Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 651 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 651 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 676 din 18 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ în Dosarul nr. 166/103/2024 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.949D/2024.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.955D/2024, nr. 2.956D/2024, nr. 3.027D/2024 şi nr. 3.028D/2024, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate, după caz, (i) a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi (ii) a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, raportate la art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 27 şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la dispoziţiile art. 296^2-296^20 din titlul IX^2: Contribuţii sociale obligatorii, capitolul I din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu art. 136, art. 137, art. 138, art. 146 alin. (1), (3) şi (9) şi art. 147 alin. (1) şi (17) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
    4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
    5. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.955D/2024, nr. 2.956D/2024, nr. 3.027D/2024 şi nr. 3.028D/2024 la Dosarul nr. 2.949D/2024, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei. Astfel, dispoziţiile criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, nu sunt contrare principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât legea se aplică de la intrarea sa în vigoare, iar legiuitorul, la adoptarea normelor criticate, a ţinut cont de situaţia specială a lucrătorilor din silvicultură, care desfăşoară doar activităţile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, reglementând în mod unitar şi nediscriminatoriu situaţia acestui tip de personal.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 7 iunie 2024 - pronunţată în Dosarul nr. 166/103/2024, Încheierea din 23 august 2024 - pronunţată în Dosarul nr. 63/103/2024, Încheierea din 23 august 2024 - pronunţată în Dosarul nr. 2.875/103/2023, Încheierea din 26 septembrie 2024 - pronunţată în Dosarul nr. 519/103/2024 şi Încheierea din 26 septembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 579/103/2024, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate, după caz, (i) a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi (ii) a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, raportate la art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 27, art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 296^2-296^20 din titlul IX^2: Contribuţii sociale obligatorii, capitolul I din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu art. 136, art. 137, art. 138, art. 146 alin. (1), (3) şi (9) şi art. 147 alin. (1) şi (17) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ în cauze întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, raportate la art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 27 şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 296^2-296^20 din titlul IX^2: Contribuţii sociale obligatorii, capitolul I din Legea nr. 571/2003, coroborate cu art. 136, art. 137, art. 138, art. 146 alin. (1), (3) şi (9) şi art. 147 alin. (1) şi (17) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.
    9. Se învederează că neconstituţionalitatea textelor legale criticate este generată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deoarece, atunci când a pronunţat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, şi-a depăşit atribuţiile încălcând art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi nu a ţinut seama de normele legale care instituie, pentru fiecare contribuabil, obligaţia unor contribuţii de asigurări sociale, conform art. 27 din Legea nr. 263/2010, raportate şi la dispoziţiile Codului fiscal mai sus menţionate. În acest context, personalul silvic a fost privilegiat, în sensul că acestuia i-au fost recunoscute anumite drepturi prevăzute de textele criticate - locuri de muncă în condiţii speciale - şi i-au fost atribuite şi celui care, în virtutea legilor aplicabile la un moment dat, nu a fost obligat la plata contribuţiilor de asigurări sociale.
    10. Astfel, în materie de pensii acordate în sistemul public de pensii, Legea nr. 263/2010 constituie cadrul legal, iar dispoziţiile art. 30 alin. (1) din această lege stipulează, în mod concret, care sunt locurile de muncă în condiţii speciale. Or, din evaluarea acestui cadru normativ, reiese că locurile de muncă din domeniul silvicultură, considerate ca fiind locuri de muncă în condiţii speciale, conform prevederilor art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, nu sunt menţionate în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Conform prevederilor legale în materie de pensii, începând cu data de 1 aprilie 2001 se valorifică la pensie doar informaţiile din baza naţională privind veniturile realizate după această dată (a se vedea prevederile art. 166 din Legea nr. 263/2010 - care se referă la determinarea punctajelor lunare, la veniturile care se utilizează la determinarea punctajelor lunare, la declaraţia de asigurare sau, după caz, contractul de asigurare socială). Prin urmare, casele judeţene de pensii, conform dispoziţiilor legale, au obligaţia să preia informaţiile existente în baza de date naţională privind veniturile realizate după data menţionată, dată de la care angajatorii sunt obligaţi să întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel că fostul angajator va trebui să întocmească şi să depună declaraţia rectificativă prevăzută de lege (D112), pentru această perioadă, astfel încât activitatea desfăşurată de asigurat să figureze în baza naţională ca fiind perioadă lucrată în condiţii speciale de muncă.
