Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 656 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 656 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 487 din 26 mai 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.781/256/2020 al Judecătoriei Medgidia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.459D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.460D/2021, nr. 1.461D/2021, nr. 1.462D/2021, nr. 1.551D/2021, nr. 2.003D/2021, nr. 2.112D/2021, nr. 2.166D/2021, nr. 2.167D/2021, nr. 2.247D/2021, nr. 2.248D/2021, nr. 2.456D/2021, nr. 2.630D/2021, nr. 2.631D/2021, nr. 2.632D/2021, nr. 2.823D/2021, nr. 2.937D/2021, nr. 2.938D/2021, nr. 2.967D/2021, nr. 2.968D/2021, nr. 3.007D/2021, nr. 3.008D/2021, nr. 3.081D/2021, nr. 3.082D/2021, nr. 3.083D/2021, nr. 3.084D/2021, nr. 3.156D/2021, nr. 3.157D/2021, nr. 3.158D/2021, nr. 3.159D/2021, nr. 3.160D/2021, nr. 3.161D/2021, nr. 3.162D/2021, nr. 3.163D/2021, nr. 3.164D/2021, nr. 3.165D/2021, nr. 3.174D/2021, nr. 3.205D/2021, nr. 3.245D/2021, nr. 3.246D/2021, nr. 3.247D/2021, nr. 3.248D/2021, nr. 3.339D/2021, nr. 3.340D/2021, nr. 3.341D/2021, nr. 3.424D/2021, nr. 3.491D/2021, nr. 3.531D/2021, nr. 3.591D/2021, nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021, nr. 3.815D/2021, nr. 3.843D/2021, nr. 3.900D/2021, nr. 3.901D/2021, nr. 176D/2022, nr. 209D/2022, nr. 230D/2022, nr. 302D/2022, nr. 303D/2022, nr. 363D/2022, nr. 503D/2022, nr. 504D/2022, nr. 607D/2022, nr. 948D/2022, nr. 1.105D/2022, nr. 1.106D/2022, nr. 1.158D/2022, nr. 1.209D/2022, nr. 1.354D/2022, nr. 1.473D/2022, nr. 1.737D/2022, nr. 1.738D/2022, nr. 1.739D/2022, nr. 1.740D/2022, nr. 1.741D/2022, nr. 1.742D/2022, nr. 1.743D/2022 şi nr. 1.744D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003, excepţie ridicată de Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 7.782/256/2020, nr. 7.943/256/2020, nr. 7.944/256/2020, nr. 8.294/256/2020, nr. 8.713/256/2020, nr. 8.714/256/2020/a1, nr. 7.783/256/2020, nr. 7.945/256/2020, nr. 709/256/2021, nr. 710/256/2021, nr. 7.780/256/2020, nr. 1.747/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.889/256/2021, nr. 123/256/2021, nr. 2.133/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.238/256/2021, nr. 3.441/256/2021, nr. 2.134/256/2021, nr. 2.739/256/2021, nr. 2.742/256/2021, nr. 2.743/256/2021, nr. 4.154/256/2021, nr. 2.237/256/2021, nr. 2.135/256/2021, nr. 5.277/256/2021, nr. 2.239/256/2021, nr. 3.726/256/2021, nr. 3.727/256/2021, nr. 4.008/256/2021, nr. 2.740/256/2021, nr. 4.935/256/2021, nr. 4.483/256/2021, nr. 5.416/256/2021, nr. 4.931/256/2021, nr. 4.932/256/2021, nr. 3.724/256/2021, nr. 3.442/256/2021, nr. 4.933/256/2021, nr. 4.156/256/2021, nr. 5.066/256/2021, nr. 6.233/256/2021, nr. 4.934/256/2021, nr. 7.620/256/2021, nr. 6.105/256/2021, nr. 6.128/256/2021, nr. 4.155/256/2021/a1, nr. 6.644/256/2021, nr. 7.126/256/2021, nr. 7.127/256/2021, nr. 8.138/256/2021, nr. 7.618/256/2021, nr. 7.943/256/2021, nr. 7.942/256/2021, nr. 7.617/256/2021, nr. 7.619/256/2021, nr. 8.141/256/2021, nr. 8.140/256/2021, nr. 34/256/2022, nr. 965/256/2022, nr. 966/256/2022, nr. 1.642/256/2022, nr. 1.644/256/2022, nr. 1.645/256/2022, nr. 1.995/256/2022, nr. 1.996/256/2022, nr. 2.278/256/2022 şi nr. 2.279/256/2022 ale Judecătoriei Medgidia, precum şi în dosarele nr. 2.738/256/2021, nr. 7.025/118/2021, nr. 2.741/256/2021, nr. 5.704/256/2021, nr. 4.482/256/2021, nr. 5.418/256/2021, nr. 6.645/256/2021, nr. 