglementat de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Trimiterea care se realizează, în articolul unic din legea criticată, cu referire la introducerea art. 33^1 în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, nu modifică regimul juridic al societăţilor reglementate prin Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât normele juridice instituite prin legea criticată se referă exclusiv la domeniul desfăşurării activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, domeniu care, potrivit art. 73 din Legea fundamentală, nu este rezervat legii organice. Prin urmare, sub aspectul criteriului material, întrucât conţine norme care nu se încadrează în ipotezele prevăzute expres de art. 73 alin. (3) din Constituţie, normă de strictă interpretare şi aplicare, legea supusă controlului este o lege cu caracter ordinar.
    29. Aşadar, dat fiind şi faptul că legea criticată nu reprezintă o modificare/completare a Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu conţine dispoziţii derogatorii de la acest act normativ, iar sub aspectul elementelor de noutate, nu intervine în domenii rezervate legilor organice, expres şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală, cuprinzând doar prevederi care au natură juridică ordinară, nu pot fi reţinute criticile autoarei obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 73 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, utilizarea normei de trimitere în textul reglementării având ca scop determinarea regimului juridic aplicabil persoanei juridice care poate rezulta din procesul de transformare a entităţilor fără personalitate juridică în societăţi cu personalitate juridică.

    (2.2.) Critici de neconstituţionalitate intrinsecă
    30. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la securitatea raporturilor juridice şi la calitatea legii, Curtea reţine că scopul actului normativ criticat, potrivit expunerii de motive a acestuia, îl reprezintă instituirea cadrului juridic în vederea modificării formei de organizare a persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi a întreprinderilor individuale şi familiale în societăţi cu personalitate juridică, în una dintre formele prevăzute la art. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni sau în societate cu răspundere limitată. Potrivit iniţiatorilor, soluţia normativă a urmărit să asigure continuitatea activităţii economice a acestor entităţi, dar sub forma unei societăţi, cu păstrarea codului de identificare fiscală şi a codului de înregistrare în scopuri de TVA deţinute anterior, pentru a beneficia de întregul istoric fiscal, bancar şi comercial constituit pe durata funcţionării ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau familială, consacrând o excepţie de la cazurile de încetare a activităţii persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale şi a întreprinderilor familiale, reglementate de lege lata prin art. 21, 27 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
    31. Sediul materiei în privinţa regimului juridic al persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ îl constituie Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acesteia, în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi cu personalitate juridică [art. 1 alin. (1) din lege] în una dintre următoarele forme: societate în nume colectiv; societate în comandită simplă; societate pe acţiuni; societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere limitată (art. 2 din lege). Totodată, sediul materiei în privinţa regimului juridic al modalităţii de desfăşurare de activităţi economice cu scop lucrativ de către entităţi fără personalitate juridică, respectiv de persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi întreprinderi individuale şi familiale îl reprezintă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare. În sensul art. 4 din această ordonanţă de urgenţă, persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice fie în mod individual şi independent, ca persoane fizice autorizate, fie ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale sau ca membri ai unei întreprinderi familiale.
    32. Aşadar, în mod distinct faţă de cazurile de încetare a activităţii persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, întreprinderilor individuale şi familiale, reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a reglementat prin legea criticată o ipoteză nouă, aferentă regimului juridic al acestor entităţi, respectiv posibilitatea (opţiunea) transformării acestora în una dintre formele de societăţi reglementate prin Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit articolului unic din legea criticată, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pot opta, după minimum un an de funcţionare, pentru modificarea formei de organizare în societate în una dintre formele prevăzute la art. 2 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depun la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea următoarele documente: certificatul de înregistrare obţinut conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, actul constitutiv al societăţii şi dovada efectuării vărsămintelor în temeiul actului constitutiv, cu excepţia societăţilor cu răspundere limitată, dovada sediului social, certificatul de atestare fiscală, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, după caz.