    11. Or, la pronunţarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu a ţinut cont de aceste aspecte şi nici de dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 263/2010. Conform acestor din urmă prevederi legale menţionate, pentru ca perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 să poată fi recunoscută ca lucrată în condiţii speciale, persoana care a solicitat acordarea dreptului în discuţie (reclamantul din dosarul de recalculare a pensiei) trebuia să fi fost încadrată în grupa I sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv acest stagiu de cotizare să fie asimilat stagiului de cotizare în condiţii speciale, iar această încadrare să fi fost făcută în baza unei legislaţii anterioare acestei date. Însă personalul silvic - solicitantul drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu a fost încadrat în nicio grupă - I sau a II-a de muncă - în baza Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite, care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, în prezent abrogat), şi nici nu a fost asimilat în condiţii speciale conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel că nu poate beneficia de condiţii speciale. Or, în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii, Legea nr. 234/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic a intrat în vigoare în data de 16 decembrie 2019, iar nu anterior acestei date, astfel cum a solicitat personalul silvic acordarea dreptului în discuţie.
    12. De asemenea, invocând dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) teza întâi referitor la dreptul la un proces echitabil, se apreciază că, dacă este instituită o obligaţie prin lege, înseamnă că toate persoanele fizice sau juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii, denumite angajatori sau entităţi asimilate angajatorului, precum şi asiguraţii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj sunt obligate să întocmească şi să depună la organul fiscal central declaraţia nominală de asigurare, întrucât nimeni nu poate fi mai presus de lege (indiferent de statut), iar casele judeţene de pensii trebuie să beneficieze de un proces echitabil în litigiile respective.
    13. Ca atare, se consideră că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin pronunţarea Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023, şi-a depăşit competenţele, în sensul că nu a ţinut cont de prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, încălcând principiul egalităţii în faţa legii, şi a acordat un privilegiu personalului silvic, întrucât „obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001“.
    14. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.949D/2024, nr. 2.955D/2024 şi nr. 2.956D/2024, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele criticate fiind conforme cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Astfel, se reţine că: în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii, legea nouă se aplică de la intrarea ei în vigoare, fără a fi retroactivă, şi efectelor prezente sau viitoare ale unor raporturi juridice trecute; în ceea ce priveşte principiul egalităţii în faţa legii, prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a avut în vedere situaţia specială a personalului silvic care desfăşoară doar activităţile prevăzute expres de art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000.
    15. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.027D/2024 şi nr. 3.028D/2024, nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, context în care se menţionează că, având în vedere că motivele invocate în susţinerea excepţiei vizează însuşi fondul cererii contestatorului, precizarea punctului de vedere al instanţei judecătoreşti ar echivala cu o antepronunţare în cauză, în sensul art. 42 pct. 1 din Codul de procedură civilă. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din acelaşi cod, „Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţă de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I“, astfel încât cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 se impun cu putere obligatorie inclusiv acestei instanţe.
    16. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare însumate, îl constituie, după caz, (i) dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 30 mai 2000, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, şi (ii) dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, raportate la art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 27 şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 296^2-296^20 din titlul IX^2: Contribuţii sociale obligatorii, capitolul I din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, coroborate cu art. 136, art. 137, art. 138, art. 146 alin. (1), (3) şi (9) şi art. 147 alin. (1) şi (17) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    20. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 20 alin. (2) şi (3):
    "(2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale.
(3) Perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform prezentei ordonanţe de urgenţă reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie."

    21. Curtea observă că dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 au fost legiferate cu ocazia modificărilor operate asupra art. 20 din acelaşi act normativ prin art. I pct. 15 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1004 din 13 decembrie 2019, şi au format obiectul unei dezlegări de drept, concretizat prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    22. Prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, şi, în consecinţă, s-a stabilit că: (i) locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale; (ii) personalul silvic care a desfăşurat activităţile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiţii speciale şi de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000; (iii) obţinerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiţionată de plata contribuţiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declaraţia nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001.
    23. În acest context, este de precizat că art. 167 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, dispune că această lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 2024, iar art. 168 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă dispoziţiile art. 20 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale în redactarea criticată.