4.936/256/2021, nr. 5.417/256/2021 şi nr. 3.725/256/2021 ale Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.460D/2021, nr. 1.461D/2021, nr. 1.462D/2021, nr. 1.551D/2021, nr. 2.003D/2021, nr. 2.112D/2021, nr. 2.166D/2021, nr. 2.167D/2021, nr. 2.247D/2021, nr. 2.248D/2021, nr. 2.456D/2021, nr. 2.630D/2021, nr. 2.631D/2021, nr. 2.632D/2021, nr. 2.823D/2021, nr. 2.937D/2021, nr. 2.938D/2021, nr. 2.967D/2021, nr. 2.968D/2021, nr. 3.007D/2021, nr. 3.008D/2021, nr. 3.081D/2021, nr. 3.082D/2021, nr. 3.083D/2021, nr. 3.084D/2021, nr. 3.156D/2021, nr. 3.157D/2021, nr. 3.158D/2021, nr. 3.159D/2021, nr. 3.160D/2021, nr. 3.161D/2021, nr. 3.162D/2021, nr. 3.163D/2021, nr. 3.164D/2021, nr. 3.165D/2021, nr. 3.174D/2021, nr. 3.205D/2021, nr. 3.245D/2021, nr. 3.246D/2021, nr. 3.247D/2021, nr. 3.248D/2021, nr. 3.339D/2021, nr. 3.340D/2021, nr. 3.341D/2021, nr. 3.424D/2021, nr. 3.491D/2021, nr. 3.531D/2021, nr. 3.591D/2021, nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021, nr. 3.815D/2021, nr. 3.843D/2021, nr. 3.900D/2021, nr. 3.901D/2021, nr. 176D/2022, nr. 209D/2022, nr. 230D/2022, nr. 302D/2022, nr. 303D/2022, nr. 363D/2022, nr. 503D/2022, nr. 504D/2022, nr. 607D/2022, nr. 948D/2022, nr. 1.105D/2022, nr. 1.106D/2022, nr. 1.158D/2022, nr. 1.209D/2022, nr. 1.354D/2022, nr. 1.473D/2022, nr. 1.737D/2022, nr. 1.738D/2022, nr. 1.739D/2022, nr. 1.740D/2022, nr. 1.741D/2022, nr. 1.742D/2022, nr. 1.743D/2022 şi nr. 1.744D/2022 la Dosarul nr. 1.459D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în acest sens precizând, pe de o parte, că instanţa de contencios constituţional se poate pronunţa asupra constituţionalităţii normelor juridice prin raportare la dispoziţii sau principii consacrate de Constituţie, nu prin raportare la dispoziţii din alte acte normative. Pe de altă parte, arată că, din analiza prevederilor legale criticate, se pot identifica în mod clar situaţia premisă avută în vedere şi destinatarii normei juridice, iar angajarea răspunderii contravenţionale se face în mod nediscriminatoriu, pentru toate persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi subiect activ al contravenţiei, normele legale criticate fiind previzibile şi suficient de clare şi precise pentru a fi putea fi aplicate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 1 aprilie 2021, pronunţate în dosarele nr. 7.781/256/2020, nr. 7.782/256/2020, nr. 7.943/256/2020 şi nr. 7.944/256/2020, prin Încheierea din 23 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.294/256/2020, prin Încheierea din 25 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.713/256/2020, prin Încheierea nr. 661 din 5 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.714/256/2020/a1, prin încheierile din 18 iunie 2021, pronunţate în dosarele nr. 7.783/256/2020 şi nr. 7.945/256/2020, prin încheierile din 24 mai 2021, pronunţate în dosarele nr. 709/256/2021 şi nr. 710/256/2021, prin Încheierea din 6 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.780/256/2020, prin încheierile din 29 iulie 2021, pronunţate în dosarele nr. 1.747/256/2021, nr. 2.888/256/2021 şi nr. 2.889/256/2021, prin Încheierea din 7 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 123/256/2021, prin încheierile din 13 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.133/256/2021 şi nr. 2.888/256/2021, prin încheierile din 27 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.238/256/2021 şi nr. 3.441/256/2021, prin încheierile din 29 