Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 4.712/2/2016 (1.234/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.969D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 5 octombrie 2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 17 octombrie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea nr. 34F din 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.712/2/2016 (1.234/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost ridicată de Eugeniu Dragoş Petria, petent într-o cerere de strămutare a procesului. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că nu are niciun venit, că locuieşte împreună cu mama sa, în vârstă de 91 de ani şi bolnavă, şi că o ajută exclusiv prin prestarea unor activităţi casnice, de natură fizică, fără să contribuie cu nicio sumă de bani la gospodărirea comună, având în vedere că nu are nicio sursă de venit. În considerarea acestor împrejurări, autorul excepţiei apreciază că expresia gospodăreşte împreună cu solicitantul din cuprinsul textului normativ criticat trebuie interpretată în sensul că nu se aplică şi situaţiilor de felul celor în care se află şi el. Dacă această expresie ar fi interpretată în sensul că se aplică şi situaţiilor similare celor în care se află autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi mama sa, atunci ar subzista obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru, în acest fel ajungându-se la încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. 5. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că dispoziţiile criticate sunt susceptibile de interpretări contradictorii, care generează hotărâri antagonice. 6. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că se încalcă şi art. 16 din Constituţie, întrucât este permisă excluderea persoanelor fără venituri de la liberul acces la justiţie. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, contrar susţinerilor petentului, textul legal este foarte clar, impunând anumite condiţii pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei cererii de ajutor public judiciar, nefiind vorba despre posibilitatea unor interpretări contradictorii. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/6.361/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4 din 3 ianuarie 2017, potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei face referiri la semnificaţia cuvintelor folosite de legiuitor. Cu alte cuvinte, acesta ridică probleme care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 10. Avocatul Poporului a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 17.785 din 7 noiembrie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.874 din 10 noiembrie 2016, prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu pot fi apreciate ca fiind lipsite de claritate sau lacunare sub aspectul stabilirii unor criterii precise pentru acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, de natură să afecteze principiile egalităţii şi nediscriminării, liberul acces la justiţie sau principiul imparţialităţii, unicităţii şi egalităţii justiţiei, invocate de autorul excepţiei. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care au următorul cuprins: „În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se consideră membru al familiei şi persoana care are domiciliul ori reşedinţa comună şi gospodăreşte împreună cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 au mai făcut, alături de alte dispoziţii din acest act normativ, obiect al controlului de constituţionalitate, exemplu fiind, în acest sens, deciziile nr. 79 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, nr. 374 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014, nr. 103 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, sau nr. 661 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, prin care Curtea a reţinut că, prin reglementările cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, nu se îngrădeşte accesul la justiţie. 16. Astfel, Curtea a stabilit că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. 17. În continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014, a constatat că, prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar, se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. S-a arătat, astfel, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. 18. Totodată, prin Decizia nr. 394 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, Curtea a subliniat faptul că, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a estimat că, dacă din punctul de vedere al art. 6 paragraful 1 din Convenţie executarea obligaţiei de a asigura un drept efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă, pur şi simplu, absenţa unei ingerinţe, ci necesită măsuri pozitive din partea statului, acest lucru nu înseamnă nici un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie. 19. Aplicând aceste considerente la circumstanţele criticilor formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu numai că nu restrâng liberul acces la justiţie garantat de Constituţia României, ci, dimpotrivă, reprezintă dispoziţii care facilitează liberul acces la justiţie. Astfel, definiţia conţinută în dispoziţiile legale criticate extinde câmpul de aplicare a noţiunii de familie menţionate de art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, potrivit căruia „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.“ Având în vedere că, în concepţia legiuitorului delegat, ajutorul public judiciar poate fi acordat nu numai în condiţiile în care realizarea cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice ar pune în pericol întreţinerea solicitantului, ci şi întreţinerea familiei sale, este evident că extinderea câmpului de aplicare a noţiunii de familie prin dispoziţiile criticate reprezintă un mijloc de realizare a unui acces liber şi efectiv la justiţie, în sensul prevăzut de art. 21 din Constituţie. 20. În plus, Curtea reţine că raţiunile avute în vedere mai sus şi care impun constatarea conformităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie sunt aplicabile mutatis mutandis şi în constatarea conformităţii dispoziţiilor criticate cu prevederile art. 16 din Constituţie care garantează egalitatea în faţa legii. 21. În sfârşit, critica referitoare la posibilitatea ca prevederile criticate să genereze aplicarea neunitară a acestora de către instanţele judecătoreşti este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 719 din 6 decembrie 2016, paragraful 23, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 februarie 2017, sau Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, paragraful 31, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 4.712/2/2016 (1.234/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