    24. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
    25. De asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt menţionate, în esenţă, următoarele acte normative [prin raportare la şi în coroborare cu care autoarea acesteia îşi fundamentează motivarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000]: (i) Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare [în prezent abrogată prin art. 168 alin. (1) lit. a) din titlul VI capitolul II din Legea nr. 360/2023]: art. 7 alin. (1) cu referire la obligaţia subiecţilor prevăzuţi de lege de a întocmi şi de a depune, la organul fiscal central, declaraţia nominală de asigurare; art. 10 alin. (1) referitor la informaţiile care constituie elementele pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii pentru perioadele de după 31 martie 2001; art. 27 privind stabilirea ariei contribuabililor sistemului public de pensii şi indicarea cotelor de contribuţii de asigurări sociale, care sunt prevăzute în Codul fiscal; art. 30 alin. (1) cu privire la aria locurilor de muncă în condiţii speciale, în sensul Legii nr. 263/2010; art. 100 referitor la beneficiul de majorare a punctajelor lunare realizate de persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, şi de cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale; (ii) Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogată): art. 296^2-296^20 din titlul IX^2: Contribuţii sociale obligatorii, capitolul I din Legea nr. 571/2003; (iii) Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare: art. 136: Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii; art. 137: Categorii de venituri supuse contribuţiilor de asigurări sociale; art. 138: Cotele de contribuţii de asigurări sociale; art. 146 alin. (1), (3), (9): Stabilirea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale; art. 147 alin. (1) şi (17): Depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 fac parte din capitolul IV - Drepturi şi îndatoriri, iar art. 20, în ansamblul său, stabileşte că: (i) personalul silvic are drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi pe cele stabilite prin contractele individuale şi/sau colective de muncă şi contractele de mandat încheiate în condiţiile legii; (ii) locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiţii speciale, conform reglementărilor legale; (iii) perioadele în care personalul silvic a desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale conform ordonanţei de urgenţă analizate reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care şi-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum şi majorarea punctajelor lunare de pensie; (iv) perioada de vechime în muncă realizată în condiţii speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau de către deţinătorii legali de arhive.
    27. Faţă de acest context legislativ şi jurisprudenţial, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind sesizată de către instanţele judecătoreşti în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, a pronunţat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, ocazie cu care şi-ar fi depăşit atribuţiile, încălcând prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (3), întrucât nu a ţinut seama de normele legale care instituie, pentru fiecare contribuabil, obligaţia unor contribuţii de asigurări sociale, respectiv de cadrul legislativ în materie de pensii - reprezentat de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data respectivă, coroborat cu cel în materie fiscală - reprezentat de Legea nr. 571/2003 şi de Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
    28. În acest context, Curtea are în vedere faptul că sistemul de drept şi normele sale sunt într-o permanentă dinamică, datorită evoluţiei societăţii, iar dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, astfel că, pe baza principiilor aplicabile sistemului de drept, acesta lasă posibilitatea persoanelor îndrituite într-un anumit domeniu să interpreteze legea şi recunoaşte judecătorului competenţa de a tranşa ceea ce a scăpat atenţiei legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul adoptării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conţinutului legii se face pe cale de interpretare - ca etapă a aplicării normei juridice în cazul concret. Astfel, interpretarea autentică, legală poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii acesteia. În mod concret, orice normă juridică ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecţii de drept dintr-o anumită materie, precum şi de instanţele judecătoreşti din punct de vedere judiciar şi cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Totodată, prin Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25, instanţa de contencios constituţional a reţinut că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii.
    29. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, cu referire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
    30. Dând eficienţă dispoziţiilor constituţionale antereferite, legiuitorul, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (titlul III: Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare, capitolul II: Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, art. 519 şi următoarele), a recunoscut posibilitatea instanţelor de a solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi cu privire la care judecătorii, în cursul judecăţii, consideră că este necesar să solicite concursul instanţei supreme pentru a tranşa cu titlu definitiv problema în discuţie. Această competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost reglementată în scopul prevenirii apariţiei jurisprudenţei neunitare la nivelul instanţelor naţionale, prin oferirea de soluţii care se impun cu forţă obligatorie atât instanţei care a solicitat pronunţarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât şi celorlalte instanţe confruntate cu probleme de drept similare, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Funcţia preventivă şi unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiţie, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigenţă a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar şi din cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanţe le-ar putea da aceleiaşi problematici, iar părţile din proces beneficiază de certitudinea previzibilităţii dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură şi respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, procesele urmând să fie soluţionate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanţe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020, paragrafele 14-16).