    33. Curtea reţine aşadar că actul normativ criticat reglementează un drept de opţiune, în vederea modificării formei de organizare a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, care poate fi exercitat dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: entitatea economică să aibă minimum un an de funcţionare, şi, respectiv, să depună la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul documentele expres prevăzute de actul normativ criticat.
    34. Referitor la această din urmă condiţie, Curtea observă că, în toate cazurile în care opţiunea de modificare a formei de organizare priveşte transformarea în una dintre societăţile reglementate prin art. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legea criticată prevede, în cuprinsul articolului unic lit. b), depunerea „actului constitutiv al societăţii şi dovada efectuării vărsămintelor, în temeiul actului constitutiv, cu excepţia societăţilor cu răspundere limitată;“. În ceea ce priveşte regimul juridic al societăţilor cu răspundere limitată, Curtea reţine că, potrivit art. 5 alin. (2)-(4) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane, caz în care actul constitutiv constă într-un statut, iar nu un contract de societate. Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv, iar denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii [art. 5 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare]. Or, din coroborarea prevederilor articolului unic din legea criticată, cu privire la exceptarea depunerii actului constitutiv al societăţii şi a dovezii efectuării vărsămintelor, în cazul transformării formei de organizare a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale în societate cu răspundere limitată, cu regimul juridic al constituirii acestei din urmă societăţi, astfel cum este reglementat în legea specială, Curtea reţine existenţa unor incongruenţe referitoare la intenţia legiuitorului în privinţa corelării regimului juridic al entităţilor economice reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, cu cel reglementat prin Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    35. Dreptul de opţiune al unor entităţi fără personalitate juridică pentru modificarea formei de organizare în societate - entitate cu personalitate juridică prevăzută de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - şi pentru a continua activitatea în noua formă de organizare nu este însoţit şi de reglementarea în concret a unei proceduri legale care să permită realizarea efectivă a acestei modificări a formei de organizare având în vedere regimul juridic diferit al societăţilor reglementat prin Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează regimul juridic al persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ, constituite prin asocierea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, în una dintre formele prevăzute la art. 2, precum şi normele procedurale aplicabile exclusiv în materia schimbării formei juridice a societăţilor, fără a conţine vreo normă de procedură referitoare la schimbarea formei de organizare a unor entităţi fără personalitate juridică în societăţi. În acest sens, art. 205 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că schimbarea formei societăţii, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societăţii nu atrag crearea unei persoane juridice noi. În timp ce Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede doar posibilitatea schimbării formei unei societăţi existente (entitate cu personalitate juridică), prin legea criticată se urmăreşte ca efect înfiinţarea unei persoane juridice noi (societate) prin modificarea formei de organizare a unei entităţi fără personalitate juridică, fără încetarea activităţii acesteia, legiuitorul indicând în mod expres că soluţia normativă este o excepţie de la prevederile art. 21, 27 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează cazurile de încetare a activităţii şi de radiere din registrul comerţului a persoanelor fizice autorizate, a întreprinderilor individuale şi a celor familiale.
    36. Analizând regimurile juridice reglementate distinct prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile legale şi procedurale care fac posibilă modificarea formei juridice a societăţilor, Curtea observă că simpla exercitare a unui drept de opţiune recunoscut la nivel legal unor entităţi fără personalitate juridică, chiar însoţită de depunerea unor înscrisuri, nu este suficientă şi nu poate conduce în mod automat şi integral la asimilarea regimului juridic al entităţilor economice fără personalitate juridică, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, cu regimul juridic al societăţilor cu personalitate juridică, reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici nu determină aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul schimbării formei societăţilor.