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.134/256/2021, nr. 2.739/256/2021, nr. 2.742/256/2021 şi nr. 2.743/256/2021, prin încheierile din 14 octombrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 4.154/256/2021 şi nr. 5.277/256/2021, prin încheierile din 13 octombrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.237/256/2021 şi nr. 2.135/256/2021, prin Încheierea din 16 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.239/256/2021, prin încheierile din 15 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 3.726/256/2021, nr. 3.727/256/2021 şi nr. 2.740/256/2021, prin încheierile din 30 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 4.008/256/2021 şi nr. 4.935/256/2021, prin Încheierea din 8 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.483/256/2021, prin încheierile din 25 octombrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 5.416/256/2021, nr. 4.931/256/2021, nr. 4.932/256/2021 şi nr. 3.724/256/2021, prin încheierile din 28 octombrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 3.442/256/2021 şi nr. 4.933/256/2021, prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.156/256/2021, prin Încheierea din 3 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.066/256/2021, prin Încheierea din 9 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.233/256/2021, prin Încheierea din 10 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.934/256/2021, prin Încheierea din 9 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.620/256/2021, prin încheierile din 13 decembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 6.105/256/2021 şi nr. 6.128/256/2021, prin Încheierea nr. 1.759 din 24 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.155/256/2021/a1, prin Încheierea din 20 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.644/256/2021, prin încheierile din 10 ianuarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 7.126/256/2021 şi nr. 7.127/256/2021, prin Încheierea din 1 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 8.138/256/2021, prin încheierile din 14 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 7.618/256/2021 şi nr. 7.943/256/2021, prin Încheierea din 17 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 7.942/256/2021, prin încheierile din 21 aprilie 2022, pronunţate în dosarele nr. 7.617/256/2021 şi nr. 7.619/256/2021, prin Încheierea din 16 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 8.141/256/2021, prin Încheierea din 4 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 8.140/256/2021, prin Încheierea din 18 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 34/256/2022, prin Încheierea din 20 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 965/256/2022, şi prin încheierile din 28 iunie 2022, pronunţate în dosarele nr. 966/256/2022, nr. 1.642/256/2022, nr. 1.644/256/2022, nr. 1.645/256/2022, nr. 1.995/256/2022, nr. 1.996/256/2022, nr. 2.278/256/2022 şi nr. 2.279/256/2022, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.459D/2021, nr. 1.460D/2021, nr. 1.461D/2021, nr. 1.462D/2021, nr. 1.551D/2021, nr. 2.003D/2021, nr. 2.112D/2021, nr. 2.166D/2021, nr. 2.167D/2021, nr. 2.247D/2021, nr. 2.248D/2021, nr. 2.456D/2021, nr. 2.630D/2021, nr. 2.631D/2021, nr. 2.632D/2021, nr. 2.823D/2021, nr. 2.937D/2021, nr. 2.938D/2021, nr. 3.007D/2021, nr. 3.008D/2021, nr. 3.081D/2021, nr. 3.082D/2021, nr. 3.083D/2021, nr. 3.084D/2021, nr. 3.156D/2021, nr. 3.159D/2021, nr. 