Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 650 din 29 septembrie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 650 din 29 septembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 8 din 5 ianuarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Kovacs Levente Ferenc în Dosarul nr. 152/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 350D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise, prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul criticat instituind, ca sancţiune, excluderea din profesia de executor judecătoresc în situaţia condamnării sau amânării aplicării pedepsei nu contravine principiului egalităţii în drepturi, aplicându-se în mod unitar în cadrul ordinului executorilor judecătoreşti. De asemenea, susţinerea autorului că infracţiunea comisă nu ar fi fost una cu intenţie este nefondată, întrucât natura infracţiunii se determină în urma judecării cauzei de către instanţă, iar nu prin interpretarea unor texte de lege. În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 372 din 26 iunie 2014.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 30 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 152/33/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Excepţia a fost ridicată de Kovacs Levente Ferenc într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unui ordin emis de către ministrul justiţiei.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul legal criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, întrucât este „îngrădită egalitatea în drepturi faţă de alţi funcţionari publici şi impredictibil raportat la natura infracţiunii comise“. Totodată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, autorul excepţiei apreciază că nu se poate susţine că a comis o infracţiune cu intenţie.
    7. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este vădit nefondată, întrucât textul se aplică în mod unitar în cadrul ordinului executorilor judecătoreşti, fără discriminare. Totodată, norma este clară în sensul că încetarea calităţii de executor judecătoresc are loc în cazul săvârşirii unei infracţiuni cu intenţie, aspect ce rezultă şi din art. 23 alin. (1^1) din Legea nr. 188/2000, potrivit căruia executorul judecătoresc poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului profesiei.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Calitatea de executor judecătoresc încetează: [...] e) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei faţa de executorul judecătoresc;“.
    12. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, din înscrisurile aflate la dosar, că prin Ordinul nr. 2.771/C/2016, emis de ministrul justiţiei, s-a dispus încetarea calităţii de executor judecătoresc a autorului excepţiei începând cu data de 22 iunie 2016, data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, întrucât prin Sentinţa penală nr. 87 din 7 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2016, acesta a fost condamnat, în baza art. 336 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, iar în baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani. Reţinând această stare de fapt, ministrul justiţiei a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. e) şi alin. (2), art. 50 alin. (2) şi art. 51 din Legea nr. 188/2000 şi a dispus încetarea calităţii de executor judecătoresc a autorului excepţiei.
    14. Analizând evoluţia legislativă a dispoziţiilor legale criticate, Curtea observă că, în forma iniţială a legii, potrivit art. 22 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, „Calitatea de executor judecătoresc încetează: [...] e) în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea unei infracţiuni.“ Prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 332/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006, dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 au fost modificate, dobândind următorul cuprins: „Calitatea de executor judecătoresc încetează: [...] e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei.“. Legea nr. 188/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, normele fiind renumerotate, art. 22 devenind art. 23. Ulterior, litera e) a art. 23 a fost modificată prin art. 44 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, şi are în prezent următorul conţinut: „Calitatea de executor judecătoresc încetează: [...] e) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei faţă de executorul judecătoresc.“
    15. Curtea observă că dispoziţiile legale criticate trebuie coroborate cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/2000, calitatea de executor judecătoresc încetând şi „în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) şi f)“, art. 15 lit. d) stipulând că „Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...] d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie“.
    16. Prin Decizia nr. 72 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, Curtea a statuat că impunerea de către legiuitor a condiţiei lipsei antecedentelor penale şi a unei bune reputaţii în cazul numirii în funcţia de executor judecătoresc este pe deplin justificată de importanţa socială a activităţii juridice desfăşurate de către persoanele care deţin această funcţie, executorii judecătoreşti fiind învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii judecătoreşti nu fac parte din autoritatea judecătorească, dar activitatea lor, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 188/2000, se află sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. De asemenea, această activitate constituie una din etapele procesului civil, care parcurge două faze: judecata şi executarea silită, cea din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia (a se vedea Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, şi Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009). În acest sens este şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în deciziile pronunţate că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părţi, şi că, într-adevăr, nu ar fi de înţeles ca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale să descrie în detaliu garanţiile procedurii - echitate, publicitate şi celeritate - acordate părţilor şi să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. Executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdicţii ar aparţine, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 (a se vedea Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). În aceste condiţii, dispoziţiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 au fost reglementate în vederea asigurării nu numai a unei înalte pregătiri profesionale, ci şi a unei foarte bune reputaţii morale a persoanelor ce deţin funcţia de executor judecătoresc, reputaţie menită să asigure încrederea justiţiabililor în actele îndeplinite de aceştia, încredere ce ar putea fi afectată de existenţa antecedentelor penale, chiar şi a celor care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
    17. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia prin dispoziţiile legale criticate se creează o discriminare în drepturi faţă de alţi funcţionari publici, Curtea reţine că acesta, chiar dacă invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, nu indică categoria de funcţionari publici cu care se compară, legislaţia prevăzând diferite categorii de funcţionari publici care au statute diferite, cu drepturi şi obligaţii diferite. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări în cadrul categoriei profesionale din care face parte executorul judecătoresc, aplicându-se tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. Mai mult, potrivit art. 23 alin. (1^1) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului profesiei.
    18. Totodată, Curtea reţine că soluţia legislativă privind încetarea calităţii profesionale a unei persoane care prestează un serviciu de interes public, în cazul unei condamnări penale, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, cu privire la instituţia încetării calităţii de notar public în cazul unei condamnări penale, decizie aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză, Curtea a observat că „valoarea socială protejată este integritatea/probitatea persoanei care deţine această calitate şi prestează un serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi o plasează prin ea însăşi în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii/probităţii, element fundamental al exercitării autorităţii publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcţie publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită autoritatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei în care a fost învestită. Prezumţia de nevinovăţie, de bună-credinţă şi de loialitate a acesteia au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 582 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 21 septembrie 2016).“
    19. Faţă de cele menţionate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 este neîntemeiată.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kovacs Levente Ferenc în Dosarul nr. 152/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016