Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 652 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 652 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 117 din 7 februarie 2018
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Bloc 03 UTA - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.703/59/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 526D/2016.
    2. Dezbaterile au avut loc la data de 28 septembrie 2017, în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Bogdan Mărculeţ din Baroul Bucureşti şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 17 octombrie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.703/59/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Bloc 03 UTA - S.R.L. din Arad într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal, respectiv o decizie de impunere.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că norma criticată, care face referire la „veniturile realizate din orice sursă“ şi la „elemente similare veniturilor si cheltuielilor“, este lipsită de claritate şi previzibilitate, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    5. Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, articolul de lege fiind clar, precis, previzibil şi accesibil, arătându-se modul de calcul al impozitului.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că sintagma „venituri realizate din orice sursă“ nu este de natură a conferi o lipsă de claritate şi previzibilitate a normei, întrucât se prevede în mod clar faptul că se iau în considerare absolut toate veniturile. În ceea ce priveşte referirea la „elemente similare veniturilor şi cheltuielilor“ se arată că norma legală se referă la „elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.“ Prin urmare, detalierea conţinutului sintagmei s-a făcut prin normele de aplicare ale Codului fiscal.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispoziţii care au următorul cuprins: „Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.“
    11. Curtea constată faptul că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.
    12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii din Constituţie.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra art. 19 din lege în întregul său, însă, prin raportare la alte critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 941 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 4 august 2010. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se plânge de faptul că prevederile legale criticate nu ar fi clare cu privire la plata profitului în cazul construcţiilor care au fost predate beneficiarilor, dar în privinţa cărora nu a operat transferul dreptului de proprietate, între co-contractanţi existând doar un antecontract de vânzare.
    15. Curtea observă, din examinarea prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, că nu există o reglementare/definiţie a sintagmei „venituri realizate din orice sursă“. Cu toate acestea, din analiza definiţiilor date de Dicţionarul explicativ al limbii române, precum şi a prevederilor Legii nr. 571/2003, se poate deduce care este sensul sintagmei. Astfel, analizând din punct de vedere lingvistic termenii menţionaţi, Curtea observă că Dicţionarul explicativ al limbii române [editat de Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan al Academiei Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, ediţia 2012] oferă următoarea definiţie a noţiunii de „venit“: „Ceea ce se obţine prin desfăşurarea unei activităţi, prin plasarea unei sume de bani etc.; câştig, beneficiu“. În ceea ce priveşte cuvântul „realizat“, acelaşi dicţionar îl defineşte ca: „înfăptuit, împlinit“. Aceste definiţii de ordin lingvistic trebuie coroborate cu prevederile legale din Codul fiscal care se referă la impozitul pe profit, precum şi la diferitele categorii de venituri.
    16. Astfel, în ceea ce priveşte impozitul pe profit, potrivit dispoziţiilor art. 14 din codul fiscal (Legea nr. 571/2003), acesta se aplică după cum urmează:
    a) în cazul persoanelor juridice române şi al persoanelor juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;
    b) în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil determinat la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale;
    c) în cazul persoanelor juridice străine şi persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii care se atribuie fiecărei persoane;
    d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;
    e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

    17. Interpretând textul articolului criticat, Curtea reţine că veniturile realizate din orice sursă cuprind veniturile realizate în condiţiile art. 14, precum şi veniturile din alte surse definite de art. 78 din Codul fiscal. Din veniturile de mai sus se scad veniturile neimpozabile (enumerate de art. 20). La cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri se adaugă şi cheltuielile nedeductibile (enumerate de art. 21). Diferenţa între veniturile şi cheltuielile determinate mai sus reprezintă profitul impozabil.
    18. De asemenea, potrivit Normelor metodologice care explicitează dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal, veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.
    19. Raportându-se la jurisprudenţa sa, Curtea mai reţine că prin Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, paragraful 21, aceasta a observat, în ceea ce priveşte sintagma „în actele contabile ori în alte documente legale“, că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilităţii şi fiscalităţii impun contribuabililor obligaţii punctuale în ceea ce priveşte înregistrarea operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute. Curtea a reţinut că, de principiu, contribuabilul este obligat să îşi înregistreze toate aceste operaţiuni în evidenţele sale contabile, iar unele dintre acestea şi în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel şi cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societăţii în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, cât şi în decontul taxei pe valoare adăugată, document special pentru stabilirea, calcularea şi virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat şi invers. Totodată, aceste operaţiuni se înregistrează şi în jurnalul de vânzări şi în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea şi neraportarea acestor operaţiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate şi neplata obligaţiilor fiscale aferente acestora.
    20. De asemenea, Curtea s-a referit, prin Decizia nr. 817 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2016, şi la sintagma „bun sau sursă impozabilă sau taxabilă,“ apreciind că prin această sintagmă se înţelege toate veniturile şi bunurile pentru care contribuabilii datorează impozite sau taxe, precum şi orice act sau fapt generator de venituri care sunt supuse impozitării sau taxării.
    21. În ceea ce priveşte calitatea şi previzibilitatea legii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    22. Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 21, că legiuitorul, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a stabilit cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizând şi contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată a acestora. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea acestui cod fiscal şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri [potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal]. Totodată, prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, la alin. (2) al art. 228 [cu denumirea marginală „Acte normative de aplicare“], legiuitorul delegat a prevăzut că formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora privind administrarea creanţelor fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
    23. Cu alte cuvinte, este misiunea legiuitorului să stabilească cadrul general în această materie, dar acesta poate delega autorităţilor competente sarcina de a elabora instrucţiunile de aplicare a normelor fiscale.
    24. Însă, prevederile legale analizate se raportează la normele de aplicare ale Codului fiscal şi nu la ordine ale ministrului de finanţe. Or, faptul că nişte ordine de ministru sunt confuze, derogatorii, sau chiar contrare Codului fiscal, nu determină neconstituţionalitatea textului de lege criticat. De altfel, potrivit art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din lege. Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. Ele nu pot modifica legea, conţinând doar noţiuni de circumstanţiere/explicitare a noţiunilor generale-cadru folosite în lege.
    25. În aceste condiţii, Curtea apreciază că, din interpretarea prevederilor Codului fiscal, justiţiabilul poate avea o reprezentare clară a ceea ce înseamnă sintagma „venituri realizate din orice sursă“.
    26. Curtea constată că, din cele arătate, se desprinde o concluzie perfect logică, potrivit căreia prevederile legale criticate nu prezintă vreun viciu de neconstituţionalitate, ele fiind clare, având un grad de generalitate care permite aplicarea lor la situaţiile specifice menţionate în actele normative infralegale indicate. Cu alte cuvinte, mecanismul de aplicare a legii în materie fiscală este următorul: cadrul general dispune, normele de aplicare circumstanţiază la fiecare situaţie în parte, iar ordinele ministrului de finanţe au rolul de a clarifica, cu respectarea Codului fiscal şi a normelor de aplicare.
    27. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea actelor normative.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Bloc 03 UTA - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.703/59/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 652 din 17 octombrie 2017

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016