3.157D/2021, nr. 3.158D/2021, nr. 3.160D/2021, nr. 3.161D/2021, nr. 3.162D/2021, nr. 3.164D/2021, nr. 3.163D/2021, nr. 3.165D/2021, nr. 3.174D/2021, nr. 3.245D/2021, nr. 3.246D/2021, nr. 3.247D/2021, nr. 3.248D/2021, nr. 3.339D/2021, nr. 3.340D/2021, nr. 3.341D/2021, nr. 3.424D/2021, nr. 3.491D/2021, nr. 3.591D/2021, nr. 3.815D/2021, nr. 3.900D/2021, nr. 3.901D/2021, nr. 176D/2022, nr. 230D/2022, nr. 302D/2022, nr. 303D/2022, nr. 363D/2022, nr. 503D/2022, nr. 504D/2022, nr. 948D/2022, nr. 1.105D/2022, nr. 1.106D/2022, nr. 1.158D/2022, nr. 1.209D/2022, nr. 1.354D/2022, nr. 1.473D/2022, nr. 1.737D/2022, nr. 1.738D/2022, nr. 1.739D/2022, nr. 1.740D/2022, nr. 1.741D/2022, nr. 1.742D/2022, nr. 1.743D/2022 şi nr. 1.744D/2022).
    8. Prin deciziile civile nr. 8 şi nr. 7 din 21 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 2.738/256/2021 şi nr. 7.025/118/2021, prin Decizia civilă nr. 10 din 21 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.741/256/2021, prin deciziile civile nr. 16 şi nr. 17 din 17 noiembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 5.704/256/2021 şi nr. 5.418/256/2021, prin Decizia nr. 18 din 24 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.482/256/2021, prin Decizia civilă nr. 19 din 2 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.645/256/2021, prin Decizia civilă nr. 14 din 22 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.936/256/2021, prin Decizia civilă nr. 1 din 11 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.417/256/2021, şi prin Decizia civilă nr. 2 din 2 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.725/256/2021, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.967D/2021, nr. 2.968D/2021, nr. 3.205D/2021, nr. 3.531D/2021, nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021, nr. 3.843D/2021, nr. 209D/2022 şi nr. 607D/2022).
    9. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de petenta Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate în materie contravenţională.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu îndeplinesc exigenţele de claritate şi precizie ale normelor juridice, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate nu sunt coordonate cu prevederile Legii nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată şi nici cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare, deoarece nu determină în mod clar care subiect de drept şi pentru ce anume este acesta responsabil să asigure paza staţiilor feroviare. În opinia autoarei excepţiei, obligaţia de pază a staţiilor feroviare revine administratorului infrastructurii, conform legislaţiei speciale aplicabile, astfel că nu mai este nevoie de asigurarea unei paze suplimentare din partea operatorului feroviar, în conformitate cu Legea nr. 333/2003. Cu toate acestea, operatorul este sancţionat tocmai pentru pretinsa încălcare a obligaţiei de pază a zonei de siguranţă a căii feroviare care revine administratorului acesteia şi care este exercitată de lucrătorii din staţia feroviară. Astfel, doar anumite persoane abilitate conform legii au dreptul să constate faptele considerate contravenţii în raport cu infrastructura feroviară, aspect ce reiese şi din art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 203/1994, republicată, toate aceste persoane fiind angajaţi şi responsabili ai staţiei feroviare respective, iar nu şi angajaţi ai operatorilor feroviari ale căror bunuri sunt în tranzit prin respectiva locaţie.
