Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Cristian Dorin Nica în Dosarul nr. 3.768/62/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.392D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât reglementarea condiţiilor de numire în profesie a procurorilor este de competenţa legiuitorului, în acord cu art. 61 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.768/62/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia a fost ridicată de Cristian Dorin Nica în soluţionarea apelurilor declarate printre alţii şi de autor împotriva unei sentinţe penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că soluţia legislativă prevăzută la art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 este neconstituţională, fiind contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu prevede printre condiţiile de numire a procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi pe cea a specializării, contrar legii, respectiv contrar art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie. Din această perspectivă, sunt invocate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (2). 6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că, deşi dispoziţiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004, care reglementează concursul pentru încadrarea în postul de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie, nu prevăd condiţia specializării prealabile a procurorilor candidaţi, nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece procurorii numiţi prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la propunerea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în urma concursului organizat în acest sens, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii, pot fi specializaţi ulterior prin diferite forme de pregătire. Totodată, reţine că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat în art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994). Reţine că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit). De asemenea, invocă Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei), ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. Rezumând, apreciază că nu există o încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie referitoare la principiul statului de drept, la principiul legalităţii şi la principiul previzibilităţii, ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 131 alin. (2) referitoare la rolul Ministerului Public şi, în consecinţă, dispoziţiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În notele scrise, autorul precizează că „în ceea ce priveşte prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, înţelegem să invocăm neconstituţionalitatea textului de lege şi în forma pe care acesta o avea la data de 14 ianuarie 2014, respectiv 16 septembrie 2014, având în vedere că procurorii care au instrumentat prezenta cauză în faza de urmărire penală au fost numiţi în cadrul D.N.A. - S.T. Braşov la datele respective. (...)“ Raportat la această din urmă precizare, formulată de autorul excepţiei, având în vedere că soluţia legislativă de la alin. (2) al art. 87 din Legea nr. 304/2004, forma în vigoare la data precizată de autor, a fost preluată în forma art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, modificată prin art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018 (ultimul act modificator), singurele modificări vizând vechimea necesară accederii la funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sub aspectul temporalităţii sale (în sensul că a crescut de la 6 la 10 ani), precum şi adăugarea condiţiei ca procurorii să nu fi fost sancţionaţi disciplinar şi, totodată, ţinând cont de faptul că motivele de neconstituţionalitate formulate nu vizează aceste din urmă aspecte, ci lipsa condiţiei specializării procurorilor la data numirii lor în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(1) Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la propunerea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în urma concursului organizat în acest sens, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii. (2) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop. (3) Concursul prevăzut la alin. (2) constă în: a) un interviu transmis în direct, susţinut în faţa Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii; b) o probă având ca obiect evaluarea a minimum 5 rechizitorii alese aleatoriu, precum şi a altor acte întocmite de candidaţi şi considerate relevante de aceştia, din ultimii 5 ani de activitate. (4) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice. (5) La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.“ 11. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, a fost abrogată prin art. 168 alin. (5) din titlul IX al Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Curtea are în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, respectiv principiul legalităţii şi calitatea legii, ale art. 16 alin. (2), potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, şi ale art. 131 alin. (2), potrivit căruia Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituţionalitate, autorul solicită, în realitate, modificarea normelor criticate, în sensul de a se reglementa, printre condiţiile de numire a procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi condiţia „specializării“ acestora. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici de a face propuneri de lege ferenda. 14. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, pentru a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conţinutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica dispoziţiile art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004, în sensul de a stabili printre condiţiile de numire a procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi condiţia specializării. 15. De asemenea, Curtea constată că susţinerea privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la condiţia specializării, reglementată de prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 (conform cărora „Direcţia Naţională Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei“), nu poate fi primită. Controlul realizat de Curtea Constituţională este unul de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţii şi principii ale Constituţiei. Relevanţa constituţională a unor norme legale în interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (5), în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor şi a ordonanţelor (atât a priori, cât şi a posteriori), respectiv a normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a fost stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale pornind de la semnificaţia pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o dă noţiunii de „lege“, noţiune care este cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Constituţie. Curtea Constituţională a statuat că din această jurisprudenţă „se desprinde concluzia potrivit căreia, pentru relevanţa constituţională a principiului legalităţii, esenţial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerinţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi ale accesibilităţii normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăţi sau principii de rang constituţional“ (Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 2 mai 2018, paragraful 52). În această lumină şi cu această circumstanţiere trebuie abordată interpretarea principiului legalităţii în cadrul atribuţiilor Curţii Constituţionale de control al constituţionalităţii legilor înainte de promulgare şi, respectiv, al legilor şi ordonanţelor Guvernului după intrarea în vigoare, iar nu ca o verificare a compatibilităţii legilor sau ordonanţelor Guvernului între ele. Acceptarea tezei contrare, în sensul că, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor şi a ordonanţelor Guvernului, orice altă lege sau orice alte dispoziţii cuprinse în aceeaşi lege sau ordonanţă a Guvernului pot deveni, prin simpla invocare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, norme de referinţă pentru acest control, denaturează sensul dispoziţiilor constituţionale care configurează competenţa instanţei de contencios constituţional (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 46). 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1)-(5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Cristian Dorin Nica în Dosarul nr. 3.768/62/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
