Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 649 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (3), ale art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 649 din 21 noiembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi (3), ale art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 575 din 20 iunie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3), ale art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florentina Liciu în Dosarul nr. 37.259/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 540D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că instituirea unor termene în interiorul cărora entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor le pot soluţiona, după expirarea cărora persoanele interesate au posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie. Curtea a mai precizat că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care drepturile sau interesele legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Apreciază că nu este nesocotit nici art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât prevederile criticate sunt suficient de clare şi precise.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 37.259/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3), ale art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florentina Liciu într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtului municipiul Bucureşti, prin primar, la emiterea dispoziţiei de restituire în natură a unui imobil sau de acordare a despăgubirilor corespunzătoare, ca urmare a formulării unei notificări, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi la înaintarea dosarului astfel constituit către comisia internă, pentru punerea în posesie, sau către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în funcţie de forma de reparaţie incidentă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sunt nesocotite dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu raportare la cele ale art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care stabilesc o serie de reguli în privinţa conţinutului instrumentului de motivare a actelor normative. Astfel, expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 nu cuprinde principiile de bază şi finalitatea acestora, lipsind elementele de motivare prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000. În acest sens se arată că durata termenelor instituite în proiectul de lege nu a fost temeinic fundamentată, în sensul că stabilirea acestora nu a fost calculată în baza unor date concrete, a unor studii, a unor evaluări statistice referitoare la numărul cererilor soluţionate în cei 12 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 până la data adoptării Legii nr. 165/2013 şi la numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate în baza Legii nr. 10/2001 pe care entităţile învestite urmau să le soluţioneze în termenele instituite prin Legea nr. 165/2013. În ceea ce priveşte lipsa unei temeinice fundamentări a legii criticate care să fie cuprinsă în expunerea de motive invocă cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, paragrafele 77-81.
    6. Autoarea excepţiei mai arată că, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, titularii notificărilor nesoluţionate la intrarea în vigoare a acestei legi au pierdut definitiv dreptul de a supune controlului instanţei de judecată conduita abuzivă a autorităţilor publice, încălcându-se dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, precum şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În acest sens se arată că depăşirea etapei administrative, desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege, este lăsată exclusiv la latitudinea autorităţii publice, ceea ce este contrar scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 165/2013.
    7. În susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie se mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la asigurarea accesibilităţii şi previzibilităţii legii (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României) şi cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lübeck-Ost). Se susţine, de asemenea, că lipsa de claritate şi de previzibilitate a textelor de lege criticate afectează libertatea de exprimare şi dreptul constituţional la informaţie.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens precizează că stabilirea unor noi termene în care entităţile învestite trebuie să soluţioneze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti, inclusiv în situaţia reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege (când se constată refuzul nejustificat de soluţionare a notificării), se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilităţii persoanei care se consideră îndreptăţită să acţioneze împotriva refuzului nejustificat al entităţii de a răspunde la notificare.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, astfel cum rezultă din dispozitivul şi practicaua încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (3), ale art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, având următorul conţinut:
    - Art. 33 alin. (1) şi (3):
    "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
    a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
    b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
    c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri. (...)
(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor."

    – Art. 34 alin. (1) şi (2):
    "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni."