    31. Prin urmare, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie, obiectivul privind asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii se realizează atât prin intermediul pronunţării unor hotărâri prealabile, cât şi prin intermediul recursului în interesul legii. Spre deosebire însă de acesta din urmă, hotărârile prealabile nu intervin după soluţionarea definitivă a cauzelor, ci înainte de soluţionarea acestora, astfel încât procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti (Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 22 şi următoarele).
    32. Referitor la controlul de constituţionalitate al unei dispoziţii dintr-o lege interpretată printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat că Legea fundamentală reprezintă cadrul şi măsura în care legiuitorul şi celelalte autorităţi pot acţiona, astfel că şi interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să ţină cont de această exigenţă de ordin constituţional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie (Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011). Din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii (sau prin dezlegări ale unor chestiuni de drept), putând fi identificate două situaţii distincte, în funcţie de obiectul criticii de neconstituţionalitate, respectiv: aceea în care autorul excepţiei critică însăşi decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii şi ipoteza în care autorul critică textul de lege în interpretarea obligatorie conferită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia care soluţionează recursul în interesul legii (Decizia nr. 96 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 7 august 2023, paragraful 26).
    33. Faţă de această împrejurare, având în vedere argumentaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, mai sus învederată, Curtea constată că aceasta critică, în realitate, însăşi Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv faptul că în procesul de interpretare a normelor legale cuprinse în art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, mai exact, în raţionamentul şi în considerentele acesteia, nu s-a ţinut seama şi de normele legale în materie de pensii şi în materie fiscală menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate [spre exemplu, art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 27, art. 30 alin. (1), art. 100 din Legea nr. 263/2010, art. 296^2-296^20 din titlul IX^2: Contribuţii sociale obligatorii, capitolul I din Legea nr. 571/2003, coroborate cu art. 136, art. 137, art. 138, art. 146 alin. (1), (3) şi (9) şi art. 147 alin. (1) şi (17) din Legea nr. 227/2015].
    34. Prin urmare, din analiza aspectelor invocate în susţinerea excepţiei rezultă că autoarea acesteia doreşte ca instanţa constituţională (i) să realizeze un control asupra modului în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înţeles să soluţioneze problematica privind dezlegarea unor chestiuni de drept cu care a fost sesizată şi (ii) să efectueze un control al normelor criticate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare la normele legale în materie de pensii şi în materie fiscală, antereferite, iar concluzia rezultată din această comparaţie să o raporteze la normele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    35. Or, referitor la aceste aspecte, prin Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 14 august 2020, paragraful 18, Curtea a reţinut că, în cadrul controlului de constituţionalitate pe care îl realizează asupra dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, poate analiza interpretarea dată unor texte de lege de către instanţa supremă în temeiul art. 514-518, respectiv al art. 519-521 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în interesul legii şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În cadrul acestui control, instanţa de contencios constituţional trebuie să se circumscrie însă aspectelor ce vizează respectarea prevederilor Legii fundamentale, astfel că poate analiza atât conformitatea constituţională a dispoziţiilor de lege, aşa cum au fost interpretate de instanţa supremă, cât şi modul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respectat prevederile constituţionale în exercitarea atribuţiilor sale ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare. Însă controlul exercitat de Curtea Constituţională nu se poate extinde - fără să încalce prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi pe cele ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“ - şi asupra modului în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înţelege să aplice unele reguli sau principii de drept, în cadrul sistemului constituţional de referinţă.
    36. Aplicând aceste considerente de principiu la speţa dedusă controlului de constituţionalitate şi având în vedere că nu se aduc veritabile critici de neconstituţionalitate textului în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci sunt vizate aspecte care ţin de modul în care a fost motivată şi argumentată Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, fără ca aceste susţineri să evidenţieze un anumit nivel de relevanţă constituţională, Curtea reţine că, din această perspectivă, în virtutea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    37. Distinct de acestea, chiar dacă instanţa constituţională ar efectua un control asupra problematicii supuse controlului de constituţionalitate, având în vedere că pretinsa neconstituţionalitate a normelor criticate este dedusă din compararea soluţiilor legislative consacrate prin textele de lege la care se face referire şi la care se raportează critica de neconstituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă. Astfel, aşa cum Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013), examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele, aspect ce conduce, din această perspectivă, la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate (Decizia nr. 266 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 6 august 2020, paragraful 18, Decizia nr. 277 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 23 iunie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23).
    38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ în dosarele nr. 166/103/2024, nr. 63/103/2024, nr. 2.875/103/2023, nr. 519/103/2024 şi nr. 579/103/2024 ale Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 651 din 21 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"