    37. Potrivit soluţiilor normative în vigoare, opţiunea titularului persoanei fizice autorizate, a întreprinzătorului persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale sau a titularilor unei întreprinderi familiale de a înceta activitatea entităţii fără personalitate juridică şi de a se înregistra ca societate în una dintre formele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie însoţită de depunerea tuturor documentelor necesare pentru radiere, astfel cum sunt prevăzute pentru fiecare tip de întreprindere economică, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 265/2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu incidenţă asupra înregistrării în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 26 iulie 2022, cu modificările şi completările ulterioare, iar ulterior, de depunerea tuturor documentelor necesare pentru înregistrarea şi înmatricularea în registrul comerţului a societăţii, prevăzute prin Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 265/2022, cu modificările şi completările ulterioare, pentru fiecare tip de societate ales. Se observă că în considerarea regimului juridic diferit al profesioniştilor persoane fizice şi persoane juridice, legiuitorul a urmărit prin adoptarea Legii nr. 265/2022, cu modificările şi completările ulterioare, structurarea registrului comerţului pe mai multe categorii de registre după cum urmează: a) un registru pentru înregistrarea societăţilor, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, regiilor autonome, grupurilor de interes economic, societăţilor europene, grupurilor europene de interes economic, a altor persoane juridice expres prevăzute de lege, cu sediul principal în România, a sucursalelor acestora şi, după caz, a sucursalelor persoanelor juridice cu sediul principal în străinătate; b) un registru pentru înregistrarea societăţilor cooperative şi societăţilor cooperative europene cu sediul principal în România, a sucursalelor acestora şi, după caz, a sucursalelor societăţilor cooperative sau societăţilor cooperative europene cu sediul principal în străinătate; c) un registru pentru înregistrarea persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, cu sediul profesional şi, după caz, puncte de lucru în România. Pentru individualizarea fiecărui profesionist, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 265/2022, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că fiecare profesionist înregistrat în registrul comerţului va purta un număr de ordine din registrul comerţului, începând de la numărul 1 în fiecare an, acordat la nivel naţional din Registrul central al comerţului.
    38. Or, în condiţiile în care legea criticată menţionează expres că schimbarea formei de organizare a persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale nu duce şi la încetarea acestor entităţi, care să fie urmată apoi de radierea acesteia din registrul corespunzător, este neclar modul în care, într-o aplicare viitoare a legii criticate, vor putea coexista cele două entităţi, una fără personalitate juridică şi cealaltă nouă, societate cu personalitate juridică, ambele înregistrate în registre diferite, dar sub acelaşi număr de ordine în registrul comerţului.
    39. Dat fiind regimul juridic diferit al persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, în lipsa unor condiţii legale speciale şi a unei proceduri explicite de reglementare a modalităţii de schimbare a formei de organizare având ca efect transformarea juridică a unor entităţi fără personalitate juridică în diferite tipuri de societăţi, aplicarea soluţiei normative criticate este neclară şi lipsită de predictibilitate în cazul transformării unei persoane fizice autorizate sau a unei întreprinderi individuale într-o societate pe acţiuni în care numărul de acţionari nu poate fi mai mic de 2, ori dacă se optează pentru transformarea unei persoane fizice autorizate într-o societate cu răspundere limitată, dar cu un alt asociat unic decât titularul persoanei fizice autorizate sau cu alţi asociaţi şi/sau alt administrator.
    40. Aşadar, legea criticată nu stabileşte condiţii clare şi suficiente cu privire la documentele şi procedura necesare pentru aplicarea efectivă a legii în scopul transformării oricărei entităţi economice fără personalitate juridică, într-una din formele de societate reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, simpla exercitare a unui drept legal de opţiune nefiind suficientă pentru a produce efectele urmărite prin legea criticată. În aceste condiţii defectuoase şi neclare de redactare a unei proceduri distincte, legea criticată nu poate stabili în mod valabil obligaţii în sarcina autorităţilor competente de a înregistra transformarea oricărei entităţi fără personalitate juridică care optează să devină societate. Pentru a nu eluda efectele Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - lege-cadru în materia societăţilor -, scopul legii criticate poate fi realizat numai prin reglementarea unei proceduri clare, distincte şi exhaustive care să cuprindă condiţiile de fond şi formă necesare pentru transformarea entităţilor economice reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, într-una din formele de organizare reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    41. În acest sens, referitor la principiul legalităţii, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014).