    11. În opinia autoarei excepţiei, situaţiile pe care le reglementează dispoziţiile legale criticate nu sunt suficient descrise astfel încât să asigure o bună înţelegere a acestora. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 nu detaliază în vreun fel care ar putea fi modalităţile prin care subiectele de drept enumerate pot să îşi protejeze efectiv proprietăţile. Reglementările legislative sunt vagi, lăsând la latitudinea conducătorilor entităţilor enumerate modalitatea prin care aleg să îşi protejeze bunurile.
    12. De asemenea, autoarea susţine că prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003 încalcă în mod evident principiul clarităţii, previzibilităţii şi coordonării cu alte acte normative. Fiecare dintre domeniile enumerate în norma legală are, la rândul său, o lege specială de reglementare a respectivei activităţi. Prin ignorarea acestui specific şi prin lipsa reglementării modalităţii în care acestea se coordonează, se ajunge în situaţia în care aplicarea legii este haotică, neţinând seama de realităţi. Acesta este şi cazul pazei şi protecţiei infrastructurii feroviare şi ale căilor ferate, care revin, conform legislaţiei speciale, administratorului acestora (împreună cu zona de siguranţă şi auxiliarele), însă, ca urmare a interpretării şi aplicării defectuoase ale legii, pentru nerespectarea ei sunt sancţionaţi operatorii feroviari. Legiuitorul se dovedeşte a fi evaziv şi atunci când face referire la modalităţile prin care operatorii economici de profil trebuie să asigure paza bunurilor pe care le deţin, menţionând că aceasta trebuie să fie făcută „în formele prevăzute de lege“, şi nu delimitează clar care sunt „operatorii economici de profil“ însărcinaţi cu asigurarea pazei. Or, pentru a respecta exigenţele constituţionale, este imperios necesar ca textele de lege criticate să prevadă cât mai clar şi concret condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca destinatarii normelor să fie în legalitate, precum şi maniera în care acestea se integrează în întregul sistem normativ.
    13. Autoarea excepţiei mai susţine că art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 sporeşte incertitudinea creată de celelalte dispoziţii criticate, legiuitorul reglementând tragerea la răspundere a conducătorilor unităţilor ce au în proprietate anumite bunuri, valori etc. pentru neasigurarea pazei, expunând detaliat sancţiunile ce pot fi aplicate, fără a preciza însă condiţii clare, concise şi previzibile în ceea ce priveşte modalităţile prin care trebuie organizată forma de pază propriu-zisă. Or, în cazul infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc elementul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă prin trimiterea la un act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii, condiţii pe care textul de lege nu le îndeplineşte.
    14. Raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autoarea excepţiei apreciază că, din modalitatea ambiguă şi neclară de redactare a legii criticate, care nu ţine cont de existenţa unei legislaţii speciale în materia feroviară, operatorii economici privaţi tind să fie dezavantajaţi de către structurile Serviciului Transporturi Feroviare din cadrul Poliţiei Române, care interpretează şi aplică Legea nr. 333/2003 într-un mod eronat, creând grave prejudicii financiare operatorilor feroviari pentru nerespectarea unor obligaţii care incumbă de fapt Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR - S.A.