    – Art. 35 alin. (2): „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“

    13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 - Egalitatea, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 30 - Libertatea de exprimare şi art. 31 - Dreptul la informaţie. De asemenea este invocat art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în primul rând, că, în raport cu obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată a quo, dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluţionării litigiului în cursul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, acesta a fost declanşat prin acţiunea autoarei excepţiei, în calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, pentru un imobil preluat în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. Acţiunea introductivă de instanţă a vizat refuzul nejustificat de soluţionare a notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, materializat prin nesoluţionarea acesteia de către Primăria Municipiului Bucureşti, ca entitate învestită, deţinătoare a imobilului în discuţie. Or, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 se referă la soluţionarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv a dosarelor transmise Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a legii menţionate, adică la o etapă ulterioară celei în care se afla procedura administrativă în cazul autoarei prezentei excepţii, în cauză nefiind emisă de primarul municipiului Bucureşti o decizie de despăgubire cu privire la care să devină competentă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
    15. Aşadar, prevederile art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 nu au legătură cu soluţionarea fondului cauzei. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă.
    16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că autoarea excepţiei reclamă faptul că durata termenelor prevăzute de lege nu a fost temeinic fundamentată în cadrul expunerii de motive a proiectului de lege, mai exact, că stabilirea acestor termene nu a fost calculată în baza unor date concrete, în baza unor studii şi evaluări statistice referitoare la numărul cererilor soluţionate în cei 12 ani scurşi de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 până la data adoptării Legii nr. 165/2013 şi la numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate în baza Legii nr. 10/2001 pe care entităţile învestite urmau să le soluţioneze în termenele instituite prin Legea nr. 165/2013.
    17. Curtea observă că, deşi invocă prevederile art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, referitoare la fundamentarea proiectelor şi propunerilor legislative, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, autoarea excepţiei nu solicită, în realitate, efectuarea unui control de constituţionalitate a expunerii de motive, din perspectiva unei critici de natură extrinsecă a Legii nr. 165/2013, ci reliefează inadecvarea la realitatea faptică a duratei termenelor stabilite pentru soluţionarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că exigenţele de calitate a legii şi cele privind modul de redactare a expunerii de motive sunt două chestiuni diferite între care nu se poate stabili o relaţie cauzală. În schimb, între acestea există o relaţie funcţională, în sensul că expunerea de motive poate ajuta la o mai bună înţelegere a dispoziţiilor normative, mai ales a celor tehnice, care, prin natura lor, au un limbaj mai greu accesibil. Nu este rolul Curţii Constituţionale să analizeze consistenţa acestei relaţii funcţionale prin prisma modului de redactare a expunerii de motive (a se vedea Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 38).
    18. Totodată, printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii prevederilor din Legea nr. 165/2013 care instituie termenele criticate de autoarea prezentei excepţii, reţinând că prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragrafele 232 şi 234, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sugerat modificarea mecanismului de restituire existent anterior adoptării Legii nr. 165/2013 şi implementarea urgentă a unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, care să poată menţine un just echilibru între diferitele interese în cauză, şi a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acţiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative.
    19. De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).
    20. În contextul acestei jurisprudenţe a instanţei europene de contencios al drepturilor omului, Curtea Constituţională a reţinut că termenele introduse prin dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând, în acelaşi timp, un scop legitim. Curtea a constatat existenţa unui raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Astfel, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 165/2013, la stabilirea termenelor prevăzute de dispoziţiile art. 33 s-au avut în vedere procedurile administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocările de resurse materiale şi umane pentru ca autorităţile locale să îşi îndeplinească obligaţiile legale prevăzute de noua reglementare, numărul mare de cereri şi posibilitatea completării cu înscrisuri a dosarelor depuse la entităţile învestite de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 170 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 30 mai 2019, paragraful 16).
    21. Curtea a statuat (de exemplu, prin Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, paragraful 28, sau Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 6 martie 2019, paragraful 21) că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiţie, ci doar îl condiţionează de respectarea unor termene, înăuntrul cărora entităţile prevăzute de lege au obligaţia soluţionării cererilor înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea Constituţională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale, a unui drept - subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecinţă, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia de a le soluţiona şi după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanţei competente nu contravine accesului liber la justiţie.
    22. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc termenele în care persoana care se consideră îndreptăţită poate ataca în faţa instanţei de judecată refuzul entităţii învestite de lege de a emite decizia privitoare la imobilul revendicat, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituţională a constatat că aceste prevederi legale conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei de judecată pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Curtea a observat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 (şi la art. 34, dar care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu este incident în cauza de faţă), termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, respectiv cu soluţionarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri şi emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire.
    23. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei nr. XX din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care a fost recunoscută, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudenţială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.
    24. De asemenea, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituţională a accesului liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În situaţia reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 şi 34 din lege, termene în legătură cu care instanţa de contencios constituţional a apreciat că se conformează exigenţelor constituţionale şi convenţionale (a se vedea, exemplificativ, şi Decizia nr. 569 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragrafele 20 şi 21).
    25. Totodată, instanţa de control constituţional a mai observat că actul normativ criticat a prevăzut şi un sistem de garanţii cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancţiuni. Astfel, potrivit art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 constituie contravenţie dacă nu este comisă în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune (a se vedea Decizia nr. 820 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 14 februarie 2022, paragraful 15).
    26. În acest context, Curtea aminteşte, totodată, că, prin Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, instanţa supremă a statuat că obligaţia entităţii învestite conform legii de a soluţiona, pe cale administrativă, notificările legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menţine chiar şi în condiţiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013.
    27. În fine, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 30 - Libertatea de exprimare, precum şi în art. 31 - Dreptul la informaţie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu arată, în mod concret, în ce constă această încălcare, astfel că aceste susţineri nu pot fi reţinute, în condiţiile în care nici nu se poate deduce, în mod rezonabil, o legătură între textele de lege criticate şi cele două repere constituţionale invocate. De altfel, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui, în formularea unor critici de neconstituţionalitate, autorilor excepţiilor ce îi sunt deduse soluţionării, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florentina Liciu în Dosarul nr. 37.259/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (3) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 649 din 21 noiembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"