    42. Cu privire la aceleaşi cerinţe de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a statuat că în măsura în care o reglementare legală nu respectă normele de tehnică legislativă, determinând apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, acea lege este contrară prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Prima dintre condiţiile ce asigură aplicabilitatea fluentă şi raţional eficientă a dreptului o constituie suficienta sa definire, care vizează asigurarea rigorii atât în planul conceptualizării dreptului, a noţiunilor juridice, cât şi în planul redactării actelor normative (a se vedea Decizia nr. 710 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din 16 decembrie 2014, paragrafele 29 şi 30).
    43. Totodată, cu privire la modul de elaborare a actelor normative, Curtea mai reţine că, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, normele de tehnică legislativă impun legiuitorului ca în cadrul soluţiilor legislative adoptate să realizeze redactarea actelor normative într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc [art. 36 alin. (1)], iar textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce [art. 8 alin. (4)].
    44. Or, în prezenta cauză, legea supusă controlului de constituţionalitate instituie în realitate posibilitatea reorganizării entităţilor economice reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, prin transformarea pe baza opţiunii titularului în una dintre formele de societate reglementate prin Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a stabili în mod expres şi neechivoc procedura de transformare, condiţiile de fond şi formă necesare pentru a opera transformarea entităţilor fără personalitate juridică în societăţi. Or, din această perspectivă, legea criticată creează sub unele aspecte premisele unei aplicări neunitare a normelor legale instituite, iar în unele cazuri duce la imposibilitatea aplicării efective a legii criticate, generate de modul defectuos, imprecis şi incomplet de redactare a normelor acesteia, de natură a contraveni dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitor la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii.
    45. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că omisiunea de a reglementa norme tranzitorii menite să asigure coerenţa cadrului normativ reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale referitoare la principiul securităţii juridice, care impune legiuitorului limite în activitatea de modificare a normelor juridice, limite care să asigure stabilitatea regulilor instituite. Astfel, respectarea art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - referitoare la soluţiile pentru situaţii tranzitorii - concură la asigurarea unei legislaţii ce respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea şi Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 101). Prin aceste decizii, având în vedere că legiuitorul nu a însoţit modificările aduse legii de norme tranzitorii exprese, menite să asigure previzibilitate şi certitudine modului de conformare la noile cerinţe legale, în lipsa elementelor de circumstanţiere menţionate mai sus, precum şi a unui termen rezonabil în care destinatarii normelor să se adapteze noilor prescripţii legale în scopul asigurării continuităţii în activitatea economică, instanţa constituţională a constatat că legea astfel modificată a fost adoptată cu încălcarea principiului securităţii juridice şi a principiului legalităţii, consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 846 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2021, paragraful 43). Rolul dispoziţiilor tranzitorii este acela de a permite o trecere graduală şi firească în timp de la situaţia de fapt şi de drept existentă la cea urmărită/avută în vedere de noua reglementare. Această tranziţie nu presupune o escamotare a situaţiei-premisă, ci acceptarea acesteia pentru a se realiza evoluţia treptată către finalitatea urmărită. De asemenea, tranziţia nu poate fi realizată ex abrupto, ci este necesară o abordare echilibrată şi raţională, care să asigure previzibilitatea normativă în domeniul vizat. Atingerea rezultatului urmărit se realizează în timp, în mod firesc, astfel ca destinatarii actului să nu fie expuşi unor situaţii aleatorii pe care însăşi reglementarea normativă adoptată o creează (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 402 din 19 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 10 ianuarie 2025, paragraful 33).

    46. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite şi constată că Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale este neconstituţională, în ansamblul său.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina-Loredana Gulie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 657 din 21 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"