    15. Judecătoria Medgidia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că din coroborarea dispoziţiilor legale criticate rezultă cu claritate elementele constitutive cerute pentru reţinerea săvârşirii contravenţiei, de către un subiect activ care poate fi cu uşurinţă identificat prin aplicarea textelor de lege unele în corelaţie cu celelalte. Astfel, pentru a se stabili săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003, este necesară lecturarea art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, dispoziţii clare şi accesibile care vin în completarea articolului care reprezintă temeiul angajării răspunderii contravenţionale. Mai mult, tocmai sub aspectul calităţii textului de lege, se constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 prevede precizări suplimentare, care vin în completarea şi dezvoltarea art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. În ceea ce priveşte prevederile art. 17 din Legea nr. 333/2003, instanţa judecătorească apreciază că rezultă cu claritate situaţia premisă distinctă avută în vedere, impunânduse o delimitare a obligaţiei de pază a bunurilor din vagoanele staţionate pe calea ferată, care incumbă conducătorilor unităţilor care le deţin, şi obligaţia de pază a căilor ferate, care revine operatorilor economici. De asemenea, instanţa constată, în baza normelor criticate, că angajarea răspunderii contravenţionale se face în mod nediscriminatoriu pentru toate persoanele care întrunesc condiţiile cerute pentru a fi subiect activ. Impunerea unor cerinţe suplimentare pentru subiectul activ al contravenţiei nu se traduce printr-o inegalitate a cetăţenilor în faţa legii, ci este justificată chiar de specificul contravenţiei pe care legiuitorul a înţeles să o reglementeze.
    16. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica referitoare la necorelarea dispoziţiilor din Legea nr. 333/2003 cu prevederile Legii nr. 289/2005 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 203/1994, republicată, cu modificările ulterioare, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că în exercitarea controlului de constituţionalitate aceasta are competenţa să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor criticate prin raportare la dispoziţiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. Coordonarea legislativă ţine de competenţa puterii legiuitoare, iar aspectele sale tehnice fac parte din atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea, Curtea nu este competentă să se pronunţe în cazul în care se solicită coroborarea mai multor acte normative prin raportare la o situaţie dată, aceasta fiind de competenţa instanţei de judecată (interpretarea şi aplicarea legii). Tribunalul apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă regulile constituţionale privind calitatea legilor, deoarece indică cine trebuie să asigure paza şi protecţia bunurilor şi valorilor deţinute. Norma este previzibilă, fiind suficient de precisă şi de clară pentru a putea fi aplicată, permiţând, de asemenea, destinatarilor să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele nerespectării acesteia. Instanţa judecătorească mai apreciază că nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt încălcate, nefiind relevate eventuale discriminări nejustificate sau privilegii pentru o anumită categorie de persoane.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.664D/2021, nr. 3.693D/2021, nr. 3.694D/2021 şi nr. 1.737D-1.744D/2022, prin care, în principal, susţine caracterul neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Reţinând că dispoziţiile legale criticate reglementează categoria unităţilor destinatare ale normelor juridice, respectiv obligaţiile instituite în sarcina conducătorilor acestor unităţi, având în vedere că activitatea de pază este o activitate cu caracter special, desfăşurată în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi al protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea, Guvernul apreciază că normele juridice sunt previzibile şi suficient de precise şi clare pentru a putea fi aplicate. De asemenea, consideră că, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, excepţia este inadmisibilă, deoarece problemele care vizează modul de interpretare a dispoziţiilor legale analizate şi neconcordanţa acestora cu legislaţia în vigoare nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte invocarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Guvernul arată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în speţă, având în vedere că principiul egalităţii în faţa legii vizează cetăţenii, în calitate de persoane fizice, şi nu este aplicabil şi persoanelor juridice în mod direct, ci numai în măsura în care, prin intermediul persoanei juridice, cetăţenii îşi exercită un drept sau o libertate constituţională. Or, în speţă nu este în discuţie exercitarea unui drept cetăţenesc.
    19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conţinut:
    - Art. 2 alin. (1): „Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora.“;
    – Art. 3 alin. (1): „În funcţie de importanţa, specificul şi valoarea bunurilor pe care le deţin, conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităţi concrete de organizare şi de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu poliţişti locali, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.“;
    – Art. 17: „Paza căilor ferate, a podurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vânătoare şi de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor şi al produselor petroliere, a sistemelor de irigaţii, a reţelelor telefonice şi de transport al energiei electrice se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de lege.“;
    – Art. 50 lit. a):
    "Conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcţionează sisteme de pază, au următoarele obligaţii:
    a) răspund de organizarea şi funcţionarea pazei unităţilor, bunurilor şi valorilor pe care le deţin, cu orice titlu;"

    22. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi principiul legalităţii şi în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi.
    23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 591 din 5 noiembrie 2024, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a decis respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    24. Astfel, din analiza criticilor formulate, Curtea a constatat că în privinţa dispoziţiilor legale criticate nu se poate reţine nicio confuzie sau neclaritate cu privire la destinatarii normelor, sub aspectul stabilirii răspunderii lor juridice, iar aspectele sesizate în cauză evidenţiază o problemă de aplicare a legilor în funcţie de faptele săvârşite. Astfel, Curtea a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, unităţile prevăzute de lege (ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, precum şi alte organizaţii) sunt obligate să asigure paza bunurilor ori valorilor pe care le deţin cu orice titlu. Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei revine conducătorilor unităţilor (art. 4), care au obligaţii expres stabilite de lege (art. 50). Îndeplinirea obligaţiilor se realizează, după caz, cu sprijinul de specialitate al unităţilor de poliţie sau jandarmi competente teritorial (art. 51). Astfel, modalităţile concrete de organizare şi de executare a pazei se stabilesc, potrivit art. 3 alin. (1) din lege, de către conducătorii unităţilor cu sprijinul de specialitate al poliţiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare. Criteriile pe baza cărora sunt stabilite aceste modalităţi sunt importanţa, specificul şi valoarea bunurilor deţinute, iar executarea pazei se realizează în mai multe forme, după caz: cu efective de jandarmi, pază cu poliţişti locali, pază proprie sau pază prin societăţi specializate.
    25. În temeiul art. 5 din lege, paza se organizează şi se efectuează potrivit unui plan de pază. La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, în temeiul art. 3 alin. (3) din lege, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor. De asemenea, legea prevede, în cuprinsul dispoziţiilor art. 27, obligaţia conducătorilor unităţilor care deţin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor şi a informaţiilor cu caracter secret de stat de a asigura paza, mijloacele mecano-fizice de protecţie şi sistemele de alarmare împotriva efracţiei în locurile de păstrare, depozitare şi manipulare a acestora, precum şi în locurile unde se desfăşoară activităţi care au un asemenea caracter. Sistemele de alarmare sunt avizate de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti ori de inspectoratul de poliţie judeţean pe raza căruia se află obiectivul, sub aspectul respectării cerinţelor minime de securitate împotriva efracţiei.
    26. Cu privire la paza căilor ferate, a pădurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vânătoare şi de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor şi al produselor petroliere, a sistemelor de irigaţii, a reţelelor telefonice şi de transport al energiei electrice, art. 17 din lege prevede că aceasta se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de lege, respectiv cu efective de jandarmi, pază cu poliţişti locali, pază proprie sau pază prin societăţi specializate, după caz.
    27. În acest context normativ, referitor la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia dispoziţiile criticate nu sunt coordonate cu prevederile altor acte normative (Legea nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005, şi Hotărârea Guvernului nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 14 februarie 1997), fiindcă nu determină în mod clar care subiect de drept şi pentru ce anume este acesta responsabil să asigure paza staţiilor feroviare, Curtea a precizat că Legea nr. 289/2005 reglementează măsurile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată. Printre infracţiunile reglementate se regăseşte intrarea sau staţionarea persoanelor neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afişe ori semne corespunzătoare din perimetrul staţiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor şi triajelor de reţea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a căii ferate, a materialului rulant, precum şi a instalaţiilor, accesoriilor sau a altor componente ale acestora, precum şi sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulaţie sau programat pentru circulaţie. Cât priveşte Hotărârea Guvernului nr. 203/1994, republicată, aceasta stabileşte faptele care constituie contravenţii la normele privind transporturile pe căile ferate române, sancţiunile care se aplică şi organele împuternicite să constate şi să sancţioneze aceste fapte. Aşa fiind, spre deosebire de Legea nr. 333/2003, care consacră răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor ori valorilor pe care unităţile le deţin cu orice titlu, cele două acte normative invocate de autoarea excepţiei consacră răspunderea juridică penală, respectiv contravenţională a persoanelor care încălcă normele privind transporturile pe căile ferate române, deci au o sferă diferită de reglementare de cea supusă controlului de constituţionalitate.
    28. Totodată, Curtea a constatat că, în esenţă, susţinerile autoarei excepţiei potrivit cărora, în temeiul Legii nr. 333/2003, obligaţia de pază a staţiilor feroviare revine administratorului infrastructurii, conform legislaţiei speciale aplicabile, astfel că nu mai este nevoie de asigurarea unei paze suplimentare din partea operatorului feroviar, vizează, în realitate, nemulţumirea acesteia faţă de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege de către organul administrativ care a aplicat sancţiunea contravenţională. Curtea a precizat că asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 591 din 5 noiembrie 2024, precitată, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Societatea Grup Feroviar Român - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 7.781/256/2020, nr. 7.782/256/2020, nr. 7.943/256/2020, nr. 7.944/256/2020, nr. 8.294/256/2020, nr. 8.713/256/2020, nr. 8.714/256/2020/a1, nr. 7.783/256/2020, nr. 7.945/256/2020, nr. 709/256/2021, nr. 710/256/2021, nr. 7.780/256/2020, nr. 1.747/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.889/256/2021, nr. 123/256/2021, nr. 2.133/256/2021, nr. 2.888/256/2021, nr. 2.238/256/2021, nr. 3.441/256/2021, nr. 2.134/256/2021, nr. 2.739/256/2021, nr. 2.742/256/2021, nr. 2.743/256/2021, nr. 4.154/256/2021, nr. 2.237/256/2021, nr. 2.135/256/2021, nr. 5.277/256/2021, nr. 2.239/256/2021, nr. 3.726/256/2021, nr. 3.727/256/2021, nr. 4.008/256/2021, nr. 2.740/256/2021, nr. 4.935/256/2021, nr. 4.483/256/2021, nr. 5.416/256/2021, nr. 4.931/256/2021, nr. 4.932/256/2021, nr. 3.724/256/2021, nr. 3.442/256/2021, nr. 4.933/256/2021, nr. 4.156/256/2021, nr. 5.066/256/2021, nr. 6.233/256/2021, nr. 4.934/256/2021, nr. 7.620/256/2021, nr. 6.105/256/2021, nr. 6.128/256/2021, nr. 4.155/256/2021/a1, nr. 6.644/256/2021, nr. 7.126/256/2021, nr. 7.127/256/2021, nr. 8.138/256/2021, nr. 7.618/256/2021, nr. 7.943/256/2021, nr. 7.942/256/2021, nr. 7.617/256/2021, nr. 7.619/256/2021, nr. 8.141/256/2021, nr. 8.140/256/2021, nr. 34/256/2022, nr. 965/256/2022, nr. 966/256/2022, nr. 1.642/256/2022, nr. 1.644/256/2022, nr. 1.645/256/2022, nr. 1.995/256/2022, nr. 1.996/256/2022, nr. 2.278/256/2022 şi nr. 2.279/256/2022 ale Judecătoriei Medgidia, precum şi în dosarele nr. 2.738/256/2021, nr. 7.025/118/2021, nr. 2.741/256/2021, nr. 5.704/256/2021, nr. 4.482/256/2021, nr. 5.418/256/2021, nr. 6.645/256/2021, nr. 4.936/256/2021, nr. 5.417/256/2021 şi nr. 3.725/256/2021 ale Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Medgidia şi Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 656 din 21 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 656 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 656 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor